AcasăRabbi ziceDe ce nu ies...

De ce nu ies românii în stradă?

„Ca să nu-i calce maşina!” –mi-ar putea răspunde, hâtru, un cunoscut. Întrebarea supravieţuieşte: de ce nu ies românii în stradă? În mod evident, „ieşitul în stradă” este expresia prin care definim protestul civic, în forma sa cea mai comună. De fapt, definiţia ne furnizează şi o bună parte din răspuns, pentru că de fapt tocmai un acut deficit de civism reprezintă o semnificativă parte a explicaţiei.
„Adineaori a trecut p-aici vreo câţiva, se duceau acasă pe două cărări; era şi Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia şi trăgea la pistoale… obicei mitocănesc.” – Caragiale descrie, în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” , piscul ieşirii în stradă la români. „Ieşitul în stradă” este, la noi, mai degrabă o formă de exhibiţionism, o arătare în ochii lumii, o zgomotoasă şi euforică oferire a sinelui spre publică scrutare. Nunta presupune obligatoriu defilarea prin stradă, între punctele cardinale ale ceremonialului: de la fotograf la biserică, de la biserică la „sfatul popular”, de acolo la restaurant. Întreg traseul e public, cu acordeonistul în faţă, deschizător de drum, pristav lipsit de solemnitate al isprăvii.
Se mai iese în stradă când vreo echipă de fotbal reuşeşte isprava de a nu-şi rupe picioarele pe gazonul naţional. Şi cam atât. Protestul în stradă e un exerciţiu facultativ, cu frecvenţă redusă şi participare sub-simbolică. Explicaţia, cum spuneam şi mai sus, vine, în bună măsură, din lipsa de rezonanţă civică. De fapt, dacă am încerca să explicăm strania abulie care pare să ne descrie, în această privinţă, am descoperi că explicaţiile impun la rândul lor explicaţii, în cascadă.

Continuare

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. „De ce nu ies românii în stradă?” „Explicaţia, cum spuneam şi mai sus, vine, în bună măsură, din lipsa de rezonanţă civică”
    Tu întrebi, tu răspunzi…
    Acuma întreb io: Lipsa de la vot, ce-i ???
    Banzai!

  2. Dece cetatenii din alte tari o fac?Pentru ca multimea este reprezentata de diverse conduceri civice,profesionale, de cult,etc…La noi nu exista nimic asa ceva ,doar o iesirea de la meci cand fac scandal din pornirea gregara a multimii care scapa de responsabilitatea personala.Din pacate nu avem un popor ci o gloata.Sindicat ? Care????Civism?,de unde.?Homo, homini lupus ,avem dor „Lupoaica Romei”,si atat.Aristocratie?Negustori de peste,Voda Ciobanul etc…Ca si acum in trecut ,mimam ce ar trebui sa fim si nu suntem.Daca un junker Prusac ii spunea lui Frant sa se duca la un pom si sa-i de cu capul pana cade pomul, ar fi spus :Jawol Her gradul,si ar fi executat ordinul.Daca i-ar fi spus lui Ion ,un boier,ar fi spus ca-l doare capul ,ca n-are timp , sa se duca Vasile,si in definitiv nu-i treaba lui.N-am auzit un boschetar care scotocea prin tomberoane vreunul sa spuna ca nu stie despre vreo problema ,politica,sanatate ,fotbal sau agricultura,sex,sau literatura.toti erau specialisti si aveau pareri fixe si de neclintit.Rezultatul asta este.150 de ani este putin pentru structurarea unui popor.

  3. ‘De ce nu ies romanii in strada ?. Pentru ca nu au pentru ce ,au trecut 22 de ani doar de cind au murit ~1000 oameni nevinovati ca sa il revedem pe Caragiale .Au si ei dreptul cel putin la autoaparare !!.Este o parere mai , sunt multe altele de spus !!.

  4. De ce nu ies românii în stradă, precum grecii?
    De ce nu sunt românii solidari, precum evreii?
    De ce au românii proverbe precum „capul plecat sabia nu-l taie”, sau „fă-te frate cu dracul până treci puntea”?
    De ce se îmbulzesc românii la pomeni electorale, renunţând la orice urmă de demnitate?
    De ce avem comportament de slugi, închinându-ne mereu la câte o Inaltă Poartă?
    Pentru că aşa suntem noi, românii. Pui de lei.

  5. Romanii nu ies in strada pentru ca mai marii nostri s-au obisnuit deja cu toti cainii care latra. Si pentru ca au vazut ca nu se rezolva nimic. Si pentru ca marea majoritate a populatiei nu vede ca alternativa decat violenta. Si drept e ca asa e. Pentru ca se tem. Pentru ca nu mai au incredere in nimeni. Pentru ca atat timp cat o singura clica taie si spanzura dupa bunul plac, avand legea in mana, justitia si toate punctele cheie, noi urlam la luna. Si dupa cum luna rasare fara sa ii pese daca suntem de acord, asa si conducerea face ce vrea…muschiul ei. Cu noi.
    Acestea sunt lucrurile auzite de la oameni. Poate va edifica oarecum, d-le Florian

    • „Românii nu ies în stradă, pentru că mai marii noştri s-au obişnuit cu toţi câinii care latră”? Care câini? Cei care, când reuşesc să încropească o haită, se apucă să ţopăie dansul pinguinului?
      „Au văzut că nu se rezolvă nimic”? Şi, mă rog, când au văzut asta, când stăteau la televizor şi înjurau?
      ”Marea majoritate a populaţiei nu vede ca alternativă decât violenţa”? Si drept e că aşa e, pentru că se tem, pentru că nu mai au încredere în nimeni, etc, etc? La toate aceste dovezi de adâncă înţelepciune, nu mai pot răspunde. Recunosc, m-ai dat gata. Eşti mult prea profundă pentru un biet măgar.

  6. Ma copii !!! Hai voi in strada si va fi un inceput, aaaa scuze sunte-ti romani? Deci de ce nu iesim noi in strada care altii…asta este iesim noi eu, tu, el, sau asteptam sa iasa romanii in strada… 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...