AcasăÎntrebarea zileiO întrebare, se poate?

O întrebare, se poate?

Aseară mă uitam la emisiunea lui Radu Tudor. Îmi place Renate Weber. Şi Victor Boştinaru. Şi Radu mi-i drag adeseori. Chiar mă interesa discuţia anunţată. Weber şi Boştinaru sunt doi dintre oamenii din politica românească pe care mi i-aş dori mai prezenţi aici, nu doar la Bruxelles. Doamnei Weber i-am iertat ( sau sunt pe cale să-i iert. sau încerc să îi iert) perioada cotrocenistă cu elastica interpretare a Constituţiei care i-a permis lui Băsescu să ignore rezultatul alegerilor parlamentare din 2004 şi să numească premierul după cum a vrut muşchiul lui. Şi celebra definiţie a „super-imunităţii” de care s-ar bucura preşedintele (fără majusculă). Pentru că am socotit-o pe doamna Weber onestă. Şi atunci, şi acum. În fine, suficient să spun că, în ciuda istoriei evocate, am un mare respect pentru domnia sa şi chiar mă interesa ce aveau de spus, aseară, cei doi europarlamentari.

N-a fost să fie. Pentru că anteniştii au făcut varză emisiunea. Mare breaking news de la spital ca să aflăm cum o mai duce „nea Mircea”. O să mă aleg cu puhoi de înjurături de la boborul microbist, dar unde merge mia, merge şi suta. De ce calul meu a devenit ăla subiect de breaking news? Am înţeles, Lucescu a condus ca un bou, a făcut accident şi are buba. Bun. Şi? Ce puii mei a scris Lucescu? Ce mare rahat? Trebuia neapărat să aflu că 11 chirurgi au stat după curul lui ca să-l dreagă. Mişto. Până să se prăpădească, Fănuş Neagu şi-a petrecut multă vreme prin spitale. Fără breaking news şi fără puhoi de doctori care să-l bibilească. Apoi s-a dus. N-a interesat mai pe nimeni. Şi ca el atâţia alţii.

În fine, Lucescu, asemeni oricărui cetăţean, avea dreptul la îngrijire medicală. Dar „oricare cetăţean” nu are lângă el un sobor de medici. Că n-are. Chiar dacă „oricare cetăţean” plăteşte impozite şi asigurări medicale. ( Nu ştiu dacă de la Doneţk, ori de la Stambul, Lucescu cotiza/ cotizează prea abitir la sistemul care i-a pus la fund 11 medici ca să-l grijească). Înţeleg că era o ştire care putea interesa pe mulţi, deci putea fi livrată în buletinul de ştiri, sec şi concis. Nu am înţeles toată tevatura, cum nu înţeleg de ce mama dracului alde Lucescu, Mutu, Chivu sau Bănel sunt mari personalităţi. Dar lista cu lucrurile pe care le înţeleg eu e scurtă, aşa că n-are sens să insist. Asta a fost tot despre Lucescu, puteţi da drumul la înjurături, microbeţii de serviciu, ce urmează nu vă mai interesează.

Cum din emisiunea lui Radu n-am mai înţeles nimic, sper că s-o putea altădată. Totuşi, asta mi-a născut o întrebare: cât de mult ştim despre ceea ce fac europarlamentarii noştri? Şi am să vă rog să-mi spuneţi: care sunt europarlamentarii români pe care îi cunoaşteţi? Dar cei de care vă simţiţi cel mai bine reprezentaţi? Vă mulţam fain!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Întrebarea ar părea uşor tendenţioasă dar îi înţeleg sensul din perspectiva listei scurte cu lucruri pe care le înţelegi (şi nu eşti singurul cu o asemenea strict necesară catagrafie) …
    Nu o să răspund provocării dar o să-mi permit să scriu că pentru Frau Weber, din punctul(eţul) meu de vedere, nu prea găsesc înţelegere şi va mai curge ceva apă pe Dunăre până să-i pot admite absenţa lamentabilă în manifestarea unei opoziţii ferme la un băsescianism pe atunci, încă, în faşă …
    Nu cred că-i este uşor să se privească în oglindă şi să realizeze că a fost o treaptă, abandonată, fireşte, în devenirea, încă nefinalizată, a unui monstru!
    Ştiu de „osia compasiunii” dar îmi scârţâie, strident, încă, atât de vocala şi sublim dispăruta societate civilă de acum mulţi şi nu prea foarte ani în urmă …

  2. A3 a ratat aseara uriasa ocazie de a demonstra profesionalism.
    Toate ‘televiziunile’ erau gramada pe subiect – ce aveau de pierdut daca isi respectau programul ?
    Ma pregatisem pentru emisiunea de ieri ca pentru un regal …
    N-a fost sa fie !
    PS Dar tot as vrea sa stiu cine-i imbecilul care a luat decizia sa taie o jumatate de ora din emisiunea lui Radu … ca sa nu-l injur ‘anonim’ ! 👿

  3. Sigur nea Mirce e bou, ca a condus ca un bou, a incercat sa verifice daca tramvaiul este mai slab ca masina lui, dar de nu i-a iesit
    ACUM ARE 7 COASTE RUPTE DAR ASA A VRUT EL NU ALTCINEVA
    Pe de alta parte nu cred a plateste asigurari in Romania 5,5% ca orcice pensionar, probabil ca da acum din mana.
    Dar a-l face personaj public cande de facti este undelicvent la legea circulatiei este cam mult
    Sa ii dea dumnezeu sanatate dar ciocu’ mic si sa dea banii pe tratament, ca nu este aurolac

  4. Cum bre ,da chiar nu ai inteles nimic si esti om de presa ,pai nu a spus Cartianu la ziar ca buieste de fericire ca politica o fac acum politicenii ca Ahmetov si Lucescu ,ca nu am mai avut asa ceva de la Dej si Visinevsky ,sau ma rog ceva pe linga ,,, 😈

  5. Io-s microbist, dar, intr-adevar, televiziunile, mai ales cele de stiri, au exagerat prin expunerea atat de agresiva a acestui caz Lucescu. Unde mai pui ca unii foloseau un ton de zici ca le parea rau ca omul n-a patit ceva mai rau, doar-doar le-o iesi lor de-o audienta mai mare.

  6. Cum, bre, n-auzişi ce ziseră alde Pelican & Graur, că Lucescu e un bun naţional? Eminescu, Nichita Stănescu, Eliade, Ionesco, Enescu şi Brâncuşi, la un loc, sunt la degetul mic al Marelui Il Luce.
    Vorbind serios, sunt 100% de acord cu tine. Aşa că facem fifty-fifty înjurăturile microbeţilor.

    Cu europarlamentarii, treaba cred că e clară. La nivel naţional, cei mai cunoscuţi sunt buzata cu succesuri, ciobanul cu palat şi tribunul cu Rudotel. In ce mă priveşte, cel mai mult le preţuiesc pe Renate Weber şi pe Corina Creţu.

  7. Sunt in Spania de 6 ani si nu am avut absolut nici un contact cu nici unul dintre europ.,cu o singura exceptie.Cum suntem inregistrati,eu si sotia,la toate organismele si autoritatile si ministerele din Spania ca emigranti,primim aproape zilnic tot felul de scrisori si mailuri:de la Trafic,ca s-a mai schimbat o lege,de la Munca,de la asigurarile sociale,de la doctorita,ca sa poftim la controlul de 6 luni,de la sindicat sau invitatie de la primarie sa mergem sa votam,cu tot cu plicurile pentru votul la distanta…in fine.De la europ. astia am primit doar o data o singura chestie:candida Petre Roman pentru Spania si am primit de la el un mail.Nu s-a ales,cu toate ca Don Pedro chiar cunoaste realitatile din Spania,avand in vedere ca are si rude foarte multe aici,in nord,printre basci.Cred ca s-a ales baiatu’ ala cu nume fabulos, Bill Branza(ca asa stiu io:prescurtarea americaneasa de la William e Bill,nu?).Dar las’ ca vin ele alegerile.Sa te tii atunci invazie de Guta si Salam si Fermecatoru’ si Copilu’ de Aur si de mici si de parangheliii in Alcala de Henares si Castellon,ca numai acolo traiesc romani in mintea astora.In Majadahonda,Las Rozas,Villalba,Escorial,Galapagar,comunitati din apropierea Madridului,altele decat Alcala,n-ai sa vezi picior.Nu ca mi-ar fi dor de ei…Si sa vezi atunci predici in bisericile din si de langa Madrid…Dixtractie totala.Cat despre asociatiile pentru romani,mai bine sa nu deschid discutia.In luna asta am ceva timp liber si chiar o sa fac ce mi-am propus de vreo doi ani:o sa-i iau la rand si sa fac un serial.Sa vezi ce-o sa ne radem! Garantat.Te tin la 220.

  8. ge acord cu tine rabbi si eu m-am saturat de stirile astea de doi bani. cit priveste fotbalu e ceva ce se vede dar nu exista in realitate.a3 a dato in bara aseara oricum madam sandra ma intoxicase deja cu subiectu asa ca am luat telecomanda si am trecut pe animal planet cel putin acolo totu e natural nu artificial si nu-mi baga breaking news cu mama omida sau alte facaturi

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...