De-a lungul timpului am refuzat mai multe oferte de a scrie la cutare gazetă sau cutare portal. Am damblaua asta ( şi ţin la ea!) de a scrie când vreau, despre ce vreau şi mai ales cum vreau. Nu mă simt bine în „colective” de cuvântaşi, nici nu-mi tihneşte apretul de gazetă serioasă şi rumeguşul opiniilor gata servite.
Începând de azi se întâmplă că mă puteţi citi şi în altă parte. De două ori pe săptămână – poate uneori mai des, poate alteori mai rar- am să dau cu adjectivul în substantive pe Ghimpele.ro. Cum spuneam ţin la damblaua mea, aşa că dacă am acceptat să scriu acolo înseamnă că se pregăteşte ceva de soi. O să vedem cât o să mă şi o să-i ţină. Eu zic că e de urmărit ce se va întâmpla cu ghimpele ăsta. La câte ţepi sunt în România, ghimpele nostru e catifea franţuzească! Ba mă gândesc că n-ar fi o idee rea să dăm cu ghimpele prin Piaţa Victoriei, poate aşa s-o împlini promisiunea cu ţepile şi pomenita piaţă. Asta e.
Argumentele cu care reprezentanţii coaliţiei de guvernământ se străduiesc să susţină ideea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare sunt de-a dreptul înduioşătoare. Grija pentru banul public, cea hrănită cu frunze turistice şi antrenată în sălile de sport şi piscinele rurale, este cea care a născut gândul cel bun şi nu dorinţa de pinaltizare a alegerilor – aşa cum am fi tentaţi să gândim.
Fireşte, ca să alunece mai uşor cu TVA-ul majorat, la tăierea moţului electoral era tare potrivită şi scoaterea de la saramură a discuţiei despre revizuirea Constituţiei: sistem unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Tot grija pentru banul public, desigur, pentru că asta e o preocupare constantă pentru portocalii, cam tot aşa cum e discreţia pentru Lady Gaga.
Cum ar veni, dacă suntem îndeajuns de excentrici ca să luăm de bune argumentele domnului Boc, ne aflăm într-un regim de austeritate democratică. Adică bugetară. Sau, ca să-l parafrazăm pe Pristanda: democraţie, după buget, mică. Mişcătoare grija portocaliilor pentru banii contribuabililor. Iar vântul adiind prin sălcii şoptea: Udrea, Ridzi… Cu certitudine, cei dispuşi să accepte argumentaţia domnului Boc vor găsi fascinante nepieritoarele opere: Greuceanu, Motanul încălţat şi Degeţica.
popate ca off topic… dar se poate ceva mai minunat?
Comisia Romanilor de Pretutindeni a organizat de curand o intalnire cu ambasadorul Irlandei la Bucuresti, John Morahan. Scopul intalnirii de la Camera Deputatilor a fost consolidarea relatiilor dintre cele doua tari.
La sfarsitul evenimentului, ambasadorul a oferit tuturor celor prezenti o carte intitulata ‘ IRELAND IN BRIEF’ ( n.a. Irlanda pe Scurt). Domnul William Branza, deputat PDL si presedinte PDL Diaspora a ‘profitat de ocazie’ si a inceput sa laude ‘orasul Brief’ din Irlanda.
„Excelenta voastra, am vizitat deseori acest oras BRIEF. E un oras foarte frumos si vrem sa multumim prin dumneavoastra autoritatilor locale de acolo pentru atentia pe care o acorda importantei comunitati românesti de acolo…”-continua discursul entuziast deputatul.
Hilaritatea a fost atat de mare si cu greu William Branza a fost oprit din pledoaria-i laudativa. Ambasadorul a trecut de la uluire la amuzament imposibil de mascat. O fi purtand domnul William numele lui Shakespeare, dar de data asta Branza a facut-o de oaie.
Asta e minunată! O fi mers pe urmele lui Eliade. Sau Sorescu. Mircea, până la urmă era de înţeles, el brânză, Brie brânză… o vizită la origini era binevenită, nu ne încurcăm într-o consoană.
Adaug şi Ghimpele în blogroll pentru că e mai mult decât interesant!
Baftă, Rabbi!
Să fie într-un ceas bun. Sau, în ebaneză, succesuri!