La spălat, că vă ia mama dracu’!

Ce spectacol teribil pot oferi durerile de maţe ale politichiei româneşti! Parcă mi-e şi ruşine să numesc „politică” neîncetata golire a ligheanului în latrină, care trece pe la noi drept fiica mai curvă şi beţivă a πολιτικός.  Până la urmă… asta avem, cu asta ne stergem la cur.

Nu de puţine ori politicieni versaţi-ruginiţi-bătrâni-cordiţi-rutinaţi ( şomoiogul de epitete le aparţine!) s-au simţit îndreptăţiţi să-mi compileze câte un bobârnac peste nas. Pen’ că nu înţeleg eu ce-i aia „pragmatismul calculului politic”. Sau pen’ că nu am destulă glagore ca să pricep ce mare socoteală e curvăsăria. Mi s-au servit texte din muşama, carton presat sau rumeguş umed, care pomeneau despre: disciplină de partid, realpolitik, flexibilitate doctrinară (!) şi alte asemenea parascovenii. Pe scurt eu sunt un naiv care o ţine langa cu principiiile („ce, principii dom’le? noi vrem să guvernăm sau să facem principii?”), iar ei nişte iniţiaţi în flacăra violet cu pronunţate nuanţe căcănii a politichiei. Dacă am învăţat ceva de la ăştia e că, în politică, atunci când vine vorba despre voturi, calitatea nu are absolut nicio importanţă, doar cantitatea contează. Logic! Ăsta a fost momentul în care am zis: vot canci! Pentru că n-am niciun chef să devin o picătură oarecare din substanţa cântărită la tonă de politicianul român. E opţiunea mea. Cine are o alta… să fie sănătos!

Între zece ţigani beţi morţi şi Andrei Pleşu, vă garantez, pentru politicianul român, cei zece matolişti sunt mai importanţi. Pentru că-s zece. Între zece ca noi, oameni cuminţi şi cu năravul cărţii, bloggeri, cititori de bloggeri sau filatelişti şi o sută de boschetari sacoşari, vă garantează Mordechai, politicianul român e topit după sacoşari. Treij’ de mii de cocalari cu drept de vot aduc un mandat, cinci sute de profesori cu drag de carte aduc doar bătaie de cap. E simplu. Şi ca să facă rost de voturile ălora, că alea contează, politicianul român trebuie să le fie lor pe plac, nu nouă. Şi atunci ia din năravurile celor de la care vrea votul. Aşa am ajuns  aici unde vedeţi că am ajuns.

Nu mai departe de ieri scriam despre ţâşnirea sulfuroasei Aura Vasile fix în rectul politicii româneşti, la UNPR. N-a stat duduia decât câteva ceasuri în găozul bine lubrifiat, că s-a lăsat răzgândită (chipurile) de marele gânditor şi om de ştiinţă Marean. Vanghelie. Şi acum citesc că un colectiv de savanţi de la PSD se scarpină în creştet, se scarpină în cur, se trag de elasticele de la chiloţi, fac biluţe de muci pe care le lipesc de frunzele trandafirilor, doar-doar s-or dumiri dacă A.V. le mai e colegă. Dacă adică s-o primească îndărat ori ba! Bravo, bă, bravo! Adică nu ştiţi dacă să regurgitaţi rahatul pe care tocmai l-aţi vomitat. Că poate a doua oara pute mai puţin şi are mai multe vitamine!

Deci asta e alternativa la care ar trebui să bag eu un sprint, la anu’, ca să fut o ştampilă şi să scap ţara de secăturile băsiste? Cu ăştia ziceţi voi că o să faceţi 50 de procente plus un moţ? Adică cetăţeanul doritor de evadare din băsism tre’ să voteze PSD şi pe cei care nu mai pleacă ( acu’) la UNPR? De ce? Ca să aibă alde Băsescu de unde-şi face rost de procentele lipsă, la numirea guvernului? Am înţeles, dragi pesedişti. Aţi găsit o teslă ţeapănă şi vreţi să o testaţi balistic pe coaiele voastre. Da’ vă rog frumos, poftiţi! Hai, cu spor! Dar pe coaiele voastre, nu pe curul nostru.

Teza aia, cu voturile multe, e şi nu e corectă. Pesediştii îşi imaginează că păstrându-l pe Vanghelie şi insectarul său în PSD se învârt de câteva zeci de mii de voturi pe care chipurile ăsta le mai poate cumpăra aduce pentru partid.  Căcat! Bă! Ăla poate aduce nişte voturi, poate nu- rămâne de văzut! Dar oricum ar fi, le aduce pentru el! Şi după aia treaba lui unde îşi mută augusta făptură şi măreaţa cultură. Şi pot pune de pe acum pariu că are fular portocaliu în garsonieră.

Ce căcat de politică faceţi voi, bă? Băsescu ia credit de la FMI ca să facă pula mare băncilor străine, voi cereţi voturi de la noi ca să-i daţi mandate lu’ mitocanu’? Ia mai bine un cântec vesel să cântăm. Cântec vesel n-avem, da’ vă spălaţi frumos pe dinţi şi veniţi voi frumuşel la domnu’ alegătoru’ cu listele alea pentru Parlament scrise frumos, caligrafic şi fără porcării gen Aura Vasile pe ele. Clar? Că altfel vă zic ce îi tot zic şi lu’ băsexu de câţiva ani. Ani în care cam toţi useleii aţi guvernat cu el. Hai, la băiţă că vă ia mama dracu’!