Am făcut, o vreme, aceeaşi greşeală pe care le-o reproşez astăzi altora: m-am încăpăţânat să-l socotesc doar un „băieţel frumuşel” şi atât. Da, îmi spuneam, e frumuşel; dacă ajunge în San Francisco o să-şi facă foarte mulţi prieteni. Are trecere la muieret, mda, dar cu actoria… Ei, bine, trebuie să o spun: Brad Pitt e un mare actor. Gata! Am spus-o! Asta poate ţine loc de mea culpa. Are deja 48 de ani, nu mai e de mult „un băieţel” şi trebuie să o spun: e unul dintre cei mai inteligenţi actori pe care îi are Hollywood-ul azi.
Pitt e unul dintre actorii pentru care fizicul deosebit a constituit mai degrabă un dezavantaj decât asul din mânecă. Tocmai ambalajul spectaculos ( să o recunoaştem) i-a împiedicat pe mulţi să îl ia în serios. Deşi merita. Făcând un inventar al rolurilor în care l-am văzut trebuie să recunosc că nu ştiu prea mulţi alţi actori care să fi trecut printr-o atât de diversă gamă de roluri, reuşind de fiecare dată să fie uluitor, fără a plictisi, fără manierismul care e boala celor mai multe staruri hollywoodiene. Dacă se întâmplă să fie fermecător, cred că, de cele mai multe ori, asta se datorează inteligenţei jocului şi într-o prea mică măsură chipului plăcut.
A şi ştiut să îşi aleagă rolurile. Dacă în „Legends of the fall” nu a avut nimic spectaculos, fiind doar frumuşelul pe care îl cerea rolul, peste ani, la reîntâlnirea cu Anthony Hopkins, în „Meet Joe Black”, Pitt e absolut seducător în rolul… domnului Moarte. Impecabil în „Sleepers”, convingător în „Seven Years în Tibet”, abia în „Se7en”, alături de Morgan Freeman, devine limpede că avem de a face cu un mare actor, nu doar cu o moacă simpatică. E senzaţional în rolul unui criminal degenerat, în „Kalifornia”, şi incredibil în rolul din „Twelve monkeys”. „Snatch” sau „Fight club” şterg definitiv marca „băiat drăguţ”. În „Troia” e admirabil în rolul lui Ahile ( scena în care îl are ca partener pe O’Toole e memorabilă). Rolul de dobitoc patentat din „Burn after reading” sau cel de zevzec cazon-patriotic, din „Ingloriuous Basterds” , ar trebui să convingă şi ultimul sceptic.
În fine, zilele astea l-am văzut în cel mai recent rol, în ‘Moneyball”. Aici îmi aminteşte cumva de Redford. Dar chestia cea mai faină, legată de rolul său în acest film, este că, pur şi simplu, am uitat că rolul acesta e jucat de Pitt. Pur şi simplu, vreme de două ore, a fost Billy Beane. Iar ăsta, îndrăznesc să cred, poate fi un rol de Oscar. Dacă nu cumva cei de la Oscar sunt tocaţi de aceleaşi prejudecăţi care m-au încercat şi pe mine, vreme bună.
Am pus rămăşag, acum nişte ani, cu un amic. Amicul îmi spunea pe atunci exact lucrurile pe care le-am scris eu astăzi. Şi îmi cerea, prin acea prinsoare, ca atunci când îi voi da dreptate să o fac public. Şi am făcut-o. Asta e.
Un alt „frumusel” care face roluri foarte bune este si Leonardo di Caprio, parerea mea 🙂
N-am vazut ‘Titanic’, dar mi-a placut rolul din ‘Body of Lies’.
Nu neaparat „Titanic” (dar si-a facut rolul foarte bine si acolo)… Recomand „What’s eating Gilbert Grape” (era mititel atunci dar l-a eclipsat pe mai experimentatul Johnny Depp), „Blood Diamonds”, „The Departed”, „Inception”…
Corect – si in The Departed a facut un rol extraordinar !
Sa nu uitam si rolul din „The curious case of Benjamin Button” sau cel din „The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford”…
Absolut de acord. Benjamin Button mi se pare a fi apogeul actorului. Cu o replică pe măsură de la extraordinara Kate Blanchet.
Rolul pe care l-a facut in Twelve Mokeys mi-a placut foarte mult,cand a jucat un diliu care incearca sa convinga pe toti ceilalti ca ei sunt dilii.
Da, e misto Pitt! Si Di Caprio… Shutter Island e de vazut, categoric. Bine, ca eu tot la vechea mea „iubire” raman: Johnny Depp (din generatia lor). Astia mai „de-ai nostri” (`80) parca nu-s chiar cine stie ce… Mai au de crescut.
Eu nu cred in corectitudinea Oscarurilor. Ca peste tot, sunt interese si interese. Va castiga filmul care trebuie, nu cel care merita. Pentru mine dovada suprema a acestui fapt a constituit-o The Hurt Locker. Americanii aveau nevoie de noi eroi, asa ca li s-au dat. Dupa umila-mi parere, nu este un film de Oscar.
Bitt si altii parca formeaza o generatie de actori care joaca superb de prea multe ori.
Nu spun nimic nou, insa acum realizez si eu ca Pitt asta nu e chiar un nimeni si realizez ca urmaresc unele filme doar pentru ca joaca si el.
Prima data, cum am vazut titlul , m am gandit ca asta e unul din textele pentru rubrica ” Cine ma enerveaza azi”. Desi, acum vad exact contrariul.
recunosc ca nici eu nu i-am dat prea mare credit d-lui Pitt.Nu suport frumuseii care nu se pot remarca decat prin asta.Recunosc ca nu am vazut ultimul film mentionat dar oricum am inceput sa il vad cu alti ochi de cand am vazut “Twelve monkeys”.
Daca n-ai fi pomenit despre Redford si Pitt in aceeasi fraza, clara si fara echivoc, as fi considerat scuza adresata amicului drept incompleta.