AcasăUncategorizedRegele cenuşii

Regele cenuşii

Pe fereastra aceasta, prin care privesc, se vede o ceaţă deasă, deasă. O ceaţă prin care nu se mai disting siluete, nu se mai văd oamenii, vag se mai zăresc doar mulţimi. Prin ceaţa asta nu se mai vede nimic, nici bine, nici rău. Nici culori. Nimic. Se aude, în schimb, zarva. Tot mai crescută. Tot mai primejdioasă.

Poate e fereastra mea rău aşezată. Poate alţii, la alte ferestre au parte de privelişti colorate.

Ceea ce se întâmplă acum în România ar trebui să îngrijoreze. Nu ştiu pe cine. Cred că nu doar pe mine. Ibovnicii puterii au vrut să creadă că odată cu trecerea timpului vuietul se va domoli, protestele vor conteni şi ei se vor putea întoarce în tihnă la toate cele pe care le-au săvârşit şi până acum. Încă o socoteală greşită! Pentru că vuietul, cu fiecare zi, se preface în tunet.

De bunăseamă încă mai sunt destule de furat, de vreme ce oamenii ăştia se agaţă cu atâta încăpăţânare de putere, lucrând împotriva logicii, a instinctului de conservare chiar. E atât de greu de înţeles că jocul e pierdut? Că fiecare ceas în care se agaţă de putere sporeşte mările de ură în care se afundă? Parcă minţile le-au fost cu totul spulberate şi nu reuşesc să vadă că sunt pe cale să îşi anuleze şansa oricărei forme de supravieţuire. Demenţa în care trăiesc îi face oare să îşi imagineze că încă nu e totul pierdut, pentru că încă mai răzbat voci, tot mai răzleţe, din corul lăudătorilor plătiţi?

De cealaltă parte, protestele devin tot mai vehemente, mai radicale, mai încărcate de furie, mai puţin atente la ruinele pe care le pot lăsa în cale. Avem o ţară întreagă gata să se treacă prin foc doar pentru a scăpa de buboiul infectat care nu vrea să dispară cu niciun alt leac. Mă tem că, dacă lucrurile vor continua astfel, ne îndreptăm spre mult rău.

Am spus-o de atâtea ori, de atâta vreme. Băsescu nu se va da înapoi de la absolut nimic pentru a-şi păstra puterea. Absolut nimic. Tăcerea  laşă în care s-a refugiat de atâta vreme îl arată în toată urâţenia lui. Tace pentru că speră că tăcând şi-ar putea prelungi zilele puterii. Se ascunde pentru că îi e frică. Şi îi lasă pe toţi ceilalţi, unelte tălâmbe şi corupte, să încaseze ce i se cuvenea lui. Pentru că, oricare ar fi preţul, el trebuie să supravieţuiască, acolo, în turnul puterii! Nu o spun pentru prima dată: e în stare de orice pentru asta! Dacă va fi nevoie vor muri oameni, va scorni un conflict inter-etnic sau va naşte război civil. Dar nu pleacă. Nici nu iese la luptă. Se ascunde, adăugând zăvor peste zăvor, lacăt peste lacăt, în hruba puterii, acolo unde s-a ascuns. Sperând să supravieţuiască. Şi nădăjduind că, atunci când totul se va fi sfârşit, va putea ieşi din hrubă, pentru a arăta că încă există. Că, pe mai departe, el e stăpân peste cenuşa care a rămas din ceea ce era cândva o ţară.

Azi ar fi trebuit să sărbătorim Unirea. Nu e nimic de sărbătorit. Numărăm căzuţii de pe frontul a ceea ce Octavian Paler numea războiul româno-român. Şi privim urâtul care ţâşneşte de pretutindeni, urâtul în care noi înşine suntem pe cale să ne transformăm, stăpâniţi de regele cenuşii.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. am si eu o nedumerire.. chiar nu vreau sa fiu ironic sau malitios, si nici nu sunt pdl-ist.. dar ma gindesc ca efectiv exista posibilitatea ca vuietul asta de care vorbesti sa fie doar aparent atit de mare. totusi, masele de oameni care isi exprima nemultumirea (intr-un stil foarte tunator, intr-adevar) sunt la nivel lejer sub 1% din populatie. cum putem sigur sti unde se situeaza „the silent majority” ? cum putem pretinde plecarea benevola a puterii pt ca asa striga (mult) sub 1% din oameni?

  2. Bine spus, al cenușii, căci ce lasă în urmă nu e nimic mai mult decât cenușă.
    Dar poate că și poporul în războiul lui s-a lăsat pe mâna fochistului. Înalta poartă vrea evenimentul politizat, ca să nu constituie un precedent în Uniune, dar cine să-l politizeze, să-i dea altă formă? Incapabilitatea la ea acasă.

  3. Rabbi,
    Ministrul de externe a fost demis prin sms. Da, auzi bine – presedintele a demis un ministru ca si cum si-a schimbat ringtonul la telefon! Ce mizerie. Jeffrey ne zice cum o sa creasca salariile si ce cool suntem. Cel mai bun ministru de finante ne spune ca e bine ca ne-a luat banii print axe si se intorc prin investitii. Noi suntem boi si nu stim pe ce sa ii cheltuim.

    In seara asta probabil ca o sa ii bata din nou. Ca asfaltul de la Universitate trebuie aparat de jandarmi mai ceva ca Marasestiul sau Ierusalimul – asta in tara in care se omoara trimestrial oameni cu masina si nimeni nu pateste nimic….

    Maine Curtea Constitutionala isi va da binecuvantarea pe comasate. Cel mai probabil. Iar Supremus isi va tine speachul devastator pentru opozitia imunda si destabilizatoare. Pe care toti se urineaza in crucis, prieteni si dusmani, ca parca politica romaneasca e concurs de frumusete.

    Da, se poate sa se pompeze bani in tara si sa fie bine pana la alegeri. Si sa avem iar PDL. Chiar foarte probabil.

    Succesuri!

  4. Pe 9 ianuarie, întrebai de ce nu ies românii în stradă. Pe mine unul mă bucură că, în sfârşit, au ieşit.
    Si nu cred că Băsescu va avea curaj să transforme ţara în cenuşă.Sau, chiar dacă este atât de dement încât să încerce aşa ceva, sunt sigur că nu va fi lăsat. Suntem totuşi în Europa şi în NATO.

  5. „…Noi nu suntem asa.Noi stim ca nimeni nu pune mana pe putere cu intentia de-a o mai preda vreodata altcuiva.Puterea nu este un mijloc,puterea e un scop in sine…Scopul persecutiei este persecutia insasi.Scopul terorii este insasi teroarea.Scopul puterii este puterea.Acum incepi sa pricepi?
    …Intotdeauna si in orice moment va exista fiorul victoriei,acea senzatie de calcare in picioare a unui dusman neputincios.Daca vrei o imagine a viitorului,inchipuie-ti o cizma zdrobind mutra unui om-pentru vecie.”

    (Dialog Winston Smith-O’Brien, 1984-George Orwell,Editura Univers-1991)

  6. Cita vreme serviciili nu il lasa din brate, Bashina Voda va sta la putere, chit ca va omori oameni. Iar serviciili nu il lasa pentru ca este ridicat din mijlocul lor: mic turnator si smecheras ridicat la rang de ofitzer acoperit ca era baiat descurcaretz si la violuri si la incediat porturi si la vindut flote. Reprezentativ pentru ei…

  7. Citind rindurile tale mi-am adus aminte de „Toamna Patriarhului” a lui Marquez. Similitudinile dintre personajul lui si caracterul din textul tau poate nu sunt covarsitoare, dar sentimentul meu de cititor fata de ‘patriarh’ este clar acelasi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....