AcasăCapitalismul proletarRâdem, glumim, dar nu...

Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta

Un cunoscut, care a devenit personaj de snoave, pe blogul meu, s-a nimerit, acum aproape 30 de ani, să facă parte din figuraţia unui film de-al lui Sergiu Nicolaescu. Omul susţine că apare pe ecran „o secundă întreagă”. Am văzut şi revăzut filmul, am pus stop cadru pe momentul acela, m-am străduit să-l desluşesc în mulţimea în care pretinde că apare. N-am reuşit. Dar el e de neclintit: a jucat în film la Sergiu Nicolaescu.  Asta n-ar fi nimic. Adevărata ţăcăneală e că, de atunci, omul e absolut convins că a devenit expert în cinematografie. Nu există film pentru care să nu aibă el explicaţii „tehnice” şi critici „avizate”. Fără excepţie, „explicaţiile” şi „criticile” sunt nişte inepţii de un enorm ridicol. Simpla pomenire, inoportună şi inadecvată, a unor termeni care ţin de tehnica cinematografică, nu face decât să amplifice senzaţia de ridicol.

Ţicneala cunoscutului meu e benignă. Nu strică nimic din rostul lumii. Se întâmplă pe banca din faţa blocului şi sparge monotonia trăncănelilor cotidiene cu momente de un comic colosal. Există un alt personaj, malign de această dată, care, la fel de lipsit de sentimentul ridicolului, se lasă condus de impulsuri lăuntrice şi suspecte, care îl îndeamnă să vorbească, prost şi ridicol, despre chestiuni care îi depăşesc evident puterea de înţelegere.

Traian Băsescu simte pornirea ireprimabilă de a trăncăni. După fiecare întâlnire sau doar trecere prin proximitatea unor personaje importante, Băsescu are nevoie de microfon. Competenţa, îşi imaginează domnia sa, e un virus care se răspândeşte pe calea aerului. Ori el tocmai a respirat în aceeaşi încăpere cu sultanii Europei. Că cei de la care speră el să se fi contaminat l-au tratat cu indiferenţă – în cel mai fericit caz- sau cu dispreţ- în cel mai comun caz-, asta e irelevant. Că personajele cu pricina nu par nici ele contaminate de prisos de competenţă are la fel de puţină importanţă. Sarkozy a ţinut o conferinţă de presă în care s-a adresat europenilor. Angela Merkel aşijderea. De ce nu ar face şi el o vorbăreală mică şi dezlânată, mai colea, la Bucureşti, pe segmentul de audienţă al lui „Dănuţ SRL” ?

Continuarea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...