AcasăOy-oy!Nu puteţi voi fura,...

Nu puteţi voi fura, cât va putem noi urî!

De ce protestez in strada?!

Pentru ca in casa, la munca, la telefon, sunt deja ascultat. E vremea sa ma asculte si din strada.  (Un protestatar)

N-am să pot amâna la nesfârşit şi până la urmă va trebui să scriu despre puiul ăsta de răzmeriţă care tulbură pieţele câtorva mari oraşe. Aş fi preferat ca atunci când o fac să am o imagine clară a ceea ce se întâmplă, ori nu e deloc aşa. Nu văd de ce n-am încerca împreună să desluşim ce se petrece.

Iniţial, protestele erau de redusă anvergură şi relativ inteligibile. La momentul când protestele abia mocneau, cauza lor era uşor precizabilă: solidaritatea cu doctorul Raed Arafat. Ulterior lucrurile au plecat într-o cu totul altă direcţie. Sau, mai exact, în toate direcţiile. Oamenii care au ieşit în stradă au găsit în aglomeraţie prilejul perfect de a-şi deconta toate nemulţumirile, acumulate în ani. E până la urmă firesc, de înţeles.

Printre cârcotelile care mi-au ajuns la urechi era aceea că în mulţime s-ar fi aflat şi membrii nu ştiu cărei galerii, că nu toţi cei prezenţi se puteau exprima în formule dichisite, că printre protestatari a fost zărit şi cutare, care e membru de partid la sectorul Ţ. Toate astea, iertaţi-mă, sunt suave prostii repetate de unii care nu mai au nimic de spus în apărarea stăpânului lor.

Mai întâi ar fi bine să realizăm că, oricât de dezagreabili ar fi în multe dintre manifestările lor, suporterii unei echipe de fotbal îşi păstrează calitatea de cetăţeni. Nu am cunoştinţă de vreo prevedere care să spună că declararea simpatiei pentru clubul de fotbal X echivalează cu lipsirea de drepturi cetăţeneşti.

Apoi, o chestiune care ar trebui luată în seamă este aceea că la revoluţii ( staţi liniştiţi, nu e cazul aici), la îmbulzeli, la proteste de genul ăsta, participarea nu se face pe bază de înscriere urmată de studierea CV-ului şi interviu. Fireşte că vor participa oameni de toate stările şi în toate stările. Sigur, ar fi ideal un protest în frac, al academicienilor sau măcar unul la patru ace, la care admiterea să fie garantată doar deţinătorilor de diplomă de studii aprofundate.  Vă garantez, totuşi, că la aceste proteste, mulţimea este la fel de eterogenă ca la manifestaţiile de susţinere a lui Traian Băsescu, din 2007, când a fost suspendat. De altfel n-aş fi deloc surprins să aflu că mulţi dintre cei care protestează acum au protestat şi atunci, împotriva celor 322.

În fine, se mai obiectează că protestatarii nu ştiu exact ce vor, strigările lor mergând de la alegeri anticipate şi demisia lui Băsescu, până la revendicări salariale şi altele asemenea. Din nou, firesc. Pentru că suma nemulţumirilor e mare. Pentru că mulţimea acestor nemulţumiri e vastă. Dar mai ales pentru că un astfel de protest nu e o monografie specioasă, dedicată nu ştiu cărui cutare subiect, ci un moment de răbufnire.

Continuarea aici.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Eu unul ma bucur ca exista proteste, pe indiferent ce tema. Evident ca este o rabufnire cu multe cauze. Cit despre ura, eu daca as fi ei n-as mai fura, ca am vazut in istorie cum se rezolva ura asta, la Mussolini si Clara Petacci, la Ceausescu…

  2. Dupa cum vezi, altii se ingrijesc de drobul de sare.
    „Doctor Vlad Dinescu
    15 ianuarie 2012 – 7:47 pm

    Mare facatura ce ati publicat voi aici 🙂 trebuie sa f prost sa nu iti dai seama, daar cum majoritatea este alcatuita din oameni inchisi la cap, vor inghitii vrajeala voastra de doi lei . . . si ies in strada si tipa pentru problemele lor personale…si asa media da mai departe si infloreste totul la maxim cand de fapt nu are nici o legatura cu nimic..si cine castiga?? glota, multimea proasta care s-a dus si a tipat si s-a enervat in pta Universitatii degeaba? nope…catiga rahatii ceilalti de sus, aia care nu sunt la putere acum dar asta urmaresc…aia castiga, nu multimea…mare prostie Doamne..”

  3. Stau si ma minunez cum avem nevoie de scantei alogene ca sa facem o revolutie: un ungur in ’89, un sirian in 2012…vorba lui Paler, nu mai suntem popor, ne-am metamorfozat in populatie…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....