Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta

on

|

views

and

comments

Un cunoscut, care a devenit personaj de snoave, pe blogul meu, s-a nimerit, acum aproape 30 de ani, să facă parte din figuraţia unui film de-al lui Sergiu Nicolaescu. Omul susţine că apare pe ecran „o secundă întreagă”. Am văzut şi revăzut filmul, am pus stop cadru pe momentul acela, m-am străduit să-l desluşesc în mulţimea în care pretinde că apare. N-am reuşit. Dar el e de neclintit: a jucat în film la Sergiu Nicolaescu.  Asta n-ar fi nimic. Adevărata ţăcăneală e că, de atunci, omul e absolut convins că a devenit expert în cinematografie. Nu există film pentru care să nu aibă el explicaţii „tehnice” şi critici „avizate”. Fără excepţie, „explicaţiile” şi „criticile” sunt nişte inepţii de un enorm ridicol. Simpla pomenire, inoportună şi inadecvată, a unor termeni care ţin de tehnica cinematografică, nu face decât să amplifice senzaţia de ridicol.

Ţicneala cunoscutului meu e benignă. Nu strică nimic din rostul lumii. Se întâmplă pe banca din faţa blocului şi sparge monotonia trăncănelilor cotidiene cu momente de un comic colosal. Există un alt personaj, malign de această dată, care, la fel de lipsit de sentimentul ridicolului, se lasă condus de impulsuri lăuntrice şi suspecte, care îl îndeamnă să vorbească, prost şi ridicol, despre chestiuni care îi depăşesc evident puterea de înţelegere.

Traian Băsescu simte pornirea ireprimabilă de a trăncăni. După fiecare întâlnire sau doar trecere prin proximitatea unor personaje importante, Băsescu are nevoie de microfon. Competenţa, îşi imaginează domnia sa, e un virus care se răspândeşte pe calea aerului. Ori el tocmai a respirat în aceeaşi încăpere cu sultanii Europei. Că cei de la care speră el să se fi contaminat l-au tratat cu indiferenţă – în cel mai fericit caz- sau cu dispreţ- în cel mai comun caz-, asta e irelevant. Că personajele cu pricina nu par nici ele contaminate de prisos de competenţă are la fel de puţină importanţă. Sarkozy a ţinut o conferinţă de presă în care s-a adresat europenilor. Angela Merkel aşijderea. De ce nu ar face şi el o vorbăreală mică şi dezlânată, mai colea, la Bucureşti, pe segmentul de audienţă al lui „Dănuţ SRL” ?

Continuarea.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Uniunea Europeană – un cimitir încăpător

"Instituțiile europene" nu există. Nici Uniunea Europeană nu există. Avem, în schimb, niște abominații care poartă numele acestea. Niște grozăvii care ies cu mult...

Democrația taiwaneză

Tot aud, de ceva vreme, cum trebuie protejată democrația taiwaneză. Dacă trebuie protejată, trebuie. O fi în pericol, precum cocostârcul de stâncă. Sau veverița...

Brici, maimuță – clar?

  Ori de câte ori aud vorbindu-se despre legume și beneficiile pe care le-ar aduce acestea, mă gândesc la Joe Biden. Cred că afirmația se...

Recent articles

More like this

7 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.