AcasăRabbi ziceGuvernul cui?

Guvernul cui?

N-are niciun sens să intrăm în tunelul zvonurilor. Diseară vom afla componenţa noului cabinet. Putem specula, cum am făcut de atâtea ori, putem comenta zvonistica disponibilă sau putem aştepta anunţarea componenţei viitorului guvern. Din punctul meu de vedere e acelaşi lucru. Aşa cum am fost deja anunţaţi, ne aflăm în faţa unui guvern politic şi cred că e corect să fie aşa.

Un viitor guvern în care, pe lângă numele premierului, singura certitudine pare a fi prezenţa Andreei Vass, e limpede un guvern de igaşi la pătrat. Un anume tip de logică cere, de regulă, ca mai întâi să laşi noua echipă să funcţioneze şi abia apoi să-i evaluezi prestaţia, socotind că nu poţi judeca o echipă care nu a jucat încă. Personal resping tipul ăsta de logică, atunci când discutăm despre guvernare, despre destinele a milioane de oameni. Dacă o aşez pe Eba faţă în faţă cu alde Kasparov, chiar nu trebuie să aştept prea multe mutări ca să aflu deznodământul. Nici dacă alcătuiesc o echipă de fotbal din 11 burtoşi, ospătari la cantina combinatului, nu am pretenţia să-i văd în finala Champions League.

Ne aflăm în situaţia în care cu toţii vom fi constrânşi să acceptăm un guvern care nu e al nimănui. Nu e al lui Băsescu, pentru că el şi l-ar fi dorit mai departe pe prea-obedientul Boc, dar nu se mai poate, pentru că l-a executat deja. Neîndoielnic, atât Ungureanu, cât şi miniştrii săi de strânsură sunt loiali aceloraşi comandamente ca şi Băsescu: Roşia Montană, indicaţiile FMI, etc. Dar anonimii care se vor trezi înmatriculaţi la şcoala de parandărăt a lui Băsescu, deşi disponibili întru obedienţă, nu au exerciţiul necesar satisfacerii prompte şi imediate a damblalelor prezidenţiale.

Guvernul nu e nici al PDL. Pentru că vor lipsi numele grele ale partidului. Pentru că va dura ceva până ce Flutur, Falcă sau Pinalti vor putea testa canalele de comunicare sacoşiere cu turma de neica nimeni mutată la Palatul Victoria. Deja în PDL se discută pe faţă despre faptul că situaţia la care s-a ajuns îi este integral imputabilă lui Băsescu: fără prostia de intervenţie telefonică, în care l-a atacat pe Arafat, nu s-ar fi ajuns aici. Iar acum pedeliştii sunt puşi în situaţia de a susţine un guvern care îi reprezintă prea puţin, de la care nu ştiu ce să se aştepte, de la care nu ştiu încă ce pot obţine, dar pe care trebuie să-l înghită cu apă rece, aşteptând definitivarea listelor electorale.

În câştig par să iasă doar produsele de eşapament de la UNPR, care se văd pe mai departe  în guvern, deşi reprezintă un partid care nu a existat, nu există şi nu are şanse să existe nici în viitor. Şi, fireşte, eternii de la UDMR.

În situaţia dată, devine limpede de ce mi se pare foarte puţin interesant să aflu cine vor fi tinichigii sau ospătarii care vor popula cabinetul Ungureanu. Oricum resursele umane veritabile ale acestui cabinet se află în servicii. Nici măcar dispariţia Elenei Udrea din guvern nu e o veste care să-mi dea fiori de bucurie. Sigur, după plecarea ei, nu va mai fi nevoie de un minister inutil, finanţat generos, pentru cheltuielile duduiei, aşa că se vor găsi mai mulţi bani pentru pomeni electorale. Dar, în acelaşi timp, afacerile familiei Cocoş vor înflori. Acum că duduia nu mai e „incompatibilă”, năvala la halvaua banului public va fi mai fără milă ca niciodată.

Ca să conchidem, noul cabinet va da răgaz de respiraţie pedelicului, va mulţumi cu prea plin FMI-ul şi pe cei deserviţi de către acesta, va da satisfacţie unor cercuri de pe afară, va rezolva problema RMGC. Atât. Românii vor mai avea de aşteptat un guvern al lor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Daca se vor abtine de la privatizarea/instrainarea resurselor tarii (aurul, curentul, gazul) nu au cum sa fie mai rai decat defunctii.
    N-ai cum sa le ceri absorbtie de fonduri europene pentru ca bugetul tarii nu permite cofinantarea si nici oameni competenti nu au, n-ai cum sa le ceri proiecte pentru ca oricum ritmul este clar de 10 km autostrada pe an si 3 telegondole in zone fara zapada, n-ai cum sa le ceri relatii externe cand ei trebuie sa aduca voturi, n-ai cum sa le ceri protectie sociala cand ei trebuie sa stranga sacose si exemplele pot continua…

    Personal sper ca si in anul asta se se organizeze un BAC pe bune.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....