Pe fereastra aceasta, prin care privesc, se vede o ceaţă deasă, deasă. O ceaţă prin care nu se mai disting siluete, nu se mai văd oamenii, vag se mai zăresc doar mulţimi. Prin ceaţa asta nu se mai vede nimic, nici bine, nici rău. Nici culori. Nimic. Se aude, în schimb, zarva. Tot mai crescută. Tot mai primejdioasă.
Poate e fereastra mea rău aşezată. Poate alţii, la alte ferestre au parte de privelişti colorate.
Ceea ce se întâmplă acum în România ar trebui să îngrijoreze. Nu ştiu pe cine. Cred că nu doar pe mine. Ibovnicii puterii au vrut să creadă că odată cu trecerea timpului vuietul se va domoli, protestele vor conteni şi ei se vor putea întoarce în tihnă la toate cele pe care le-au săvârşit şi până acum. Încă o socoteală greşită! Pentru că vuietul, cu fiecare zi, se preface în tunet.
De bunăseamă încă mai sunt destule de furat, de vreme ce oamenii ăştia se agaţă cu atâta încăpăţânare de putere, lucrând împotriva logicii, a instinctului de conservare chiar. E atât de greu de înţeles că jocul e pierdut? Că fiecare ceas în care se agaţă de putere sporeşte mările de ură în care se afundă? Parcă minţile le-au fost cu totul spulberate şi nu reuşesc să vadă că sunt pe cale să îşi anuleze şansa oricărei forme de supravieţuire. Demenţa în care trăiesc îi face oare să îşi imagineze că încă nu e totul pierdut, pentru că încă mai răzbat voci, tot mai răzleţe, din corul lăudătorilor plătiţi?
De cealaltă parte, protestele devin tot mai vehemente, mai radicale, mai încărcate de furie, mai puţin atente la ruinele pe care le pot lăsa în cale. Avem o ţară întreagă gata să se treacă prin foc doar pentru a scăpa de buboiul infectat care nu vrea să dispară cu niciun alt leac. Mă tem că, dacă lucrurile vor continua astfel, ne îndreptăm spre mult rău.
Am spus-o de atâtea ori, de atâta vreme. Băsescu nu se va da înapoi de la absolut nimic pentru a-şi păstra puterea. Absolut nimic. Tăcerea laşă în care s-a refugiat de atâta vreme îl arată în toată urâţenia lui. Tace pentru că speră că tăcând şi-ar putea prelungi zilele puterii. Se ascunde pentru că îi e frică. Şi îi lasă pe toţi ceilalţi, unelte tălâmbe şi corupte, să încaseze ce i se cuvenea lui. Pentru că, oricare ar fi preţul, el trebuie să supravieţuiască, acolo, în turnul puterii! Nu o spun pentru prima dată: e în stare de orice pentru asta! Dacă va fi nevoie vor muri oameni, va scorni un conflict inter-etnic sau va naşte război civil. Dar nu pleacă. Nici nu iese la luptă. Se ascunde, adăugând zăvor peste zăvor, lacăt peste lacăt, în hruba puterii, acolo unde s-a ascuns. Sperând să supravieţuiască. Şi nădăjduind că, atunci când totul se va fi sfârşit, va putea ieşi din hrubă, pentru a arăta că încă există. Că, pe mai departe, el e stăpân peste cenuşa care a rămas din ceea ce era cândva o ţară.
Azi ar fi trebuit să sărbătorim Unirea. Nu e nimic de sărbătorit. Numărăm căzuţii de pe frontul a ceea ce Octavian Paler numea războiul româno-român. Şi privim urâtul care ţâşneşte de pretutindeni, urâtul în care noi înşine suntem pe cale să ne transformăm, stăpâniţi de regele cenuşii.
am si eu o nedumerire.. chiar nu vreau sa fiu ironic sau malitios, si nici nu sunt pdl-ist.. dar ma gindesc ca efectiv exista posibilitatea ca vuietul asta de care vorbesti sa fie doar aparent atit de mare. totusi, masele de oameni care isi exprima nemultumirea (intr-un stil foarte tunator, intr-adevar) sunt la nivel lejer sub 1% din populatie. cum putem sigur sti unde se situeaza „the silent majority” ? cum putem pretinde plecarea benevola a puterii pt ca asa striga (mult) sub 1% din oameni?
De frica a sub 1% stă ascuns Băsescu?
Cam care ar trebui să fie procentajul de participare în stradă? În Grecia sau Italia cam ce procentaj crezi că se afla în stradă? Dar în Libia?
Bine spus, al cenușii, căci ce lasă în urmă nu e nimic mai mult decât cenușă.
Dar poate că și poporul în războiul lui s-a lăsat pe mâna fochistului. Înalta poartă vrea evenimentul politizat, ca să nu constituie un precedent în Uniune, dar cine să-l politizeze, să-i dea altă formă? Incapabilitatea la ea acasă.
Am un feeling, asa, ca daca „serviciili” nu defecteaza s-ar putea sa fie cam ca in Libia. Din pacate. ieri in Piata, ca si in zilele trecute, era plin de agenti civili.
Uite ceva interesant. Cred ca jurnalistii din film sint de la Raitaru. http://networkedblogs.com/t6pqO
Am avut de înspuzit Unirea constatând că tot a mai rămas de pustiit …
Mai este cenuşa-n vatră!
Rabbi,
Ministrul de externe a fost demis prin sms. Da, auzi bine – presedintele a demis un ministru ca si cum si-a schimbat ringtonul la telefon! Ce mizerie. Jeffrey ne zice cum o sa creasca salariile si ce cool suntem. Cel mai bun ministru de finante ne spune ca e bine ca ne-a luat banii print axe si se intorc prin investitii. Noi suntem boi si nu stim pe ce sa ii cheltuim.
In seara asta probabil ca o sa ii bata din nou. Ca asfaltul de la Universitate trebuie aparat de jandarmi mai ceva ca Marasestiul sau Ierusalimul – asta in tara in care se omoara trimestrial oameni cu masina si nimeni nu pateste nimic….
Maine Curtea Constitutionala isi va da binecuvantarea pe comasate. Cel mai probabil. Iar Supremus isi va tine speachul devastator pentru opozitia imunda si destabilizatoare. Pe care toti se urineaza in crucis, prieteni si dusmani, ca parca politica romaneasca e concurs de frumusete.
Da, se poate sa se pompeze bani in tara si sa fie bine pana la alegeri. Si sa avem iar PDL. Chiar foarte probabil.
Succesuri!
Din păcate. Dacă ar şti Paler unde a ajuns războiul româno-român, ar mai muri o dată.
Pe 9 ianuarie, întrebai de ce nu ies românii în stradă. Pe mine unul mă bucură că, în sfârşit, au ieşit.
Si nu cred că Băsescu va avea curaj să transforme ţara în cenuşă.Sau, chiar dacă este atât de dement încât să încerce aşa ceva, sunt sigur că nu va fi lăsat. Suntem totuşi în Europa şi în NATO.
Nu degeaba puneam eu întrebarea aia, legată de ieşitul în stradă 😉
Aha, deci ştiai dinainte. Ce ţi-e şi cu agenţii ăştia sub acoperire!
Stai, nu da, că am glumit 🙂
„…Noi nu suntem asa.Noi stim ca nimeni nu pune mana pe putere cu intentia de-a o mai preda vreodata altcuiva.Puterea nu este un mijloc,puterea e un scop in sine…Scopul persecutiei este persecutia insasi.Scopul terorii este insasi teroarea.Scopul puterii este puterea.Acum incepi sa pricepi?
…Intotdeauna si in orice moment va exista fiorul victoriei,acea senzatie de calcare in picioare a unui dusman neputincios.Daca vrei o imagine a viitorului,inchipuie-ti o cizma zdrobind mutra unui om-pentru vecie.”
(Dialog Winston Smith-O’Brien, 1984-George Orwell,Editura Univers-1991)
Cita vreme serviciili nu il lasa din brate, Bashina Voda va sta la putere, chit ca va omori oameni. Iar serviciili nu il lasa pentru ca este ridicat din mijlocul lor: mic turnator si smecheras ridicat la rang de ofitzer acoperit ca era baiat descurcaretz si la violuri si la incediat porturi si la vindut flote. Reprezentativ pentru ei…
Citind rindurile tale mi-am adus aminte de „Toamna Patriarhului” a lui Marquez. Similitudinile dintre personajul lui si caracterul din textul tau poate nu sunt covarsitoare, dar sentimentul meu de cititor fata de ‘patriarh’ este clar acelasi.