AcasăPtiuEcologie politică

Ecologie politică

Aura Vasile a demisionat din PSD şi a trecut la UNPR. Pe traseu o însoţesc alţi doi parlamentari, plecaţi de la PSD către partidul lui Oprea. Asta chiar e o veste bună pentru PSD. E aproape o certitudine că următorul trecut, cu arme, bagaje şi erudiţie, la UNPR va fi Marean Vanghelie. Plecările din partid ar trebui să fie serioase motive de îngrijorare, dar în acest caz cred că lucrurile stau exact pe dos.

Aura Vasile reprezintă arhetipul mahalagiului scăpat în politică. Cu tot ceea ce descrie această specie: incultură, grobianism, tupeu obraznic. Simpla prezenţă fizică provoacă repulsie, ieşirile la rampă sunt autentice răbufniri de mahalgioaică înfierbântată, care crede că proptirea mâinilor în şolduri şi evacuarea de vocabule puternic înmuiate în salivă constituie piscul greu accesibil al retoricii politice. Plecarea ei de la PSD nu este altceva, pentru acest partid, decât un proces necesar şi sănătos de evacuare a gazelor fetide care apăsau prea tare şi de prea multă vreme pe intestine.

Continuare.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Ce nu reuşesc să dibuiesc, este resortul ascuns care-i împinge pe toţi ciumeţii să intre în haznaua UNPR. Poate cineva să mă lămurească, ce mama dracului speră scursurile astea? Nu le e clar că la anul se va alege praful de cloaca lor împuţită, creată de mintea diabolică a lui Băsescu doar pentru a menţine pedeleii la putere până la alegeri?

  2. Aura Who?

    La fel ca ApR, la vremea lui, UNPR e o locul de stationare temporara pentru cei carora li s-a dat ordin de la loc comanda. In afara lor, mai sosesc niste fripturisti de ultim moment, care nu stiu pe ce lume se afla si mai spera la unele si la altele din deliciile parandaratului marca Udrea.

    UNPR, in ciuda a ceea ce cred, cu destula naivitate, unii, e o unealta care poate fi folosita in diverse moduri. Depinde doar de cat se va puta fura la urne data viitoare.

    Ian sa vedem noi cand s-or supara niste PNL-isti din astia, foarte..de dreapta si puri ideologic pe alianta socialista cu PSD, cand i-o fi aluia lumea mai draga, in preajma de alegeri si or pune de-o mare regrupare a fortelor „de dreapta”, sforaitor „nealiniate” la basism!

    A se vedea „opozitia” parlamentara din Rusia. Pai ce, in opozitie nu tre’ sa fie tot baieti d’ai lor?

  3. Nu cred ca se poate vorbii de ecologie in politica , mai cu seama in cea romaneasca. Tot ce se perinda pe ecrane , bloguri , ziare , se perinda de peste 20 de ani si ne afundam tot mai mult. Nu ar trebui oare sa- i „ecologizam:” pe toti ? Observ ca toti cei ce au zanganit catuse , au dosare penale , au mare succes in ochii electoratului ; mai grav ca au mare succes si in ochii celor ce se presupune ca gandesc, cum este cazul Astarastoae . Care sa fie explicatia ?

    • Marian Sârbu, Cristian Diaconescu, Piedone, Ciuhodaru, Onţanu, probabil şi alţii, nu cred că au fost şantajaţi. Unii s-au supărat pe partidele lor, alţii sunt fripturişti. La ei mă gândeam, când întrebam de ce or fi ales cartea necâştigătoare numită UNPR. Dacă se vopseau în portocaliu ar fi avut o noimă, pentru că PD-L, ne place sau nu, va continua să existe şi după 2012.

      Da’ ce dracu’ m-o fi apucat, să-mi fac griji de hahalerele astea? Clar, blogul ăsta m-a defectat la mansardă 😆

    • Pot să facă şi mama construcţiilor. Si le bagă pe toate în fund, dacă USL adună 50% + 1 din voturi. Asta depinde însă în primul rând de noi, să ieşim la vot. Stiu, USL nu este perfecţiunea întruchipată, dar cred că mai important este să scăpăm de Băsescu şi de toate leprele lui, decât să o căutăm pe Albă ca Zăpada.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...