Naţionalism economic

 

Într-o discuţie destul de aprinsă, recent, preopinentul îmi imputa, la un anume punct, un lucru pe care nu am prea ştiut cum să-l primesc. Omul mă suspecta de „naţionalism”. Nu ştiu dacă a adăugat „economic”, „naţionalism economic” carevasăzică, ca pe un edulcorant sau din nevoia de rigoare a evaluării. O primă şi exagerată reacţie a fost aceea de a nega, cu o vehemenţă, probabil, excesivă. O astfel de prezumţie mă plasa într-un teritoriu pe care chiar nu-l frecventam, îmi sugera proximităţi disconfortante, impunea termeni de comparaţie dezagreabili. În contextul respectiv, invocarea prezumtivului naţionalism, fie el şi economic, era doar o retragere strategică de pe frontul argumentelor; se întâmplă frecvent ca, în polemici prea aprinse, tirul cu etichete iute confecţionate, câmpul minat cu insulte şi barajul de invective să compenseze deficitul de muniţie pentru tunul argumentelor. Validă sau nu, aserţiunea respectivă merita răgaz de reflecţie.

O simplă cercetare a dicţionarelor oferă o abundenţă de definiţii, pentru acest concept. De la benigna „doctrină bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale” din DEX, la deja îngrijorătoarea „politică și ideologie care urmăresc întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate”, din Marele Dicţionar de Neologisme. Indiferent la care definiţie ne-am opri, naţionalismul pare a funcţiona într-o biologie a exagerării, o ideologie a sinelui supra-dimensionat, lipsit de perspectivă critică. O astfel de scrutare a conceptului indică o respingătoare evacuare a criteriilor şi înlocuirea lor cu arbitrariul apartenenţei la gintă. Neliniştitoare constatare.

În mecanica gândirii naţionaliste racordul cu universalitatea este anulat, raportarea la ceilalţi este întotdeauna frauduloasă, falsificându-se întotdeauna premiza pentru a asigura supravieţuirea concluziei dinainte enunţate. E ca şi cum în marea orchestră care se străduieşte să cânte „Oda bucuriei”, undeva, în spate, o goarnă se încăpăţânează să rupă, de una singură, iar şi iar, aceeaşi horă, stridentă, deranjantă în context.

Continuare.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. O anumita partinire de etnie e de inteles.Din pacate „nationalismul”indiferent de tara incepe cu un idiot cu bulbuci,si de acestia conform „clopotului” lui Gauss acopera 35%din populatie,incepe sa-si gaseasca scuze ca este prost si ca n-are succes din pricina strainilor,putini(ca si astia au proprii idioti) si ca nu pot trai din cauza lor.Neputinta si micimea QI-ului scuza „bizonul nationale” ca are totusi ceva special!….Stramosii!!.Si cum istoria oficiala a tuturor tarilor este o mare minciuna , unui prost i se pare croita special facuta
    sa se simta deosebit fata de alte etnii.De aici incepe acest fel de „nationalism” bolnav.In loc sa-si puna intrebari ,o s-o faca in loc un” destept” care sa le mangaie prostia si neputinta si sa-i indemne impotriva „dusmanului”,de rasa,culoare,religie,tendinte sexuale,etc…Cat de mandru
    o sa fie idiotul care o s-o pateasca din pricina abililor conducatori,care au de castigat.In loc sa fie un bun cetatean ,o sa fie multumit ca este urmasul lui „Traian”,Basescu .Vorba javrei blonde.

  2. Corect cind ne scuipa ia gura noi ne facem ca ploua .Concret echipa Romaniei de hochei cinta imnul Ungariei cind joaca cu ei ,si trebuie sa fim fericiti ca au batut cu 4-1 ne spune seful federatiei romane ,maghiar pina una alta ,gura ca da nationalismul peste noi ……Da ne ajuta la politicie avem majoritatea in parlament ……

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...