Acasăcacatul in artaRomantismu' n-a murit

Romantismu’ n-a murit

La mall, în vitrina unui magazin de chiloţi şi sutiene, un fel de reclamă încerca să le atragă atenţia celor interesaţi de „Lenjerie pentru o seară romantică în doi”. Oferta era, mărturisesc, derutantă. Mai întâi pentru că nu am priceput ce legătură au romanţa, Clayderman, lumânările cu elasticul de la chiloţi. Am întâlnit tot felul de fiţe, dar acum trebuie să ai inclusiv chiloţii adecvaţi cu ocazia? Bun, la operă pui smoking şi papion, dar ce chiloţi? Că prăvălia respectivă te scotea din necaz doar pentru serile „romantice”. Chiloţi pentru recepţie, pentru nunţi & botezuri la cort, pentru cocktail-uri nu se găsesc?

Pe urmă am înţeles că, în cazul respectiv, „romantic” era eufemismul comercial acceptabil pentru coţăială. Chestia asta a născut alte întrebări. Deci lenjerie pentru o seară romantică. Dar dacă ăia se babardesc ziua, trebuie alt tip de chiloţi? Complicat, ‘tu-i muma-n cur. De fapt la toată povestea asta cu tăvăleala ideea nu e tocmai despuierea la nudu’ gol? Atunci care e faza cu lenjeria? Şi aşa desfăcutul sutienului e o mare şmecherie. Dacă ar fi deştepţi, ăia cu lenjeria, ar trebui să inventeze un sistem bazat pe telecomandă. Stai cu tipesa, alea-alea, dacă e interesată îţi dă telecomanda şi e clar: ai de ars calorii. Dacă după doişpe mici şi trei beri se scuză că n-are baterii la telecomandă, e clar că tre’ să începi o nouă consumaţie.

Pe urmă de ce lenjereala asta futalnică e doar pentru femei? La bărbaţi e simplu: singura condiţie e să aibă chiloţii, dacă se poate, curaţi. La femei lenjeria asta e muncă de savanţi germani. Ceea ce e definit ca fiind „lenjerie sexi” poate fi de la harnaşamente complicate până la ambalajul de la napolitane. Unele astfel de opere textile sunt atât de complicate că găsirea corcoduşei cere pregătire intensivă în tabere speciale.

Mai e o chestie. De ce „seară romantică în doi”? Dar dacă duduia are poftă de o îngrămădeala ca la oferta pentru tigăi? Atunci e nevoie de alţi chiloţi?

Bun, să zicem că depăşim toate astea. Înţelegem că ideea cu lenjeria sexi e să acopere, dar nu foarte, găurile futabile. Bun.  Atunci feregeaua arăboaicelor nu devine şi ea lenjerie sexi? Sau cu chiloţii ăia despicaţi la intrarea în gura văii, care e socoteala? Ăia sunt ca să ştie boul unde tre’ s-o vâre? Sau e un indiciu prin care duduia îţi dă de înţeles care e gaura vizitabilă? Şi atunci cum procedezi? O iei, de la început, la întors pe toate părţile şi faci recensământul la găurile din chiloţi şi/sau fular?

Dintre toate bazaconiile astea cel mai mult mă seacă treaba cu „romantismul”. Deci romantic înseamnă „în legătură cu fututul”. Şi atunci ce treabă au lumânările? Cine e mortu’ în schema asta? Hai, la necrofili aş înţelege, dar aşa… Definiţia clinică pentru „seară romantică” presupune: lumânări ( am lămurit-o), haleală, Clayderman şi chiloţi specializaţi. Când e vorba de haleală nu merge oricum. Cabanoşii, olteneştii şi saramura de crap nu intră în definiţie. Dacă, totuşi, se insistă pentru soluţia asta gastronomică, atunci renunţi naibii şi la lumânări şi bagi neonu’. Iar Claydermanu’ sau Kenny G dispare şi treci pe Salam şi Guţă.

N-am înţeles de ce căpşunile şi smântâna bătută de vacă trec drept alimente cu ridicat conţinut de romantism. Păi şi după ce trece luna căpşunilor, restul anului ce faci? Scuturi creanga pe căpiţă? Şi, oricum, care e cantitatea de proteină pe care trebuie să i-o livrezi duduiei ca să stea romantică o tură? Şi mai e şi rahatul cu şampania. E de mare angajament erotic să râgâi cu ţâţa în gură? Şi mă rezum la referirea la ţâţă.

Dacă tot despicăm firul în patru, nici muzica nu e ok. Ce are muzica aia leşinată cu datul ritmic din cur? E ca naiba ca în momentul în care masculul tocmai scapă de griji să audă un leşinat bocind „maaaaailăăăăăăăăăv”. Un „hey stupid!” ,marca Alice Cooper, ar fi muuult mai potrivit. În fine, deci căpşuni, lumânări, Clayderman. Atmosferă de priveghi protestant.  În condiţiile astea nu merge să alegi orice poziţie. Poziţia „şi iedul a avut o mamă” nu merge cu căpşunile, că dacă stă prea aplecată îi vin alea pe gât.  Să bagi flotări ca prostul iar e nasol, că vin gazele de la şampanie pe şanţul gâtului.

În fine, ai rezolvat problema. Ai consumat romantism la sticlă de doi litri, ai prestat, ambii participanţi la eveniment se declară mai mult sau mai puţin satisfăcuţi. Cine merge primul la pişare? Şi în timpul ăsta tot Clayderman?

Hai, că e duminică şi deja mă doare capul de la atâtea întrebări.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Uite dom’le câte angoase, la margine de patologic, poate isca o reclamă tâmpă care confundă, voit mizerabil şi implicit mercantil, romantismul (ce, la o adică, predispune spre lirism, individualism, visare, melancolie) cu fetişismul mărfii …

  2. Se spune că soțul a venit într-o zi nevoie mare că a prins peștișorul de aur. Soția l-a întrebat repede ce dorință și-a pus:
    – Să piș șampanie!
    -Perfect, zice soția, să aduc două pahare!
    – Numai unul, zice soțul, tu o să bei din sticlă…

  3. Aici nu e un loc de confesiuni. Aici se despica firul in patru, se intoarce pe toate fetele orice subiect, orice tema. Absolut orice! Si iese un lucru bine facut!
    Cand un actor interpreteaza bine rolul unui nebun, al unui betiv sau balbait consideram ca el, actorul, este nebun, betiv sau balbait?
    Il consideram un actor cu atat mai bun cu cat reda mai bine realitatea in rolurile pe care le interpreteaza.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...