AcasăUncategorizedRevoluţia oamenilor de zăpadă

Revoluţia oamenilor de zăpadă

Un truism prea frecvent repetat spune că, pentru a înţelege pe cineva, trebuie mai întâi să ajungi să-l cunoşti îndeajuns. Am crezut, vreme bună, că îmi cunosc poporul suficient de bine pentru a mă încumeta în temerara întreprindere care este aceea a înţelegerii. De fiecare dată ceva nu se potrivea, mereu exista ceva care îmi sabota demersul. Întotdeauna omiteam ceva, ori apărea un element nou. Sau pur şi simplu arhitectura logicii comune părea inadecvată în spaţiul complicat al sufletului românesc.
Greşeam încercând să găsesc formula de aur care să facă totul explicabil, previzibil, demonstrabil matematiceşte. Prea multe variabile, un coeficient de frecare mereu imprevizibil, un moment mereu greşit calculat, un punct de rupere niciodată socotit corect.
Apoi am descoperit ceva teribil de interesant. De bunăseamă, atunci când o coincidenţă (sau ceea ce pare o simplă coincidenţă) se repetă sistematic dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii, atunci nu mai e vorba de o simplă coincidenţă. Aşa am descoperit că suntem un popor al iernii, al oamenilor de zăpadă.
Gândiţi-vă! Revoluţia din 1989 s-a întâmplat iarna, într-un decembrie blând. Tot iarnă e acum, când istoria cere să fie scrisă în stradă. Ziua noastră naţională, când sărbătorim Marea Unire, se întâmplă pe 1 Decembrie, în prima zi de iarnă – calendaristică cel puţin. Asemenea, Unirea Principatelor s-a întâmplat într-o zi de iarnă, pe 24 Ianuarie, 1859. Putem uita că iarna ni l-a dăruit pe Eminescu? Tot iarna, e drept, ne-a pricopsit şi cu Nicolae Ceauşescu. Într-o iarnă, în 1947, pe 30 Decembrie, l-au alungat pe rege. Alegerile le ţinem iarna.

Continuarea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Domnule , sunt convins ca stii ca te citesc si te pretzuiesc. Nu scriu , nu pot , sunt pur si simplu bolnav de frica de a se pierde totul si de greatza , scarba cititului de ode si multzimea de nazisti portocalii – atat din viatza reala cat si din cea virtuala [ net]..Am scris , candva , cand eram catziva care injuram panarama numit TRAIAN BASESCU , SCURSOAREA NEAMULUI ROMANESC, EMBLEMA DESCOMPUNERII SI DECADERII ACESTUI NEAM . Am totusi o intrebare: de ce , totusi Sorina Matei pe blog-roll ????

  2. S-au schimbat boierii, anii, dar situatia incepe sa semene cu cea din 1907.
    Si cei de atunci, tot fiii iernii au fost, tot ai nostri.
    Macar sa nu-i facem sa se intoarca in mormant.

  3. Depinde cum privim.
    1. Zapada acopera uratenia
    2. Frigul conserva
    3. Iarna vin sarbatorile si lumea e euforica
    4. E inceputul anului, si poate fi un nou inceput pentru tot
    5. Temperatura scazuta din case e tot aia cu temperatura de afara, deci putem sta afara fara griji, corpul e antrenat
    6. Oamenii raman in pana financiara, ca au cheltuit de sarbatori, si-i iau pandaliile
    7. Iarna majoritatea populatiei Romaniei e pe plaiuri romane
    8. Harmalaia e mai adecvata iarna decat in restul anotimpurilor, vezi uraturile
    9. Ar putea continua la nesfarsit, dar in esenta iarna e anotimpul cadourilor. Pe care, daca nu le primim, le reclamam. Cu sau fara revolte:)

  4. Bravo, Rabbi,

    observatia ta e corecta, iar stilul, impecabil. Esti scriitor, Rabbi, si te misti dezinvolt si in registrul fictional, si in cel reflexiv.
    Si merg mai departe pe firul ideii tale si spun: sintem un popor iernatic, adica sintem un popor pe dos, care-si face marile fapte culturale si politice cind e practic imposibil, in conditii de neimaginat, adica sintem masochisti, abia cind ne doare simtim viata si pulsatia ei. Altfel, vorba lui Wilhelm Reich, ne ascundem sufletul sub o cuirasa psihica, sub o camasa de zale spirituala care ne protejeaza de sentimente. Sau facem bancuri si glume, sublimind furia, ura si revolta. Pina cind vine din nou iarna si explodam. O alta iarna de foc…

  5. singura solutie viabila si posibila – in masura in care poate fi posibilia si asta – este inlaturarea prin protestele din aceste zile a puterii actuale si inlocuirea ei cu ceilalti si regruparea in piata, cu aceleasi proteste, cand o s-o scranteasca si ei. Si in paralel constructia unei societati civile mai puternice, care sa genereze si sa gestioneze asemenea proteste in viitor. Evident nu e usor si nici prezibil a se reusi. Dar e muuuult mai coerent decat aberatia cu votul nul s-au cu cea a „schimbarii clasei politice”. Cum, cu cine? nu ca nu ar fi cu cine, dar cum si cine ii alege? Romania trezeste-te nu poate insemna: Romania fa-te praf si pulbere ca Franta la revolutia franceza.

  6. O.K.!. Rabinul , tot rabin !. Da’ tot nu cred ca e asa !. Ai citit ce-i poate debita foliculina-n exces , ca asta cre’ ca gandeste cu hormonii , nu cu neuronii [-ul] !!!.Tzi-o mai aduci aminte , in noaptea alegerilor cand amandoi ziceau c-au castigat si Mitre nu se dusese inca la culcare ?? Era cu toata sleahta oranj pe scarile alea si mai avea un pic si turba !!. Parca ratase recordul mondial la f…t [ cica 919 matarangi intr-o zi], doar cu una mai putzin.Pana la urma i-a servit-o traienel si-a facut-o fericita !!!.

  7. De ce oamenii zapezii,pentru ca suntem prea comozi,lasi,aburiti,dezinteresati ca in lunile de concediu sa renuntam la ele pentru a ne sustine drepturile.Si acum pe zapada au iesit in strada adevaratii romani unde sunt cei care fac parte din 1/3 de populatie ce traieste sub pragul saraciei?
    Sclavi ne-am nascut asa o sa murim ca natie.
    Ne recomanda si proverbele noastre:vrabia din mana pe cioara de…;capul plecat….;rau cu rau dar mai rau fara…;nu despica firul in patru;asculta cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura;banii nu aduc fericirea;cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa;a ierta este cea mai frumoasa razbunare etc.
    Dar mai sunt unele care se potrivesc minunat situatiei actuale,relatia popor gangul mafiot Base cu cei 40 mii clientela politica:Boii cara si caii mananca.

  8. Începutul postării mi-a adus aminte de Nicolae Steinhardt în „Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu”: „Cum poţi iubi un om pe care nu-l cunoşti? Dar cum poţi cunoaşte un om pe care nu-l iubeşti?” …
    Şi teamă îmi este că îndeajunsul e greu de ajuns şi de pătruns!

  9. Alegeri si mai putin.. :))
    Mi se falfaie-n bulan,
    Frunza implineste-un an…
    Fie lumea cat da rea,
    Ma doare in fibra mea…

    Si sa nu-mi plangeti da mila,
    Ca ma ud la clorofila…
    Frunza mea-i far da perdea,
    Da-m-as in verdeata mea…

    Ete, ca facui si anu’ ,
    Ma poleniza Traianu’…
    Si-mi dadu nectar la chil,
    Pupa-l-as io la pistil…

    Mi-o puse ca la sotron,
    Ma carmi la eleron,
    Pa la ultima agapa,
    Dadui eject la supapa..

    Cre ca nu se ofileste,
    Ca m-alinta si-mi prieste..
    Frunza mea-i cu seva dulce,
    Duce-m-as si m-as tot duce..…

    Ce tot sar, cu gura-n Piata,
    Ca a mea e toata creata…??????
    Mi-au spus ei, ca o vor rasa,
    Asta-i barbarie crasa..

  10. M-ai facut sa-mi aduc aminte, iar, de Mile. Si de credinta lui in ceea ce el numea „puterea omului de zapada”.
    Si iarasi trebuie sa-ti multumesc. Si pentru asta, cat mai ales pentru ca site-ul lui Mile e din nou acolo.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....