AcasăPtiuLa spălat, că vă...

La spălat, că vă ia mama dracu’!

Ce spectacol teribil pot oferi durerile de maţe ale politichiei româneşti! Parcă mi-e şi ruşine să numesc „politică” neîncetata golire a ligheanului în latrină, care trece pe la noi drept fiica mai curvă şi beţivă a πολιτικός.  Până la urmă… asta avem, cu asta ne stergem la cur.

Nu de puţine ori politicieni versaţi-ruginiţi-bătrâni-cordiţi-rutinaţi ( şomoiogul de epitete le aparţine!) s-au simţit îndreptăţiţi să-mi compileze câte un bobârnac peste nas. Pen’ că nu înţeleg eu ce-i aia „pragmatismul calculului politic”. Sau pen’ că nu am destulă glagore ca să pricep ce mare socoteală e curvăsăria. Mi s-au servit texte din muşama, carton presat sau rumeguş umed, care pomeneau despre: disciplină de partid, realpolitik, flexibilitate doctrinară (!) şi alte asemenea parascovenii. Pe scurt eu sunt un naiv care o ţine langa cu principiiile („ce, principii dom’le? noi vrem să guvernăm sau să facem principii?”), iar ei nişte iniţiaţi în flacăra violet cu pronunţate nuanţe căcănii a politichiei. Dacă am învăţat ceva de la ăştia e că, în politică, atunci când vine vorba despre voturi, calitatea nu are absolut nicio importanţă, doar cantitatea contează. Logic! Ăsta a fost momentul în care am zis: vot canci! Pentru că n-am niciun chef să devin o picătură oarecare din substanţa cântărită la tonă de politicianul român. E opţiunea mea. Cine are o alta… să fie sănătos!

Între zece ţigani beţi morţi şi Andrei Pleşu, vă garantez, pentru politicianul român, cei zece matolişti sunt mai importanţi. Pentru că-s zece. Între zece ca noi, oameni cuminţi şi cu năravul cărţii, bloggeri, cititori de bloggeri sau filatelişti şi o sută de boschetari sacoşari, vă garantează Mordechai, politicianul român e topit după sacoşari. Treij’ de mii de cocalari cu drept de vot aduc un mandat, cinci sute de profesori cu drag de carte aduc doar bătaie de cap. E simplu. Şi ca să facă rost de voturile ălora, că alea contează, politicianul român trebuie să le fie lor pe plac, nu nouă. Şi atunci ia din năravurile celor de la care vrea votul. Aşa am ajuns  aici unde vedeţi că am ajuns.

Nu mai departe de ieri scriam despre ţâşnirea sulfuroasei Aura Vasile fix în rectul politicii româneşti, la UNPR. N-a stat duduia decât câteva ceasuri în găozul bine lubrifiat, că s-a lăsat răzgândită (chipurile) de marele gânditor şi om de ştiinţă Marean. Vanghelie. Şi acum citesc că un colectiv de savanţi de la PSD se scarpină în creştet, se scarpină în cur, se trag de elasticele de la chiloţi, fac biluţe de muci pe care le lipesc de frunzele trandafirilor, doar-doar s-or dumiri dacă A.V. le mai e colegă. Dacă adică s-o primească îndărat ori ba! Bravo, bă, bravo! Adică nu ştiţi dacă să regurgitaţi rahatul pe care tocmai l-aţi vomitat. Că poate a doua oara pute mai puţin şi are mai multe vitamine!

Deci asta e alternativa la care ar trebui să bag eu un sprint, la anu’, ca să fut o ştampilă şi să scap ţara de secăturile băsiste? Cu ăştia ziceţi voi că o să faceţi 50 de procente plus un moţ? Adică cetăţeanul doritor de evadare din băsism tre’ să voteze PSD şi pe cei care nu mai pleacă ( acu’) la UNPR? De ce? Ca să aibă alde Băsescu de unde-şi face rost de procentele lipsă, la numirea guvernului? Am înţeles, dragi pesedişti. Aţi găsit o teslă ţeapănă şi vreţi să o testaţi balistic pe coaiele voastre. Da’ vă rog frumos, poftiţi! Hai, cu spor! Dar pe coaiele voastre, nu pe curul nostru.

Teza aia, cu voturile multe, e şi nu e corectă. Pesediştii îşi imaginează că păstrându-l pe Vanghelie şi insectarul său în PSD se învârt de câteva zeci de mii de voturi pe care chipurile ăsta le mai poate cumpăra aduce pentru partid.  Căcat! Bă! Ăla poate aduce nişte voturi, poate nu- rămâne de văzut! Dar oricum ar fi, le aduce pentru el! Şi după aia treaba lui unde îşi mută augusta făptură şi măreaţa cultură. Şi pot pune de pe acum pariu că are fular portocaliu în garsonieră.

Ce căcat de politică faceţi voi, bă? Băsescu ia credit de la FMI ca să facă pula mare băncilor străine, voi cereţi voturi de la noi ca să-i daţi mandate lu’ mitocanu’? Ia mai bine un cântec vesel să cântăm. Cântec vesel n-avem, da’ vă spălaţi frumos pe dinţi şi veniţi voi frumuşel la domnu’ alegătoru’ cu listele alea pentru Parlament scrise frumos, caligrafic şi fără porcării gen Aura Vasile pe ele. Clar? Că altfel vă zic ce îi tot zic şi lu’ băsexu de câţiva ani. Ani în care cam toţi useleii aţi guvernat cu el. Hai, la băiţă că vă ia mama dracu’!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Nebun eşti, omule, nebun de legat 😆
    Si, deşi mă oftic, trebuie să-ţi dau dreptate în ce zici. Asta nu mă va împiedica însă, la anul, să votez USL. Chiar dacă pe listele lor o să fie nu numai Aura Vasile, ci şi Stere, Mătreaţă şi Belu Fântână :))

  2. Fantezie,inteligenta,umor( negru uneori)…..felicitari,fff interesante analizele dv politice,sper sa traiesc si sa pot citi si o carte….Sunteti un mare talent domnule MM !.La multi ani!Craciun fericit ! Sunt o vizitatoare zilnica a blogului dv din Egipt,

  3. Nu frumos , dar corect; dar cam care ar fi solutia , daca tot ne preocupa (ar trebuii pe toti) ,viitorul cel puti al nepotilor , ca al copiilor s-a dus……
    Cred ca ar trebuii sa terminam cu gluma , ca „merge si asa , sau se poate si mai rau” , nu cred ca mai poate merge . o paranteza : nici dl. Plesu nu mai reprezinta un „cetatean” . Poate” intelectualii” , stiu ceva si cauta sa le fie bine. Nu credeti ?

  4. L-a facut prim-ministru.
    L-a facut sef de partid.
    Cand e groasa, vorbeste protector in locul lui.
    Nu se poate lipsi de el.
    Dragoste mare intre baseboc.
    Si pe astia ii trimiti la baita?

  5. Dupa un santaj,mititel facut de „madam”Aura de coniventa cu „savantul” Marian care urma sa apara ca salvatorul USL-ului si repus in conducerea PSD de Bucale,lucru’atat de bine facut ,s-a fasait.Politica inalta de Dambovita!!!.
    Doar nu vreti ca „vocala”doamna care ocara UNPR-ul din toate pozitiile,sa ajunga cu adevarat acolo?!Sa fim seriosi.Sa-l schimbam pe Basescu si priponit unde merita „Incrucisatorul Natiei,”recte Jilava,si dupa acea o cautam pe D-na Aura la icre.Democratia e democratie, nu meritocratie,asa ca trebuie sa facem ca mai multi sa voteze impotriva portocaliilor decat ei.
    Daca romanii se ridica sa scape de Basescu ,scapam si de „balamaua”politicii romanesti.Conteaza cati din votantii totali dau din „stampila”Sa nu ne plangem.Astia suntem ,buni sau rai,dar sa nu stam acasa si sa ne turnam cenusa in cap.!!!Avem tot timpul dupa acea!!!!

  6. Mda… Si vorba cuiva de mai „sus”, m-am cam saturat sa votez „contra” si nu „pentru” (ca tot contra votez de cand am prins si eu, sarac de mine, drept de vot). Da` vorba lu` Badea, mai bine o votez pe sosia Adelinei Pestritu decat pe astia. Sau pe Nea Matreata. „Astia” se traduce oricare nimereste la „putere”. Magna cum scârba.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...