Alb

Să fim serioşi! Nu trăim o iarnă excepţională.  E iarnă şi atât. Nici mai rea, nici mai blândă ca altele. Marele gânditor de rit alcoolic, Traian Băsescu, a enunţat încă din anii formării sale, la Cireşica, principiul fundamental al politorologiei: iarna nu-i ca vara. Politorologia, pentru neavizaţi, e ştiinţa ( ce naiba, îi putem spune şi astfel!) care corceşte politica şi meteorologia. Indiferent cât ar insista postacii portocalii, oricât ar sughiţa bloggeriţa din Pleşcoi, nu te poţi pune, monşer, cu evidenţa. Deşi s-a mai încercat. Pentru că din 2009, sistematic, cam la vreo 3 luni, Băsescu ne anuntă că am ieşit din criză. Pentru ca imediat după să explice că găinile fac ouă conice din cauza crizei. Pe urmă iar ne anunţă că ieşim din criză. Ajunge bietul rumân să gândească, în cele din urmă, că blestemata de criză e un fel de coţăială: intră-ieşi-intră-ieşi…

Frigul nu e o invenţie a USL, deci, deşi cetăţenii de confesiune portocalie pot depune mărturie în sens contrariu. Vântu nici atât. Vântu nici cu Realitatea nu mai are treabă. Ninsoarea, parol, n-a fost scornită de Ponta ca să facă mişto de Boc. Deşi e o teorie seducătoare, poleiul nu e confecţionat de Antonescu. Nu se trezeşte Crin cu noaptea în cap pentru atâta lucru. Şi, marea bombă, nici viscolul nu e o conspiraţie teribilă pusă la cale de Voiculescu. Asta e. E iarnă. Şi, evocând din nou opera magistrală a marelui gânditor: iarna nu-i ca vara.

E, totuşi, util să faci din simpla şi logica înşiruire a antotimpurilor prilej de mare zarvă. E mai simplu să născoceşti catastrofe meteorologice decât să admiţi că faci parte dintr-un guvern de pungaşi şi incompetenţi. Şi atunci ia hai să facem noi din simpla existenţă a iernii prilej de socoteli de chelner borfaş. Uite aşa ne-am trezit cu tot soiul de comandamente, televizate în direct, să vază naţia cea mereu cârtitoare cum se încordează ‘mnealui guvernocul să scoaţă ţara din bucluc. Îl avansezi pe Igaş la rang de meteorolog alarmist cu bacalaureat tardiv şi-l pui să povestească despre apocalipsa din nămeţi, născocind catastrofe care nu există. Şi atunci cum să nu se înduioşeze norodul văzând piticul lopătar cum presteaza el comandamente de microfoane şi monitoare, la care să recite cu patetism hibernal despre nevoia de mobilizare şi necesitatea lui hai să haidem.

Şi dă-i cu anunţurile, şi freacă televiziunile, şi linge ţurţurii de sub streşini, şi pune televiziunile să gângurească veşti despre excepţionala invenţie numită ninsoare. Şi bubuie motoarele propagandei. Că poate-poate, o pricepe ornitorincul ce fericeală e pe noi că în faţa urgiei stă Boc cu lopăţica. Să ne grăbim să patentăm zăpada, să nu ne fure careva ideea. Să punem monopol pe iarnă, că resul planetei nu ştie ce e aia! Şi ne salvăm, cu tot cu economie, exportând panică şi facând negoţ cu mântuitori şi lopeţi.

Dacă ieşiţi din casă şi vă desprindeţi de imbecilitatea televizată, care face, din pixeli, playback pe banda cu maneaua portocalie, o să descoperiţi că apocalipsa, armaghedonul, marele dezastru… toate astea nu sunt de găsit. Se întâmplă doar, aşa cum se întâmplă de milioane şi milioane de ani, să fie iarnă. Nici măcar o iarnă mai afurisită decât altele. Iar asta, dragii mei, nici Băsescu n-o mai poate schimba, nici dacă ar trimite tot DNA-ul peste ea, cu Morar în frunte. Portocalie nu se face. E iarnă. Şi ninge. Şi e alb.