AcasăRabbi zicePonta şi bizda

Ponta şi bizda

Aveam o cunoştinţă, un arab. Băiat bun, şaormist. Cum chiar el spunea „maritat cu vata rumânga, mai”.  Vata era nevastă-sa. Cum ziceam, băiat bun. O rupea binişor pe româneşte, cu năravurile s-a deprins repede. La toate porcăriile care alcatuiesc neaoşul românesc venea cu adăugiri orientale bine potrivite din ciubuc şi mirodenii. Avea un nume relativ complicat aşa că se obişnuise cu numele pe care i-l lipisem noi, ca să putem comunica: Florică!

Una din chestiile teribil de simpatice la el – specifică întregii sale seminţii, de altfel- era că pocea litera „p”. De fapt sunetul corespunzător. Aşa că se auzea mai mult un „b”.  La orice năduf, ca unu’ bine integrat, başca şaormăria, Florică suduia cu scuipat:

– ‘tu-i bizda ma-sii!

Bizda în sus, bizda in jos. Când se sătura să-l băşcălim pe subiectul ăsta ne articula scurt:

– Mai, ia termină mişto că dau be tine în bula mea!

Şi iar căpiam de râs. Pe urmă el dădea o şaorma cu de toate şi ne împăcam. Se mai găsea câte unul să-l dea la şcoală:

– Băi Florică! Se zice pizdă… ia zi…

– Bizda!

– Pizdă, mă. Cu P!

– Bizda. Cu B.

– Băi, tâmpit eşti. Nu poţi, bă, să zici ca lumea, bă Florică?

– Daca tu boceşti numele meu şi zici Florica, bocesc şi eu bizda mă-tii, du-te-n bula mea!

Pe scurt, Florică al nostru pricepea bine cum e cu socoteala, că ştia care-i una, care-i alta. Ba ştia şi cum e corect, dar cu practica nu-i ieşea. Ba la mare supărare şi pe F îl schimba în V. Şi atunci arunca un: Vutu-ţi bizda mă-tii! Dar de înţeles… înţelegea. Chiar era convins că e bine aşa, ca el. Când s-a mai răcit afacerea cu şaormăria a încercat el s-o adapteze, s-o facă pe gustul poporului ( ca partidul lui Dan Diaconescu). A încercat mai intâi cu cabanos, pe urmă, în premieră mondială, şaorma de porc. N-a mers. După o vreme s-a săturat, şi-a luat catrafusele, vata, puradeii şi s-a întors la el, în Libia. Pe urmă acolo a început balamucul, dar asta e altă istorie.

Uitându-mă la Ponta, cum se screme să vorbească despre democraţie, stat de drept şi alte frecţii, pe parola mea de republican din viţa lu’ Candiano Popescu, îmi amintesc de Florică şi cum zicea el: bizdă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...