Ţineam laptopul în braţe şi mă uitam. Şi mă uitam. Şi încercam să pricep ceva. Am descărcat câteva imagini şi încerc să îmi dau seama ce sunt chestiile alea. Despre tablourile lui Kandinsky este vorba. Nu îmi ieşea şi pace. Am înţeles treaba cu modernismul, cu descătuşarea culorii de formă şi alte bla-bla-uri din astea, dar nu pricepeam şi pace.
Un puşti, până în 18 ani, se uită, peste umărul meu, la învălmăşeala de culori. Nu se deranjează să-şi scoată căştile de pe urechi. Livrează explicaţia scurt şi cuprinzător:
-Haşiş, frate!
Şi se duce.
Beton! Beton armat!
Le=am vazut ! Are dreptate pustiul !
Pai sinestesia ori o ai natural, ori bagi hasis si lsd ca sa intre culoarea la sunet. Are dreptate consumatoru ala mic
e emoţie, puştiul a simţit ceva – la asta se raportează pictura
Ntzzz….tablourile denota veselia timpurie si candida a contemplatiei extatice proeminente contundente revolutionare…..
Io merg pe iarba…..asta e raspunsul corect!!!
:))))))))
Apropos de categoria ta, cacatul in arta :), ai vazut-o pe tipa aia care va naste intr-o galerie de arta si considera acest eveniment un act artistic? Detalii, pentru cine nu stie despre ce este vorba – http://www.microscopegallery.com/?page_id=1978
Dacă nu-i vaza cu flori sau peisajul cu maci, e căcat evident.
Pentru mai mult căcat, caută „Manzoni – artist shit”
Ura ,goagal sa traiasca .Kandisky 1866-1944 nu a fost de acord cu ceilalti cind picta , ajunge ca ma doare capul daca insist ,apropo nea Stere sa ii scape citeva castane preventiv lui ala micu sa nu i se urce la cap !
🙂 Acum serios, nu-i doar hasis. Dar până la urmă nu trebuie să fie gustat în masă ca Lady Gaga și chiar în cercurile restrânse nu trebuie să fie plăcut unanim. Ție chiar nu îți transmit niciun sentiment?
Oricum, poți încerca și Malevich 🙂
E cel mai tare pictor ever. Mondrian e pe locul doi.
Nu stiu ce a spus si cine este pustiul ala mic de care zici, dar mie imi place Kandisky…
Uite, am decis sa-mi cumpar niste covoare. Ceva nou, mai putin pretentios care sa invioreze apartamentul. Aveam motive sa arunc ce era vechi si rablagit!
Intr-o camera am decorat clasic, cu un covor cu modele geometrice, dar obisnuite, cu tablouri figurative, (nu valoroase ca nu sunt instarita dar imi place pictura) coverturi cu modele clasice, etc. Foarte intim si chiat imi place ce a iesit,
In sufragerie, acolo unde stau toata ziua am vrut insa ceva nonfigurativ. Am cumparat un covor care parca ar fi lucrat dupa un tablou de Kandisky. Aiurelele alea amintesc de tot feluri de lucruri vesele. O nota muzicala, o scarita, o picatura de ceva…
E ceva nonfigurativ, sugerant, doar un material pentru imaginatia care poate combina milioane de asocieri… Tablourile lui Kandisky nu sunt lipsite de rafinament, au eleganta, au spatiu si culoare..
Covorul l-am asociat si cu un tablou nonfigurativ. E ceva ce sugereaza o bijuterie… Ce s-ar fi potrivit un Kandisky original…Acest disain al camerei este foarte odihnitor. Cand spatiul nu este invadat de forme precise, cand iti da libertatea de a inventa, este ideal pentru o viata noua…..
Acum ati inteles dece imi place Kandisky ?
Intr-o cameră zici că ai coverturi cu modele clasice, iar în cealaltă disainul este foarte odihnitor.
Da, am înţeles dece îţi place Kandisky. Dacă se poate, admirat în sunet de manele.
PS. Imi cer scuze, am mâncat un n de la Kandinsky :))
1 – 1 :))
Mi-ai adus aminte de „Focul fatidic” al lui Louis Malle, numai ca acolo e vorba de alt drog:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/10/28/focul-fatidic/
Spita!!
C’est bien simple, mon cammarade: vous etez varza… 🙂
Da asta-i arta fratilor,dar sa vedeti mascota Bistritei,aceea este arta.
Va rog,cine face primul banc pe seama mascotei,vad ca sunteti persoane cu simtul umorului pe aic !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cu speranta ca se va gasii oarecine sa faca acest bac multumesc anticipat.
http://kennywordsmith.hubpages.com/hub/Houses-in-Munich-Kandinsky