Conjugarea verbelor

De când s-a pogorât binecuvântarea portocalie pe capul rumânilor, o ţinem dintr-o ţăcăneală în alta. Nimic nu mai e la locul său. Portocalizarea  ( cu toate sub-speciile ei: pinaltizarea, băsescizarea, ebazonarea, bordurizarea etc.) n-a iertat nimic. Primarul din Alba Iulia a lipit o dungă portocalie la tricolor, să se asorteze cu vipuşca de la nădragi. Udemeriştii mai au puţin şi se fac irlandezi, gata să tragă un portocaliu în loc de roşu, în verde-alb-roşul lor. Sau or fi descoperit că sunt olandezi şi preşedintele lor e de fapt Kelemen van Hunor.

Nimic n-au iertat portocaliii. Aritmetica a fost plesnită de Roberta Anastase, care a reuşit să demonstreze că are stagiu complet la Tanacu, aşa că ştie să-i numere şi pe cei prezenţi în duh.

Cu istoria a rezolvat-o Elena Udrea. „Suntem toţi urmaşii lui Traian; urmaşii lui Traian Băsescu”. Bine, aici e un pic de exagerare. Nu suntem chiar toţi urmaşii lu’ domnu’ respectiv. Unii ne tragem din familii normale. La portocalii nu e cazul. Ei s-au născut cu toţii direct din cariciul cârmaciului, fără a mai poposi prin burta maternă ( care nici nu mai e maternă în cazul ăsta!).

La fizică e Funeriu, piua-întâi. După ce a măsurat viteza pumnului care nu l-a „lovit pe copil nici în faţă, nici în piept” se bat ăia de la CERF să ni-l fure pe dobitoc.

Muzica e rezolvată şi ea de prinţesa Ardealului. Capitolul literatură e bifat cu prisos de ode şi imnuri de slavă pe filiera Cărtărescu, TRU etc. Arta plastică- bifat: Udrea şi Pinalti în „telegondolă” era doar aperitivul.

Acum se lucrează la portocalizarea geografiei, numită şi „reorganizare teritorială” pentru mirenii neînchinători la sfântul portocaliu. Portocalizarea sistemului electoral e rezolvată cu votul prin sms şi campania electorală prin sacoşă.

Mai rămăsese gramatica de rezolvat. O vreme m-am lăsat dizolvat de mirări auzind doi distinşi lingvişti ( de fapt un domn şi un fel de doamnă) încercând să mă dumirească, lămurească, convingă că „succesuri” e o formă perfect acceptabilă, ba mai mult, ar putea înlocui vechea formă. De ce să ne oprim aici? Hai să consacrăm şi „branconierii”. Eu zic să altoim şi engleza, ca să se potrivească mai bine cu bolboroseala prezidenţială.

Dacă tot portocalizăm gramatica, atunci devine obligatoriu ca verbele să capete un nou mod de conjugare. Aberativul! Şi aşa e atât, atât de folosit de oamenii ăştia.