AcasăPtiuCine mă enervează azi

Cine mă enervează azi

Cesar Millan. Adică botoxatul ăla care face pe dresorul de câini într-un serial tâmpit care pare să nu se mai termine, pe National Geographic. În primul rând mă enervează faţa lui, care cere pumni, palme, coate, genunchi, chei franceze, rândea şi glasspapier. Mă rupe la nervi rânjetul lui tembel. Pe urmă e vocea, care trece prin ureche ca şmirghelul pe gipscarton. Şi, în fine, mă enervează emisiunea. Ok, am priceput. O emisiune, hai două, fie trei, dar ajunge.

Ştiu că acum reality ( sanchi) show-ul e noua lambadă în televiziunile americane de ştiinţă, dar e prea mult. Pe Discovery mi s-a acrit de mecanici de motociclete obezi, pitici cu personalitate şi tot felul de agarici care aruncă în aer chiuvete. Pe History (nu cel de la Viasat, ci cel  americănesc) marea ştiinţă e reprezentată de un reality show cu camionagii, de şmenurile unei familii de hipopotami care conduc o casă de amanet, de nişte tăietori de lemne care nu ştiu ce mama dracului mai fac şi ăia. Şi astea cică sunt televiziuni de ştiinţă. La toate rahaturile astea se adaugă şi cerepalme ăsta, dresorul.

Care e de fapt rostul poveştii ăsteia? În afară de faptul că mă scoate din sărite faţa dobitocului ( şi mă refer la dresori, nu la căţei) nu văd. Să devenim toţi dresori amatori? Ete, lula. Să ne convingem că americanii sunt toţi supraponderali? Ştiam, merci. Mai e o chestie. Pe bune, dar pe bune… cine ar trebui să înghită vrăjeala aia cu dresoru’ care se uită pe cant la căţel, iar căţelul devine brusc cuminte, dresat, educat şi erudit? Da’ pe bune, cam câte duble se trag până-i ies „spontaneităţile” lu’ botoxatu’? Cam câte amprente dentare are pe membre de la spontaneitate? Şi ce pizda mă-sii legătură e între NG şi câinii unor grăsani din mahalalele Americii?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Eu ma uita sa la ciinele meu nebun de 3 luni. Si el nimic, tot diliu. Sa fie din cauza ca nu-s botoxat? Si na bomboana pe coliva, pe Animal Planet e o emisiune identica cu… pisici. Si fata aluia merita calcata cu tancul. :))

  2. Cum ii zice Millan ?,l-am vazut cu un buldog francez ca al meu ,m-am tavalit de ris ,buldogul se uita la Cezarica ca curca in lemne ,tipic pentru el cind nu intelege ce vrea chelemecul din fata lui ,este al doilea buldog ,primul 12 ani asta proaspat 3 ani ,nu ii faci sa execute ce vrea cineva nici mort . In rest mitoase a OTV sa ne fereasca dumnezeu !!!

  3. Eu am o potaie în bătătură şi mă uit cu interes la emisiunile lui Cesar, atunci când se întâmplă să nimeresc peste ele.
    Să ştii că am încercat să aplic trucurile tipului, şi unele chiar funcţionează. Nu numai la fiara mea (un bichon), dar şi la maidanezii din parcul unde mă aleargă dimineaţa (bichonul, nu maidanezii).
    Aşa că, de data asta, jucăm în echipe diferite.
    Celelalte rahaturi pe care le pomeneşti mă enervau şi pe mine. Acum mă lasă rece, pentru că nu-mi mai pierd timpul cu ele.

  4. Acum, vorbind despre dansu’ , chiar ai pus sare acolo unde ma doare. Eu de aproape douajdeani ma straduiesc sa fac cainele sa nu mai latre, atunci cand nu e cazul, dar fara niciun rezultat. Mint. Doar cand injur , da roade.Cat despre domnul dresor…numai cuvinte naspa desi as fi interesat sa vad animalute mai tampitele decat ale mele. Asa ca evit sa-l vad si nu am nicio pierdere.

  5. Ala e un serial bun pentru ca multe din chestiile pe care le repeta Cesar Millan in legatura cu cainii se aplica excelent si la lucrul cu oamenii. Mai exact, cum te impui unui caine, cum il domini, etc. Cel putin la roamni mi se pare ca merg toate chestiile alea. Poate si la caini, nu stiu. In plus omul este (pare?) profesionist, iar eu traind in Romania am invatat sa apreciez orice profesionist, indiferent de domeniu.

  6. Textul e misto, bine scris, doza de rautate e OK, dar… n-ai dreptate!
    Millan o fi antipatic (bine, ESTE antipatic) dar ce spune e corect. N-are rost sa arate si cind il capseaza javrele la cur, ca emisiunea e ca sa-si creasca cota (si onorariile)
    Dar ceea ce conteaza este ca ce spune e corect. 🙂

  7. Hahaha, esti mortal, m-am tavalit de ras =)
    Dar acuma serios, eu am aplicat sfaturile lui si pe bune ca functioneaza!!!
    Nu-mi vine sa cred cat de bine ma inteleg acum cu cainetul, zau!
    Acuma, cred ca depinde mult si de personalitatea omului, insa chiar nu cred ca trag prea multe duble

  8. Amprente dentare are, eu l-am vazut muscat de vreo 2 ori (din sa zic 20 de episoade – de, imi plac cainii…). Cat priveste uitatul pe cant, la oameni functioneaza, si nu sunt 100% sigura ca sunt mai inteligenti.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...