Coda

Între Crăciun şi Revelion nici iarba nu creşte. Nici n-ar avea cum, că e iarnă. În emisfera sudică… treaba lor. Aşa că nici bloggerul nu se omoară cu scrisul. Conexiunea dintre creativitatea bloggerului şi iarbă e total aiurea, aşa că vă recomand să  nu o luaţi pe poteca aia. Despre ce naiba să scrii zilele astea? Despre consumul exagerat de şoricină? S-a scris. Despre abuzul de Hruşcă? Asta se bifează în fiecare an. Despre faptul că Puric devine mai prezent ( şi infinit mai enervant!) decât Hruşcă? Şi despre asta s-a mai cârcotit, pe ici pe colo. Hai, că după sărbători poate vorbim puţin despre asta şi despre vorbeţii care ne mănâncă bateriile din telecomenzi.

Şi dacă ai găsi un subiect interesant, cine să-l citească? Oamenii sunt răpuşi de ţesuturile de porc trecute prin diferite tratamente fizico-chimice. Başca şpriţ & ţuici. Borgii noştri sunt în alveole, la regenerare, că urmează înca o mare bătălie, cu fleicile şi şpriţurile revelioniste. Aşa că mai bine organizăm o colecţie de link-uri, să vedem ce veşti mai aglomerează planeta, acum la sfârşit de an de criză şi intrarea în an de colaps.

Prima chestie e răspunsul la o întrebare care mă freca de multă vreme. Ce are, monşer, ăla cu mine? Asta mă tot întrebam. Acum s-a lămurit problema.  Dumnezeu are boală pe mine!
La link-ul următor o să descoperiţi că România frunzuită de Udrea, chinuită de Boc şi rablagită de Băsescu, se află înt-o selectă companie: Coreea de Nord, Somalia. Şi ceva SUA, Africa. Un top al „afacerilor”  dubioase, în care Râmnicu Vâlcea e fruncea. Hai că  merge şi un citat, ca să fie masa plină:

Explains Bhattacharjee in a feature published last January:

Most specialize in ecommerce scams and malware attacks on businesses. According to authorities, these schemes have brought tens of millions of dollars into the area over the past decade, fueling the development of new apartment buildings, nightclubs, and shopping centers. Râmnicu Vâlcea is a town whose business is cybercrime, and business is booming.

When Bhattacharjee asked a cab driver what all the gold-chained twenty- and thirty-something men he saw around town driving BMWs and Mercedes did for a living, the response was, with a laugh, “They steal money on the Internet.”

Bun. Ca să rămânem în nota asta festivă, încă două ştiri. Că nu-s ăia din Râmnicu Vâlcea singuri pe lume. Aici avem o socoteală, care se vrea exactă, a cât au furat americanii din prăvălii cu ocazia sărbătorilor. Cam 6 dolari pe cap de american. Ceea ce e o cifră absolut nesemnificativă, în comparaţie cu ciordeala marilor bănci. În următoarea ştire aflăm că scriitoarea spaniolă Lucia Etxebarria se lasă de meserie. N-a fost răpusă de critici, ci de hoţi. Cărţile ei sunt mult mai furate decât cumparate. Ceea ce e, totuşi, semnul unui anume succes. Poate se mută la Râmnicu Vălcea, dacă are în gând să se recalifice.

În fine, un articol lucid despre dispariţia lui Havel. Dar şi a lui Kim Jung Il. Altfel decât evocările monotonale din media tradiţionale.

Şi o poză. Nu i-aş spune chiar poza anului, dar măcar ne aminteşte că am devenit 7 miliarde. Mulţi ca bacteriile. Asta deja e epidemie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Este drept am ajuns la 7 miliarde ,insa baiatu adica eu nu am adoptat pax englitera ,ramin la cilti mei ,vezi tu Raby povestea este ca la Deveselu .Intii nu a fost nimeni adica injuram in voie romaneste ,au venit rusiI ‘pizdet capitalisma ,tvoi mati americani’ au plecat ,acum au venit americani ii injura ei rusi ne invata si pe noi l-am vazut pe primarul din Deveselu cum face cursuri de engleza cu toti megiesii ,ce sa fac sint batrin si daca este musai ii bag si ii scot de nu-ma ,nu-ma …..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...