AcasăPtiuMostre gratuite

Mostre gratuite

Comerţul are regulile sale. Şi şmecheriile sale. Negustoria nu e o afacere pentru ageamii, perioada romantică a comerţului cu jeanşi kaki marca „Pyramid” şi „adidaşitorşion” made in Turkey s-a dus de mult. Sigur, mai există şi acum nostalgici ieşiţi din plata ajutorului de şomaj care se mai îndeletnicesc cu micul negoţ impromptu cu galoşi chinezeşti, pe ziar, la marginea pieţii. Sau cu portofel de vinilin ori mini-huse pentru talonul auto, vândute ad hoc, pe la semafor. Ar mai fi şi puriştii care se opun amestecului dintre tabac şi filatelie şi mai execută un comerţ cu ţigări fără timbru, dar astea sunt acte minore de dizidenţă.

Dincolo de excepţiile pomenite, comerţul a devenit profesional, cârpit cu toate peticele marketingului, sulemenit cu toate vacsurile publicitare. Dacă te vâri într-un magazin de cosmeticale şi cumperi un căcăşteţ, imediat primeşti şi tot soiul de mostre gratuite – asta mai depinde şi de cât de simpatic îi eşti vânzătoarei. Oricum, sigur te alegi cu nişte pliculeţe de şampon care ajung fix pentru juma’ de spălare. Ori cu nişte pliculeţe cu pomezi, creme sau măcar câteva fiole minuscule cu odicolon. Dacă treci prin supermarket, pe la raionul de mezeluri, sigur dai peste nişte dudui îmbrăcate în fustiţe cu vedere la chiloţi şi chiloţi cu vedere la lindic care te invită să guşti moca un parizer, o tobă, un caltaboş, un salam fără E-uri, dar cu of-uri. La lactate sigur ai parte de un cub de caşcaval ambuscat într-o scobitoare. Ca să te lămureşti că firma care le-a dezbrăcat pe dudui produce telemea cinstită şi tratează vacile cu multă grijă.

Şi la cumpărarea unei maşini tot ai parte de o tură de probă. Altfel ar fi aiurea. Ce fel de mostre gratuite să-ţi dea ăia? „A, vreţi să cumpăraţi modelul ăsta de Audi? Uite, vă dăm şi o mostră de Logan, poate vă răzgândiţi.”  Neah, nu cred. La maşini o tură de probă e tot ce poţi spera. Orice ai primi în plus se cheamă opţionale şi e pe bani. Poate un brăduleţ parfumat, numai bun de atârnat la oglindă. Oricum, la maşini poţi da tura gratuită înainte de cumpărare. Dacă nu-ţi place sau n-ai avut niciodată banii cu care s-o cumperi … asta e. La cosmeticale mostrele gratuite vin după ce ai cumpărat deja. Asta e o porcărie. Deci eu am cumpărat parfumul X şi tu îmi bagi în pungă mostre cu parfumul Y şi/sau Z. Ce vrei să-mi spui? Că am gusturi de căcat? Că o să miros ca Veronica?

Şi dacă îţi tragi un abonament la cablu tot primeşti trei luni moka. Sau o chestie din asta. Negustorii care nu îţi dau mostre gratuite tot te momesc cu ceva: cumperi trei primeşti patru. Doar la bancheri nimic. Nimic. A primit careva un credit moka, nereturnabil, cu titlu de mostră, de la vreo bancă? Bine, nici n-ar mai fi credit, ar fi donaţie. Pănă la urmă băncile vând bani. Cu asta se ocupă. De ce nu-ţi dă niciun bancher un eşantion gratuit? Hai, nu una de 500 de euro, dar una de 50. Nişte scârbe.

Oricum, aştept legalizarea prostituţiei. Vreau să văd care va fi acolo politica de mostre gratuite.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. La prostitutie a fost o mostra gratuita prin Italia in nus ce oras. Italiencele au oferit timp de o zi servicii gratis ca sa mai combata din concurenta est europencelor :))
    Si cica a functionat.

  2. La toaletele publice care o fi politica de mostre gratuite? Nu de alta, da’ poate-l bate gândul pe Boc să inaugureze câteva, în pauza dintre două petice de autostradă.

  3. Primesti mostre gratuite si cand nici nu te astepti!
    Nu de mult, am fost la un eveniment educativ, caritabil (legat de protejarea naturii, sprijinirea bolnavilor de cancer, voluntariat, sanatate prin miscare) si acolo m-am ales cu niste pliculete de „Multi-Gyn ActiGel, prevents and treats vaginal discomforts” 🙂
    Nu vreau sa fac reclama dar e evident: unde dai si unde crapa! Sau asteapta si altii legalizarea prostitutiei.

  4. La noi e atat de impanantenita ideea de mocangeala incat multi cumpara numai pentru mostra gratuita cine-stie ce tampenie de produs.Incercati sa studiati:o companie face reducere de 5 % sa zicem la un produs iar alta ofera o mostra.Cine credeti ca vinde mai mult?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...