E gata

Întreg balamucul legat de revocarea lui Mircea Geoană de la preşedinţia Senatului s-a încheiat ieri, odată cu alegerea lui Vasile Blaga în funcţia rămasă vacantă.  Deznodământul a fost mai puţin spectaculos şi mult mai puţin interesant decât toată istoria care a condus la acest deznodământ. Cinstit să fiu, nu cred că domnul Blaga este cea mai proastă soluţie pentru conducerea Senatului, luând în consideraţie toate cele spuse şi întâmplate în ultimile săptămâni. Iar afirmaţia asta rezumă perfect opţiunile din politica noastră: ne felicităm mereu că am optat pentru răul cel mai mic.

Loc de prea multe concluzii nu mai e, dar un scurt inventar putem face:

– De notat că relaţiile dintre Traian Băsescu şi Vasile Blaga par să fi atins din nou o temperatură suportabilă. Evident, Băsescu nu-şi putea trimite partidul la alegerile de anul viitor cu socoteli neîncheiate, grupuri nemulţumite şi dizidenţi mai mult sau mai puţin vocali bătând nemulţumiţi din picior.

– Mimând candoarea, n-avem cum să nu constatăm cu parşivă surprindere că cel care nu a fost suficient de bun pentru preşedinţia PDL ( caporal, ce să-i faci!) devine omul ideal pentru cea de a doua demnitate în statul român.

– Opoziţia îşi reproşează şi i se reproşează că a cedat puterii ultimul şezlong de pe marginea piscinei. Reproşul este şi nu este întemeiat. Desigur, odată cu revocarea lui Geoană era evident că PSD va avea dificultăţi în conservarea poziţiei de preşedinte al camerei superioare a Parlamentului, în ciuda cutumei. Din această perspectivă se poate socoti că principalul partid de opoziţie a ieşit cu socotelile încurcate din această afacere. În acelaşi timp trebuie recunoscut că funcţia de preşedinte al Senatului era de vreme bună doar formal ocupată de un reprezentant al opoziţiei, Mircea Geoană fiind mai degrabă reprezentantul partidului Mircea Geoană acolo. Nu trebuie uitat că PSD a obţinut funcţia de preşedinte al Senatului la momentul intrării la guvernare alături de PDL.

– UDMR a ieşit, ca întotdeauna, cel mai parfumat din această poveste. Aliaţi cu PDL, cei de la UDMR au învăţat să obţină maximum de profit din orice vot care li se solicită. De data asta au obţinut funcţia de Secretar General al Guvernului, funcţie care – a naibii coincidenţă!- tocmai se vacantase în urma unui scandal apărut cum nu se poate mai oportun. Udemeriştii par să fi renunţat la tradiţionalul joc la două capete, fiind pregătiţi să rămână alături de PDL şi după alegerile de anul viitor. Aşa se explică şi redefinirea poziţiei senatorului Frunda, care până acum îşi rezevrase în UDMR rolul de adversar al alianţei cu PDL. Pare-se că decizia e luată şi tactica „poliţist bun, poliţist rău” nu-şi mai are sensul.

– Contestarea la Curtea Constituţională a alegerii lui Blaga, anunţată de PSD, este perfect inutilă. Există discuţii legate de situaţia în care procedura de suspendare a Preşedintelui României ar avea succes şi prerogativele de preşedinte interimar i-ar reveni lui Vasile Blaga. Să fim serioşi, dacă opoziţia reuşeşte să adune voturile necesare suspendării Preşedintelui, devine foarte puţin important cine este cel care asigură interimatul. Prezenţa lui Geoană, care dădea semne că nu a renunţat la ambiţiile prezidenţiale, în interimatul funcţiei de preşedinte, putea fi o problemă, prezenţa lui Blaga nu.

Odată încheiată bătălia lungă şi mult prea zgomotoasă pentru conducerea Senatului, atât opoziţia cât şi puterea se pot concentra acum pe adevărata luptă, care urmează anul viitor. Sau aşa ar trebui.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....