Biohazard

Sunt fumător. Nasol, da. Ştiu, o să mor, am plămânii afumaţi ca hornul de Copşa Mică, deştele îngălbenite şi o să mă ia dracu’. Deci suntem de acord că fumatul e naşpa şi că textul ăla de-o şchioapă, de pe pachetul de ţigări, dimpreună cu pozele greţoase de pe spatele pachetului, au rolul de a mă speria, de a-mi băga minţile în cap. După cum se vede, funcţionează de minune! Pe lângă asta, statul a decis că trebuie să plătesc accize la greu pentru fiecare fum de mahoarcă, iar patronii de cârciumi mă ţin în ţarcuri separate, să mă facă de rahat.

Înţeleg că fumatul e o porcărie, face rău sănătăţii şi toate astea sunt necesare. Nimeni nu spune că te ia dracu’ dacă fumezi o ţigară, când şi când, la o cafea. Dar dacă razi o plantaţie de tabac pe an, e clar că îţi iei abonament la colivă. Faza de căcat e ca nici nefumătorii nu scapă de colivă. Adică, hai să zic că m-aş lăsa de fumat dacă mi-ar promite careva că o să trăiesc cât Highlander, altfel, zău, nu văd de ce mi-aş dori să trăiesc până să apuc ziua în care devine Eba preşedinte.

Bun. Am lămurit-o pe asta cu fumatul. Câh! Dar daţi-mi voie să cer tratament egal, o minimă justiţie. N-o zic eu, o spun tot felul de specialişti: aveţi idee cât de toxice ( da, da, ăsta e cuvântul) sunt cele mai multe dintre alimentele pe care le introduceţi, cu sau fără bon de poartă, în sediul organismului? Cam cât de sănătoase credeţi că sunt „băuturile răcoritoare” pe care le vârâţi în mahalaua ficatului? Fumatul provoacă, e clar, cancer. Dar parizerul lui Mendeleev credeţi că e vreo rudă de-a ginsengului? Sau caşcavalul cu reţetă Cernobâl? Dar margarina ( cu sau fără reclame cu inimioare) petrochimică? Am veşti nasoale, băi popor: aproape tot ce consumaţi pe post de haleală e la fel de naşpa (sau mai rău) ca şi fumatul.

Luaţi, aşa de sanchi, nişte cârnaţi neaoşi ( nu că ăia de import ar face economie la zgârciuri şi tabelul periodic) şi trântiţi-i într-o tigaie încinsă. Prima chestie care o să se întâmple o să fie că v-aţi făcut bucătăria de porc. Adică o să pleznească rahaţii ăia de cârnaţi ca nişte petarde, împroşcând cu ulei în zone care nu sunt prinse nici în schiţa de la cadastru. Faza nr. 2 e că tigaia se va umple cu o zeamă colorată, scârboasă şi teribil de urât mirositoare. Ceea ce va rămâne, un fel de prezervative prăjite, devine alimentul vostru: gust de căcat condimentat, textură de balama de uşă de şifonier şi duhoare de subţioară de tractorist sovietic. Experimentul se poate repeta cu orice fel de mezel.

O să descoperiţi apoi pateurile din ficat de hârtie reciclată şi ciorapi purtaţi, iaurturile ( sănătoase, cu multă reclamă, desigur) pe bază de zeamă de var şi muci de melc, dulciurile care conţin tone de zahăr (sănătate curată) şi jde mii de porcării pe care cei mai mulţi chimişti nu le înţeleg. Nu mai spun de băuturile răcoritoare cu aromă de orice, pe care n-a apucat NATO să le patenteze ca arme chimice.

Dar toate mizeriile astea trec drept produse alimentare. Iau subvenţii de la stat ( unele). Standardele UE, în materie de calitate, sunt un fel de luare la mişto, că ne aflăm în România. Iar prosteala cu produsele BIO e o altă ţeapă pentru snobii cu bani. Dar consumatorii unor astfel de mizerii nu sunt fugăriţi de nimeni. Producătorii lor nu sunt hăituiţi sau taxaţi suplimentari. De ce nu există poze la fel de sugestive, ca cele de pe pachetul de ţigări, pe parizerul Fukushima? Sau pe cutiile de margarină? Ori pe sticlele de „răcoritoare”  de ce nu e pus un cap de mort, mare, ca pe sticla de detartrant pentru budă? Aud? De ce? Nici pâinea n-ar putea scăpa, în România, de o etichetă mare, cât toate zilele: păzea!

Fumatul e nociv. O ştim şi noi fumătorii, şi producătorii de ţigarete. Trăim, noi şi ei, într-o tâmpită cârdăşie, e drept. Dar e un risc cunoscut şi asumat. Pe faţă. La vedere. Nu ne socotim înşelaţi. Ca fumători ştim bine la ce ne putem aştepta. Cu alimentele treaba e mai parşivă. Şi, totuşi, zilnic primiţi ştiri despre toxinfecţii alimentare, despre copii răpuşi prin tabere de e-urile sau jegul din mâncare. Vă futeţi ficaţii, vă găuriţi maţele şi vă prăjiţi curul chinuindu-vă cu mizeriile din galantarele supermarketurile. Fără poze greţoase, fără mesaje de avertizare. Şi ronţăiţi liniştiţi la napolitana chimică, ferm convinşi că sunteţi mai deştepţi decât fumătorii. Mâncaţi salate şi verdeţuri de supermarket, fără a bănui că în „alimentaţia asta sănătoasă” se află la fel de multă otravă ca în canistrele lui Saddam.

Puneţi, bre, capul de mort pe salam!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. „zone care nu sunt prinse nici în schiţa de la cadastru”…..HAHAHAHAAAAAA-HA-HAAAAAA-HAHAHAAAAAA………….

    rid eu rid, da’ nu e risu’ meu! la noi la fel…….la voi mai e putin si veti vedea oamenii umflati de chimicale si tot ce ai spus aici. Nu mai e mult si populatia va fi la fel pe tot pamintul, in afara de triburile din Africa unde nu ajunge salamul.
    De acord cu tot ce spui: cap de mort pe toate alea!

  2. Îi doare-n cur! Omul pofteşte la carne. În lipsă de carne, măcar să semene a carne – iar ei ştiu asta. Ştiu şi chestia cu mărimea. Vând curcani „atomici” (aşa le zicea frate-miu) – au 20 de kile dintre care un kil de copane iar restul os. Noroc că nu mă pasionează: prefer legumele şi fructele consumabile imediat, laptele crud şi ţigările care este (păi Humphy nu fuma?)
    Dacă aş prinde un industriaş sau un finanţist gras l-aş tortura fundamental: l-aş inani pânâ când va mânca bancnote şi va bea lacrimi. L-aş afuma cu mahoarcă, să aibă gust.

  3. frumos zis rabi dar se iteste un strop de enervare in glas. Poate de la vreme?
    Sincer un punct corect de vedere si poate de adaugat reclama asta murdara la tigari, mult prea murdara chiar si pentru gustul meu de nefumator

  4. Draga Rabbi, de acord cu tine: lumea devine, fara voia noastra, pe zi ce trece, un loc tot mai otravitor. Dar ai uitat esentialul: daca eu mananc un salam toxic nu-ti bag si tie felii din el in gura. Asta e deosebirea dintre fumatori si nefumatori. Fumatorii nu inteleg ca nefumatorii nu doresc sa faca „share” la pufaiala. Doctorita mea de familie e vecina cu mine. Fumeaza pe casa scarii. Ma otraveste de multi ani. Fiica mea adolescenta plange: s-a spalat pe cap, merge la intalnire. Zice ca 30 de secunde pe casa scarii o fac literalmente sa puta. Am vorbit cu doctorita. Frumos. Am rugat-o sa fumeze la ea in casa. Refuza. Zice ca nu vrea sa-si strice zugraveala.
    Cateodata am impresia ca fumatorii isi merita tarcurile, accizele, pozele gretoase… pentru ca au uitat sa fie si oameni.

  5. e simplu. te lasi de fumat si astfel ai mai multi bani cu care iti iei mancare organica. da, stiu, oricum mori, dar macar nu suferi cativa ani cum fac cancerosii. dar ce iti spun eu, stii si tu foarte bine. nici nu stiu de ce scriu pana la urma. nu mai stiu ce cautam pe google si am ajuns pe un blog, iar de pe blogul ala am ajuns pe alt blog. si iata-ma aici. de fapt acum nici nu imi mai pasa ca fumezi. sau ca o sa mori de cancer. ce imi pasa mie pana la urma. sau celor care citesc textul scris de tine, de ce le pasa lor ca fumezi tu sau nu fumezi. probabil de plictiseala. le pasa de plictiseala. parca oamenii nu stiu ca unele mancaruri nu sunt bune pentru sanatate. oricum, ideea e sa iti cumperi fructe fara pesticide. ca-s scumpe. glumesc. de fapt sunt mai ieftine, dar nu sunt bune. pesticidele nu sunt bune. de asta zic. dar sa nu intri in panica, nu pentru toate fructele se folosesc pesticide. nu atat de multe care sa iti puna viata in pericol. de exemplu pentru mere se folosesc zeci de pesticide, sa stiti, ca probabil vor citi mai multi oameni acest comentariu. asa ca e de preferat sa va cumparati mere organice, daca aveti posibilitatea financiara. produsele organice sunt mai scumpe, ce-i drept. daca nu, mai bine nu mai cumparati mere. sunt unele fructe si legume care nu prea au nevoie de pesticide. de exemplu pepenele parca nu are reziduri de pesticide. mancati pepene rosu. e bun, curata colonul. serios. oricum de evitat merele sau piersicile, nectarinele. iar la legume cred ca morcovii, telina. apoi mai e salata verde. da, salata verde. spanacul la fel este plin de reziduri. bune, adica fara reziduri ar fi brocoli, ceapa, varza. fructe ok, adica fructe care nu trebuie sa fie neaparat produse organic, deci fructe ok ar fi bananele, avocado, coacaze (care contin si antioxidanti, foarte bune pentru creier sunt coacazele, daca aveti probleme cu creierul, si cu siguranta unii dintre voi aveti), pepenele rosu cum ziceam etc, in fine, puteti cauta pe google si gasiti cam ce fructe si legume ar trebui sa cumparati doar daca sunt produse organic si ce nu. deci cu legumele si fructele am rezolvat-o. vedeti? va plangeti ca nu aveti mancare buna pentru sanatate. se poate. bun. carne, branza, lapte, oua – ei, bine, astea ar fi ok daca le-ati cumpara de la tarani. aia nu prea baga antibiotice grupa mare in animale si in pasari. cel putin taranii pe care ii cunosc eu. daca nu cunoasteti tarani, desi ma indoiesc, chiar unii dintre voi ati putea fi tarani, deci daca nu aveti tarani, cautati carne, oua, lapte, branza astea produse organic. bio. evitati mancarea ambalata. mai ales daca are termen de garantie 300 de ani. deci cu banii de tigari puteti sa va luati mancare mai buna. asta daca sunteti singuri. ideea e urmatoarea, va luati mancare buna, dar mai putina si mai scumpa. e ok, nu trebuie sa mancati pana cadeti sub masa. de exemplu o portie de spaghete ar trebui sa fie cat o minge de tenis, nu cat una de plaja. serios. portiile de mancare sunt prea mari. si nu va fac bine. chiar, ca veni vorba de peste, incercati sa cumparati peste care nu e plin de mercur. de exemplu sardinele, chiar si alea in conserva. tonul e pericol, somonul este iar bun. in fine, daca va intretineti doar pe voi, nu o sa va coste chiar o avere mancarea buna. dar daca aveti o familie, adica o nevasta si un copil sau doi, nu prea merge. dar cine v-a pus pana la urma sa faceti un copil sau doi daca nu aveti bani sa le cumparati nici macar mancare ok ca sa nu ii imbolnaviti de cancer sau diabet sau alte boli nemernice. oricum o sa ii distrugeti psihic, ii mai distrugeti si fizic. pentru ca asta fac parintii de regula, vorba poeziei lui larkin, isi distrug copiii:
    They fuck you up, your mum and dad.
    They may not mean to, but they do.
    They fill you with the faults they had
    And add some extra, just for you.
    ah, si papaya este ok. adica nu trebuie sa fie organica, deci mai scumpa. puteti cumpara papaya neorganica linistiti.
    papa.

  6. N-am inteles niciodata fumatorii ca tine. Se revolta ca nu sunt lasati sa otraveasca aerul celorlalti cand, cat si unde au ei chef. Sunt foarte ofuscati ca li se incalca dreptul de a se sinucide incet, incet, pentru ca asa vor ei, dar nu inteleg ca nu au voie sa incalce dreptul celorlalti de a trai fara mahoarca lor in nas. Si e atat de simplu. Fumati fratilor cat vreti voi, dar nu ma imputiti si pe mine, nu ma sufocati cu fumul vostru puturos! Nu mai cautati tot felul de scuze si nu mai faceti atatea paralele care nu au nici o relevanta. Ce are mancarea pe care o bag eu in gura cu fumul pe care mi-l bagi tu in nas? Te pun eu sa imi mananci mancarea mea? Nu. Te pun eu sa bei sucul meu? Nu. De ce ma pui tu sa iti respir si sa-ti inghit fumul tau? De ce trebuie sa-mi puta mie hainele, parul, si respiratia de la fumul pe care il produci tu si toti fumatorii din jurul meu? V-am rugat eu sa ma imputiti? Nu. V-am cerut eu sa nu fumati? Nu. Va cer doar sa nu fumati in spatiul public unde sunt si eu. Fumati dracului oriunde in alta parte.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...