Guvernul cui?

N-are niciun sens să intrăm în tunelul zvonurilor. Diseară vom afla componenţa noului cabinet. Putem specula, cum am făcut de atâtea ori, putem comenta zvonistica disponibilă sau putem aştepta anunţarea componenţei viitorului guvern. Din punctul meu de vedere e acelaşi lucru. Aşa cum am fost deja anunţaţi, ne aflăm în faţa unui guvern politic şi cred că e corect să fie aşa.

Un viitor guvern în care, pe lângă numele premierului, singura certitudine pare a fi prezenţa Andreei Vass, e limpede un guvern de igaşi la pătrat. Un anume tip de logică cere, de regulă, ca mai întâi să laşi noua echipă să funcţioneze şi abia apoi să-i evaluezi prestaţia, socotind că nu poţi judeca o echipă care nu a jucat încă. Personal resping tipul ăsta de logică, atunci când discutăm despre guvernare, despre destinele a milioane de oameni. Dacă o aşez pe Eba faţă în faţă cu alde Kasparov, chiar nu trebuie să aştept prea multe mutări ca să aflu deznodământul. Nici dacă alcătuiesc o echipă de fotbal din 11 burtoşi, ospătari la cantina combinatului, nu am pretenţia să-i văd în finala Champions League.

Ne aflăm în situaţia în care cu toţii vom fi constrânşi să acceptăm un guvern care nu e al nimănui. Nu e al lui Băsescu, pentru că el şi l-ar fi dorit mai departe pe prea-obedientul Boc, dar nu se mai poate, pentru că l-a executat deja. Neîndoielnic, atât Ungureanu, cât şi miniştrii săi de strânsură sunt loiali aceloraşi comandamente ca şi Băsescu: Roşia Montană, indicaţiile FMI, etc. Dar anonimii care se vor trezi înmatriculaţi la şcoala de parandărăt a lui Băsescu, deşi disponibili întru obedienţă, nu au exerciţiul necesar satisfacerii prompte şi imediate a damblalelor prezidenţiale.

Guvernul nu e nici al PDL. Pentru că vor lipsi numele grele ale partidului. Pentru că va dura ceva până ce Flutur, Falcă sau Pinalti vor putea testa canalele de comunicare sacoşiere cu turma de neica nimeni mutată la Palatul Victoria. Deja în PDL se discută pe faţă despre faptul că situaţia la care s-a ajuns îi este integral imputabilă lui Băsescu: fără prostia de intervenţie telefonică, în care l-a atacat pe Arafat, nu s-ar fi ajuns aici. Iar acum pedeliştii sunt puşi în situaţia de a susţine un guvern care îi reprezintă prea puţin, de la care nu ştiu ce să se aştepte, de la care nu ştiu încă ce pot obţine, dar pe care trebuie să-l înghită cu apă rece, aşteptând definitivarea listelor electorale.

În câştig par să iasă doar produsele de eşapament de la UNPR, care se văd pe mai departe  în guvern, deşi reprezintă un partid care nu a existat, nu există şi nu are şanse să existe nici în viitor. Şi, fireşte, eternii de la UDMR.

În situaţia dată, devine limpede de ce mi se pare foarte puţin interesant să aflu cine vor fi tinichigii sau ospătarii care vor popula cabinetul Ungureanu. Oricum resursele umane veritabile ale acestui cabinet se află în servicii. Nici măcar dispariţia Elenei Udrea din guvern nu e o veste care să-mi dea fiori de bucurie. Sigur, după plecarea ei, nu va mai fi nevoie de un minister inutil, finanţat generos, pentru cheltuielile duduiei, aşa că se vor găsi mai mulţi bani pentru pomeni electorale. Dar, în acelaşi timp, afacerile familiei Cocoş vor înflori. Acum că duduia nu mai e „incompatibilă”, năvala la halvaua banului public va fi mai fără milă ca niciodată.

Ca să conchidem, noul cabinet va da răgaz de respiraţie pedelicului, va mulţumi cu prea plin FMI-ul şi pe cei deserviţi de către acesta, va da satisfacţie unor cercuri de pe afară, va rezolva problema RMGC. Atât. Românii vor mai avea de aşteptat un guvern al lor.