2012

La doişpre noaptea, oficial, ne vârâm în 2012. Aşa s-a stabilit. N-am înţeles de ce, dar există obiceiul de a sta treaz până la miezul nopţii, ca să vezi cum se face 1 ianuarie. Şi pe urmă dă-i cu bubuicile, dă-i cu semeseurile, dă-i cu pupăturile, şpriţ şi scuturat din buric. De ce nu facem toate figurile astea, de exemplu, la miezul nopţii, între 16 şi 17 mai? Că aşa s-a stabilit. Şi dacă aşa s-a stabilit, ca orice turmă organizată, aşa procedăm.

Oricum, ăia din IT au ratat o bună afacere. Dacă în 2000 au rotunjit-o binişor cu Y2K, anul ăsta au ratat-o. Nici măcar unu’ nu s-a gândit să lanseze un program care să te protejeze de virusul maya. Fraieri.

Personal am stabilit că, în ce mă priveşte, intru în noul an pe 31 decembrie, la 16:25, ca să evit aglomeraţia.Aşa că ne vedem acolo. Vestea bună e că în 2012 nu e ca în Schengen, aşa că nu depindeţi de Băsescu şi Baconschi, deci, vreţi-nu vreţi, o să intraţi cu toţii acolo. Ceea ce nu se poate spune despre Osama, Gaddafi sau Kim Jung Il.

O să descoperiţi că, în 2012, pe blogul ăsta se vor petrece câteva schimbări. Şi cred că vă vor fi pe plac. N-am să vorbesc despre asta acum; vă spun doar că e un bun moment să vă abonaţi.

Întrebat ce aş lua cu mine în noul an, acum multă vreme, am răspuns aşa: ” Aş lua cu mine toate lucrurile rele care mi s-au spus. Toate. Ca să nu mă mai ia prin surprindere în noul an.”  Asta e o mare prostie. Dar e bine să o citiţi înainte de a vă apuca să scrieţi sms-uri. Poate vă răzgândiţi şi în felul ăsta evitaţi să scrieţi propriile prostii. Adică, un mesaj de genul: La mulţi ani, totuşi!  e puţin aiurea.

Ce mişto ar fi dacă, în mod unanim, toţi, dar absolut toţi, ne-am hotărî să ne cruţăm de sms-uri în noaptea asta. Tare aş vrea să văd moacele ăstora de la companiile de telefonie mobilă.

În fine, asta e. Mai am trei minute şi intru în anul nou. Vă aştept acolo, după ce v-aţi făcut mangă, l-aţi ascultat pe Băsescu şi aţi bubuit nişte petarde.

La mulţi ani, prieteni!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

50 Comments

  1. La multi ani, Mordechai.
    La multi ani, tuturor.
    Ma straduiesc sa fac si eu pe plac celui care a inventat trecerea unui an intr-altul, desi nu sunt de acord.
    Eu voiam revelion, vara, mai dupa masa.
    Hai si ne-om auzim sanatosi.

  2. Ramanand prizonierul conventiilor burghezo-mosieresti, ale capitalismului imperialist si consumismului desantat, ma voi considera intrat in anul 2012 abia dupa ce-mi voi fi luat portia de salataboeufpiftiesarmalemuraturicarnaciorichiftelutefripturatort traditionala, alaturi de cativa oameni dragi si de o multime pe care nu-i voi mai vedea in viata mea, dupa ce voi fi contribuit la bunastarea companiilor de telefonie mobila cu cel putin 100 sms-uri, 200 minute nationale, 200 in retea si vreo 50 internationale, dupa ce voi fi beut nelipsitul vin spumant fermentat in sticla dupa metoda traditionala, dupa ce ma voi fi ascuns cum s-o putea mai bine din calea petardelor, artificiilor si altor efecte pirotehnice, si dupa ce, in fine, voi fi recapitulat cu religiozitate numaratoarea inversa de la 10 la 0.

    Respectandu-ti insa vointa, ca orice musafir cum se cade, iti voi ura deja La Multi Ani, sperand ca imi vei deschide usa si 2012.

  3. Pai , dupa cum constat abia acum 🙁 , tu ai intrat in Noul An de vreo doua ore juma’ , asa ca , daca inca nu te-ai dus la „nani” , iti doresc in 2012 , sanatate „tzapana” , nervi tari si „colti ascutiti” sa poti musca cu spor din pielea tabacita a nesimtitilor din tara asta ! 😳
    La mult … spor ! 😛

  4. N-am treaba cu Basescu, nici cu petardele, si SMS-uri nu scriu din principiu. Nici email-uri cu „fie ca noul an etc., etc.”… Pentru ca sinteti deja in 2012 de limediat 4 ore, va doresc sa fie in an bun si important pentru dvs. Enjoy!

  5. Io de ce aflu abia acum ce se intampla in lume(a blogurilor)? Orshicatushi, better later than never cum zice un intelept de la mine din sat: La multi ani tuturor de pe acest blog si, daca raman pe pamant in 2012, fiti siguri ca raman si pe blog!

  6. Mangă n-am avut cum să mă fac cu apă şi aceea puţină, de ascultat pe Ze(m)us, ferească Marx de aşa nenorocire, petarde de la mama lor din ţara petardelor militare am bubuit acum (cam) mulţi ani în urmă şi nici nu era vreun revelion prin preajmă!
    De trecut, scrie-s-ar, în 2012 am trecut, vrând-nevrând!
    Hai să mai străbatem vreo câteva zeci şi mai vorbim, însemnat vecin al mirobolantului nea Stere (şi amasoanelor sale)!
    Hai, chiar dacă evenimentul a trecut „globaliceşte”, de-om ciocni, în virtual, două coci cole di şele!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...