AcasăPtiuCăcat la cub

Căcat la cub

Tembelii de la „Adevărul” ne sunt clienţi vechi. E limpede că dacă  alde gregaru, pardon, gregoaru’, e redactor şef si  ăla, deci, e piscul înţelepciunii în redacţie, restul puleţilor şi mizdoancelor care funcţionează pe acolo se înscriu în categoria celor care încă se întreabă de ce săpunul e necomestibil. Deci un căcat, produs de un căcat, care are la conducere un căcat. Căcat la cub. Simplu.

Toţi greşim. Eu sunt campion la tastat bezmetic. Diferenţa e că eu nu sunt plătit de nimeni, o fac pe barba mea, atunci când o fac. Şi că, în ce mă priveşte, mă străduiesc să scriu, atât cât pot, despre ce îmi bese mie mintea, nu să transcriu, în 3 rânduleţe, rahaturi deja scrise de alţii. Iar găoaza adevăristă nici transcrierea nu o poate face fără se facă de rahat. Linkul, proba şi flegma!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

    • Demential!!! 😆

      „E adevarat ca Ivan Ivanovici a castigat o Lada la loto?
      Raspuns Radio Erevan:
      In principiu da.
      Insa nu a fost Ivan Ivanovici, ci Piotr Petrovici.
      Si nu era masina, era o bicicleta.
      Si n-a castigat-o, i-a fost furata.
      Restul e corect.”

  1. „Paris Jackson a scris pe pagina personală de Twitter câteva lucruri care îi fac pe oameni să arate oribil.”
    Eu nu m-am dus sa citesc twitteru’ de frica sa nu ma transform in zombie. i-o fi lasat tac-su mostenire ceva incantatii magice ca, ati vazut si voi, umbla in cardasie cu astia pe la TV si chiar s-a transformat intr-unul.

  2. Greşelile de editare, ca greşelile de editare. Dar, să debitezi expresii precum „Paris Jackson a scris pe pagina personală de Twitter câteva lucruri care îi fac pe oameni să arate oribil, sau „Ascunşi multă vreme în urma unor măşti, copiii lui Michael Jackosn…”, înseamnă că eşti aproape tot atât de tâmpit şi de incult ca şi Eba.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...