AcasăPtiuOrtodox de rit portocaliu

Ortodox de rit portocaliu

Nu e prima dată când preacucernicul Băsescu se trezeşte cuvântând în biserică. Politicianul român ciripeşte oricând, oriunde, despre orice. Nimeni şi nimic nu l-ar putea împiedica. Lipsa oricărei competenţe şi chiar a celei mai fragile proximităţi cu subiectul aflat în discuţie, oricare ar fi acesta, nu au cum constitui obstacole serioase pentru politicianul român aflat în nevoia de ciripeală. El nu vorbeşte pentru că are ceva de spus, pentru că subiectul discutat ar fi centrul gravitaţional al existenţei sale. Nu, el vorbeşte pentru că stratul de aer care înconjoară planeta a fost pus acolo pentru a propaga undele sonore pe care le emite el, politicianul român. Trăncăneala lui justifică orice eveniment, cuvintele molfăite de el argumentează orice întâmplare, clanţa lui reprezintă osia pe care se mişcă balamaua lumii.

Nu-mi imaginez că mulţi politicieni ar fi rezistat tentaţiei de a da cu clanţa în biserică, dacă această ocazie li s-ar fi oferit. Lui Băsescu i s-a oferit. Şi e limpede că nu ar fi avut cum s-o rateze. Ar fi însemnat să dea dovadă de nişte cumplite slăbiciuni, cum ar fi: decenţă, bun-simţ. A vorbit el în situaţii mai complicate: la o ţacă lângă cumătrul Bercea Mondialul, n-o să se piardă cu firea acum.

Nu e nevoie să fii vizitat de trăiri mistice pentru a realiza că biserica nu e masa din colţ de la „Furnica”, nu trebuie să fii răpus de pioşenie pentru a înţelege că sunt locuri în care este obligatoriu să dai dovadă de decenţă. Din bun-simţ. Indiferent de părerea ta despre divinitate, oricare ar fi relaţia ta cu sacrul. Într-o biserică nu te porţi ca un mitocan, indiferent care e sistemul tau de credinţe, decât dacă eşti un cârnat slinos. Nu hăhăi, nu ţii discursuri cretine şi nu te scarpini în cur. Asta nu ţine de credinţă, ţine de cei şapte ani de acasă. Dacă îi ai.

Cât are habar Băsescu despre cine a fost şi ce a reprezentat mitropolitul Şaguna nu am cum şti. Înclin să cred că până la notele de la consilieri ştia fix cât ştiu eu despre tradiţia ciorapilor în dungi la triburile Chubaba. Ăsta nici n-ar fi un mare păcat. Dacă Băsescu şi-a putut da în petec, între zidurile unei biserici, asta s-a întâmplat şi pentru că exagerat de fericitul Daniel a îngăduit asta. Ba mai mult, a încurajat-o. Banii pentru catedrala la care visează patriarhul depind de toanele lui Băsescu. Şi de prestaţia clerului în anul electoral 2012. Iar arghirofiria o fi păcat, dar se iartă la o adică.

Sunt creştin ortodox. M-am născut astfel. Nu a fost o opţiune. Nu sunt practicant, iar relaţia mea cu divinitatea, cu credinţa şi cu biserica e una extrem de personală şi mai degrabă rece. Dar, repet, m-am născut ortodox. Şi român. Şi aşa am să închid ochii. Lucrurile acestea descriu în mod esenţial ceea ce sunt. Fac parte din mine. Chiar dacă a fi român înseamnă a fi trăitor în România condusă ( vai!) de Traian Băsescu. Chiar dacă a fi român ortodox înseamnă a fi fiu al unei biserici conduse de nejustificat de fericitul Daniel.

Cineva, indignat, constata că la evenimentul de la Sibiu se afla şi Victor Ponta. Omul e anti-băsist şi ca atare era nemulţumit că nu i s-a dat şi lui Ponta ocazia de a grăi din amvon. Nu ştiu dacă Ponta îşi dorea asta, nu ştiu dacă ar fi făcut. Dar omul care se arătă nemulţumit de „lipsa de imparţialitate a lui Daniel” reacţiona logic. Dacă cei care conduc biserica politizează evenimentul nu ar putea mima imparţialitatea? – asta era întrebarea din subsidiar. Simplul fapt că o astfel de întrebare se naşte nu e în regulă. I-am şi spus asta omului meu. Şi acesta a reacţionat indignat, constatând că Biserica Ortodoxă Română a devenit portocalie. Am găsit constatarea pripită şi nedreaptă. Apoi am văzut fotografia de mai jos. Şi m-a lovit scârba. Nu cunosc autorul fotografiei, am găsit-o aici (UPDATE: Sebastian Marcovici este numele autorului fotografiei.)

Priveam fotografia şi nu încetam să-l caut pe Bercea Mondialu’ cu privirea. Apoi am realizat că e doar o fotografie de grup. A ortodocşilor de rit portocaliu. Am realizat că, atunci când l-a vizitat pe papă, Obama a fost un fraier că nu i-a cerut lui Ratzinger să-l lase şi pe el să  zică  două vorbe din balcon. Ortodocşii de rit portocaliu. Noi, ăştia care nu facem parte din rit, mai avem loc de închinăciune? La intrarea în biserică ne mai facem cruce sau arătăm cartea de alegător?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Nope, poza e reala. Eu am vazut in treacat clipul in care Base se hahaie la ce ii zice popica din dreapta.
    Imi cer scuze daca ofensez pe cineva, dar mi se face greata cand vad atata popime la un loc.
    Si o intrebare? Ce e aia „M-am nascut ortodox”? Nu pot sa compilez conceptul(desi si eu sunt in aceeasi situatie)!
    Copilul meu nu va fi botezat. Cand va face 18 ani va putea alege singur, in deplina cunostinta de cauza, o religie care sa-i satisfaca relatia cu Creatorul.
    Nu este nevoie de popime si simulacrul asta de biserica pentru a putea avea o relatie cu Dumnezeu.
    Numai bine!

  2. Chiar daca-i trucaj, pana la urma reflecta fidel o realitate !
    Credeam ca nu esti ortodox, dar nu pentru asta nu te-am citit :
    Acum vreo 3 ani erai cam portocaliu.
    Ma bucur ca ti-ai revenit, asa ca daca o sa pot , o sa mai trec pe aici !

  3. Excelenta,tiranu recidiveaza…prin 2007 dupa suspendare,la slobozia parca, a confiscat microfonul si o ardea cu lectia data de popor clasei politice.in rest poza spune totul.parafrazand un clasic o intrebare mai am: tirane ce fumezi?nu de alta da’ e marfa de calitate:)

  4. Ponta, neicushorule, pai sindrofia asta era intre ofiteri acoperiti. Ca toti pre-sfintii au inceput ca Bashina Voda, ca turnatori, pe urma i-a facut Secu ofiteri, ca erau baieti descurcareti. Stie domnu ofiter Prefericitu cine l-a pus in scaun, cum stie si Basina Voda cine l-a dat cistigator la alegeri. Asa ca Ponta dragule, nu pupi tu sa fii ales…

  5. Apropo de Hahaila-Voda: cica a vrut sa intre peste Baroso cum a intrat peste Obama dar nu i-a mers din prima. Doua zile de anticamera pe trotuarul din fata casei lu Baroso si asta iesea si intre numai pe usa din dos. In ziua a doua, iese nevasta lui Barosanu cu o sacosa de carti si Bashina o arata cu degetul: „Hahahahaha?” iar nevasta zice jenata: „A bag of books…”. Mai trec ceva ore pe trotuar si iese fata lui Barosanu cu alta sacosa de carti in brate si Bashina o arata si pe asta cu degetul si ii zice „Hahahaha. Io prezident speak good inglish. Ti-o bag in buci”. Dupa doua zile, i-a intrat frigul la oase si s-a intors acasa. Dar numai ce a auzit Baroso chestia cu bucile si l-a chemat la el. Si uite asa a intrat Basina Voda si la Baroso, nu numai la Obama. Om de stat Bashina Voda asta, cum stie el sa se descurce ca nimeni altul…

  6. ati uitat un costum in poza : ministrul economiei, nu stiu daca ati auzit de el, ariton il cheama (fost prefect de sibiu, cred ca a profitat de ocazie sa mai dea si el pe acasa).

  7. Pentru mine este greu de transat aceasta situatie … sunt ei „portocalii” ? … este el „galben-auriu” ? … sau ar mai fi ceva care sa ii „uneasca” ?
    Imi aduc aminte de o secventa pe care eu o consider memorabila ! Era la inmormantarea fostului patriarh al Romaniei, Teoctist, eveniment intens mediatizat, nu conta unde schimbai canalul, pe toate erau aceleasi secvente si informatii. Dar … la un moment dat a aparut o secventa in care era prezentata o cearta intre un preot care conducea un cor de preoti si un jamdarm care nu le dadea voie sa treaca … in toiul discutiei, preotul a ridicat vocea si a strigat : „Eu trebuie sa fiu la ora X cu baietii in dispozitiv !” !! Cine a facut armata intelege foarte bine acest „in dispozitiv” si stie cam ce „baieti” o folosesc :)).
    Asa ca poate sunt alte lucruri comune care ii „leaga” pe cei din fotografie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...