La defilare!

Tare mai semăna Ceauşescu al nostru cu Elvis. Ca şi în cazul lui Elvis, despre Ceauşescu încă circulă legenda că ar fi viu şi bâlbâit, pe undeva, pe naiba ştie unde. Dar mai ales, ca şi în cazul lui Elvis, moartea lui a născut o puzderie de imitatori. Orice şef de parcelă se crede sau se doreşte un mic Ceauşescu. De-un paregzamplu musiu Onţanu, primar de sector, general de intendenţă la FF şi uneperist de ziua a şaptea.

Omul s-a trezit dimineaţa şi a descoperit că i se bate o venă. S-a scărpinat în creştet, şi-a scos cusătura pijamalei dintre buci, a râgâit şi s-a holbat la venă. A descoperit că în ea pulsează nervos sentimentul patriotic. Şi ce fel se poate îmbăţoşa mai bine sentimentul patriotic, în afară de fasole, cârnaţi & ţuică, decât cu o defilare cum doar ăl bătrân ştia să bage?

Şi uite aşa în sectorul numărul fix doi, fără zecimale, că doi şi un sfert e altceva, se trosneşte o defilare ca pe vremea lui bâlbâitul, ba mai ceva. Cu puradei scoşi de la şcoală, gărzi patriotice, mahalagii, mahalagioaice, ambulanţe, poliţie, autospeciale ISU. Tot tacâmul. La sfârşit, cu elan patriotic, se va organiza distribuirea adevăratei chifle române ( ehei, nene Iancule!) contra adeziuni la UNPR. Şi ca să fie ciulamaua legată, cortul militar din care se va împinge fasolea, cârnatul şi … ţuica în maţul patriotului rrromân, va fi amplasat în curtea unei şcoli. Şi după atâta fasole, în cel mai patriotic mare fel va răsuna UN PâRRRR naţional şi cu specific.