Previziuni să fie

Colegul de blogosferă Dan Voiculescu mă invită la o leapşă care mă pune într-o anume dificultate.  Sunt poftit să îmi mobilizez resursele de clarviziune, de care sunt suspectat că aş dispune, pentru a încerca să anticipez cum va arăta scena politică românească peste o lună de zile. Recunosc că un astfel de exerciţiu este tentant, dar de aici şi dificultatea. Dacă o parte a vanităţii mele se simte satisfăcută de această prezumţie de clarviziune, o altă parte devine extrem de precaută.  Şi dacă nu-mi ies socotelile? Şi dacă previziunile la care mă încumet se dovedesc greşite? Nu pierd oare ceva din închipuita măreţie? Nu-mi expiră acreditarea în văzduhul analizei politice? Pentru astfel de mărunte dileme există, de regulă, căi de ieşire prudente. Cea mai prudentă dintre toate este calea tăcerii înţelepte. Apoi există, desigur, calea răspunsurilor sibilinice. Şi, fireşte, soluţia unui răspuns de tipul: „nu ştiu, dar mi-aş dori ca…”.

Dacă m-aş fi grăbit să răspund acestei invitaţii încă de ieri, probabil că răspunsul ar fi fost cu totul altul decât cel pe care îl dau azi, acum, după cele câteva declaraţii venind dinspre UDMR. Lucrul ăsta arată, o dată în plus, cât de imprudentă este orice previziune, la acest moment.

Pentru că am pomenit de declaraţiile de la UDMR, în care este pentru prima dată evocată şi ipoteza alegerilor anticipare, cred că putem porni de aici. Pentru un neavizat, tipul acesta de anunţ de intenţie, ca cel formulat de domnul Borbely, poate indica o posibilă direcţie de acţiune pentru formaţiunea din care face parte domnia sa. Experienţa ne-a demonstrat, nu de puţine ori, că relativa aşezare a posteriorului în două luntri ascunde, întotdeauna, o agendă proprie, urmată cu mare asiduitate. Cred că şi de această dată UDMR doar deschide drumul negocierii cu un PDL extrem de slăbit, fragilizat şi dispus la orice compromis pentru supravieţuirea la putere. Ar fi fost şi de mirare ca UDMR să nu profite de această slăbiciune a democrat-liberalilor. Iată de ce n-aş fi tentat să iau foarte în serios declaraţia lui Borbely şi să îmi imaginez că perspectiva alegerilor anticipate este mai apropiată ca altă dată.

În privinţa puterii cred că, pentru prima dată, PDL şi Traian Băsescu ar trebui luaţi separat.  Chiar dacă o decuplare explicită nu pare iminentă, este evident că Băsescu este preocupat, la acest moment, exclusiv de problema propriei supravieţuiri. Stupida şi total deplasata declaraţie a ambasadorului american poate sugera direcţia pe care ar putea-o urma Băsescu. Astfel de scandaloase declaraţii de sprijin vin întotdeauna cu un preţ! Vom afla destul de repede, cred, care este preţul pe care ne cere Băsescu să-l plătim pentru a-şi asigura el sprijinul extern care socoteşte că l-ar mai putea salva.

În anii anteriori, orice situaţie de criză era un bun prilej de ieşire la rampă pentru „preşedintele jucător”. Micro-criza meteorologică din ultimele zile a fost, de această dată, lăsată exclusiv în grija miniştrilor PDL. Băsescu a preferat să se izoleze, să evite contaminarea la care l-ar fi expus previzibila prestaţie lamentabilă a autorităţilor. Mai mult, acum aproape zece zile Băsescu promitea ieşiri publice în care să furnizeze explicaţii, precizări si comentarii – probă a lipsei laşităţii. Au trecut zece zile şi explicaţiile au lipsit. Şi apariţiile tv. Avem deci proba. Proba laşităţii.

Laşitatea preşedintelui poate fi demnă de dispreţ, dar e posibil ca tocmai aceasta să îi asigure supravieţuirea politică. Cred că la acest moment Băsescu pare dispus să renunţe la PDL şi ar putea accepta anume formule de coabitare cu actuala opoziţie, dacă asta i-ar oferi garanţii că va fi lăsat să-şi încheie mandatul şi va beneficia de imunitate după încheierea acestuia. Mai cred, totuşi, că Băsescu aşteaptă rezultatul alegerilor locale. Chiar dacă scorurile obţinute la alegerile locale pot fi extrem de diferite de cele de la generale, rezultatele obţinute aici reprezintă un indicator, măcar al tendinţei.

Foarte probabil, Traian Băsescu  acceptă că la toamnă, pentru a evita puternice mişcări populare, va trebui să accepte un guvern USL. N-aş fi surprins ca, acceptând, această ipoteză, Băsescu să lucreze de acum la scenariul de avarie: o opoziţie puternică şi uşor de controlat, capabilă să valorifice imediat orice tensiune care ar putea apărea în sânul USL şi, într-o etapă următoare, ruperea USL şi cristalizarea unei noi majorităţi care să includă PDL. Dar până acolo e drum lung.

Previziunea care mi se cere are un orizont de timp clar delimitat: o lună. Aşa că, fără a mai vizita alte poteci, fără a mai analiza starea opoziţiei şi fermentaţia din PDL, mă hazardez să spun că, probabil, peste o lună de zile vom fi exact unde suntem şi acum. O parte din presiunea acumulată în societate a fost evacuată, cu ajutorul protestelor; zona critică pare a fi fost depăşită, fără ca opoziţia să fi arătat că poate valorifica un context prielnic. Mitingul de protest în care s-a anunţat intrarea în PNL a lui Roşca Stănescu şi la care a delirat Gheorghe Zamfir a avut eficienţă unui scărpinat la calorifer.

Peste o lună de zile, dacă  nu apar evoluţii spectaculoase, mă aştept să fim exact unde suntem şi acum. Ba poate cu un PDL care şi-a revenit din pumni şi a inceput distribuţia de pomeni electorale. Singura previziune cu ridicat grad de certitudine, pe care o pot face, este aceea că, peste exact o lună, ne vom pregăti de mărţişoare.