Raport pe puncte

-Mai întâi am a vă vesti că, ieri seară, m-am găsit în Piaţa Universităţii cu câţiva prieteni. Sandman, Florian şi alţi câţiva subversivi pe care îi mănâncă în cur şi o caută cu lumânarea, în loc să stea liniştiţi la televizor şi să povestească pe twitter ce mănâncă ei. Mi-a prins tare bine întâlnirea cu oamenii ăştia faini.

– Curtea Constituţională a scăldat-o. Absolut previzibil. De obicei solicitarea de amânare e treaba avocaţilor chiţibuşari, în procesele obişnuite, dar acum… ce poţi să zici? E curte? E! E constituţională? Mda…

– L-am văzut pe Boc aseară. La Tv. B1.

Aveam o vecină, madam Ionaşcu. Beţivă, curvă şi rea de clanţă. Periodic, alde bărba’ su o caftea. Profilactic. Da’ bătută din aia, de gospodar care a făcut armata la dilibau. După fiecare cotonogeală, madam Ionaşcu devenea tare supusă, cuminte şi respectuoasă. Dădea sărumâna şi copiilor de pe scară, în timp ce-şi ascundea ochiul umflat gogoşar sub batic. Bre, da’ spăşită şi binevoitoare ce nu s-a pomenit. Cam aşa l-am văzut pe Boc aseară.

A, da. Nu mai ştiu ce s-a ales de madam Ionaşcu după ce a lăsat-o bărbatul.

– O reporteriţă ( nu spun cine!) îşi tot băga pulili. Era şucărită că au trimis-o ai ei să „se amestece cu boschetarii şi aurolacii”. Pe urmă intra în direct şi relata despre „oamenii nemulţumiţi din piaţă”.

– Televiziunile parcă ţin cu  orice preţ să prindă în direct doar ciudaţii care sunt prezenţi prin piaţă. Sunt şi din ăştia destui, dar nu ei sunt emblematici.

– Observ că protestele din Piaţa Universităţii au devenit loc de piarizat pentru tot felul de partide de tomberon. Oteviştii îşi cară după ei vreo 5-6 zevzeci, vin şi şi-i filmează, punându-i să vorbească după dictare, pe urmă se cărăbănesc. Iar zevzecii sunt trimişi prin mulţime să predice evanghelia după Dan Diaconescu. Diseară, dacă mai văd vreunul, cred că îmi testez glanda salivară.

– A, da. Mai e şi personajul ăla ridicol: Remus Cernea. Şi ăsta crede că înghesuiala din piaţă e ocazia ca el să capete ce i-a lipsit o viaţă: o ocupaţie.

– Am constatat cu deosebită încântare că a apărut acolo şi specia despre care aveam cunoştinţă, dar pe care nu o întâlnisem încă pe persoană fizică: piţipoanca de miting. Astea sunt absolut adorabile! Mai întâi sunt alea care mestecă ciungă şi vor să se tragă în poze pentru feisbuc cu protestatarii cul. Pe urmă sunt alea care au venit să se vadă la televizor. Mi-au atras două atenţie că tre’ să mă dau într-o parte că „nu ne mai vedem la cameră”. Au stat duducile până ce le-a băgat o televiziune în seamă. Au recitat tembel un text. Au anunţat că ele au o listă de revendicări pe care o vor face publică. Pe urmă, fix în clipa în care au ieşit din direct, s-au cărăbănit.

Alte două piţipoance erau excitate. Uneia i se păruse că-l vede pe Adrian Cristea pe acolo. „Nu e acolo, tu. Ţi-am zis că venim degeaba.”

– Un domn, mai pe lumină, citea „Dilema”. „De ce?” l-am întrebat. „Degeaba” mi-a răspuns. Am râs amândoi şi ne-am strâns mâna. După ce ne-am prezentat am aflat că mă citeşte şi pe mine. Prudent, nu l-am întrebat de ce.

– Un puştan agitat tare, cu o puştoaică după el. Se tot învârtea pe lângă mine. O tot punea pe puştoaică să-l pozeze cu telefonul. Eu, băiat simţit, mă dădeam deoparte, să nu-i stric cadrul. La un moment dat vine spre mine:” Rabi, fac şi eu o poză cu tine?” Am zis „da”. Pe urmă m-am gândit că şi Băsescu tot aşa începuse.

– O bătrână mă opreşte. „Vă cunosc!”. „Săru’ mâna” îi spun. Şi mă prezint. „Tot ce putem spera să obţinem este renunţarea la comasarea alegerilor, nu?” mă întreabă. „Cred că da” îi răspund. „Tot e ceva. Vă ştiu de la televizor. Mă bucur că sunteţi aici.” „Şi eu mă bucur” zic. „Prea filmează ăştia numai din ăştia… parcă ar fi numai nebuni în piaţă. Să vă vadă şi pe dvs. „. Am mai zis un săru’mâna. Păi, ce? Eu sunt zdravăn la cap?

– Mai vorbim noi. Diseară, de la 18:00, sunt iar acolo. Cu megastarul de Chilian. Cu Florian, Sandman şi ceilalţi. Cei care vreţi să veniţi alături de noi sunteţi bineveniţi. Ne găsiţi pe malul TNB, în margine, către Inter.

– Florin are încă mâna bandajată, nu are cum cânta, deşi ar fi vrut. Dar, vorba lui, n-au umflat jandarmii şi youtube-ul. Deci:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Pob0Nake-ew]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. La punctul cu personaje ridicole, ai uitat să-l pomeneşti pe Orban. Măi, ce mi-a plăcut cum a luat-o în freză oportunistul ăsta 😆
    Să nu înţelegi de aici că nu mă duc mâine la mitingul PNL, să îmi exersez dicţia cu îndemnul ăla care-l atacă pe beţiv la ficaţi, mai rău decât doza zilnică de Chivas: IESI AFARA, JAVRA ORDINARA!

  2. Am si eu o curiozitate: nu ca nu m-ar bucura sa pice intreg sistemul, cu Base in frunte, dar pe urma CE? Tot pun intrebarea asta de vreo 5 zile incoace si primesc raspunsuri pe cat de variate, pe atat de tembele. Ii vad pe unii pasionati pana la fanatism, incinsi de adrenalina, mai-mai sa se dezbrace si sa alerge goi prin piete; mi-aduc aminte de ’89 si este exact aceeasi senzatie. Mai vad cum este ridicat Radu Mazare in slavi, declarat erou, un Che Guevara al Constantei, cand nu e decat versiunea masculina a Udrei… si ma incearca celalalt sentiment pe care l-am avut cand toti scandau Iliescu… Deci? CE dupa Base? Mazare ministru? Diaconescu presedinte? What’s the endgame?

    Respecte.

  3. aș zice două de Remus, dacă îmi permiți. până una-alta, e în piață cam de la început și pe el nu l-au trimis oamenii acasă într-un cadru nefestiv, așa cum au făcut cu DD, Orban și alții. apoi, cum cred că am spus într-un comentariu anterior, probabil că el nu e capabil să conducă țara, însă are cel puțin intenția să o facă bine, în interesul oamenilor, spre deosebire de toți ăștialalți politicieni mai vechi, în privința cărora lucrurile sunt clare și matale știi asta.
    zic numai că „PDL, USL, aceeași mizerie” o fi slogan băsist, dar e destul de corect. în această situație, tot omul e dator să caute o soluție prin care să excludem partea canceroasă a clasei politice. pentru unii răspunsul e monarhia, pentru alții e mișcarea verde, oricum ar fi, trebuie găsită o direcție nouă.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...