AcasăPtiuUn simbol al purităţii

Un simbol al purităţii

Pe vremea şcolii generale, a liceului, aveam de îndurat marea caznă a comentariilor, care transformau orele de literatură în supliciu. Oricât de mult iubeam literatura, chestiile alea îmi erau odioase. Nu era loc de creativitate, de nuanţe personale, de interpretare. Aveam cu toţii obligaţia de a recita interpretările canonice, de a citi şi înţelege totul uniform; evadările din stereotipuri erau inadmisibile. De fiecare dată trebuia să străbatem, disciplinaţi, potecile obligatorii. Propriul criteriu estetic nu putea supravieţui confruntării cu atotputernicul canon, evidenţa se încovoia în faţa sterotipului. „Riga Crypto…” era, desigur, întâlnirea micro şi macrocosmosului, evocarea întâlnirii dintre teluric şi celest, dintre sobrietatea rece a nordului şi frivolitatea exuberanţie meridionale. Altă interpretare era de neadmis. Să vezi în spânul „rege ciupearcă” preacuvioasa pulă, era deja motiv de scandal!

Unul dintre stereotipurile de neocolit ale acelor comentarii, era zăpada. Simbol, desigur, al purităţii şi alte asemenea bazaconii. Privind acum la biata Românie, mă uit câtă puritate s-a pogorât peste bieţii rumâni. Unii nu mai reuşesc să iasă din casă, că le-a acoperit puritatea toată casa şi abia mai sapă câte un tunel, prin dânsa puritate, ca să scoată capul în viscol şi lume. Dincoace, din cauza purităţii, nu reuşesc ăştia să ţină un rahat de autostradă în stare de funcţionare, de săptămâni bune. Imacularea asta a blocat şi trenurile în gări. Firmele de des-purificare iau bani degeaba, iar rumânii, care cum pot, au pus mâna pe lopeţi să  cureţe puritatea de pe trotuare. Meteorologii ne anunţă că încă nu s-a terminat cu puritatea şi ne mai aşteaptă un val zdravăn de imaculare. Babele îşi rup noada pe puritatea bătătorită, autorităţile se declară depăşite de imaculare.

Vestea bună e că cel mai pur dintre români a putut să se dea cu săniuţa pe imaculare, în week end. În vreme ce mii şi mii de români dârdâiau în casele acoperite de puritate, rugându-se pentru o bucată de pâine. Să nu le fuţi muma în cur de simboluri?

Sper să nu mă audă profesoara de limba şi literatura română, din şcoala generală, dar zăpada parcă simbolizează tot mai mult hoţie, nesimţire, ticăloşie şi incompetenţă. Coşbuc ar fi fost de aceeaşi părere, dacă apuca vremurile lui Băsescu şi trebuia să scrie „Iarna pe autostradă”.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Acu’ un secol, după ce Daneliuc a făcut Glissando, obţinurăm noi, studenţii de la medicină şi farmacie din Bucureşti, privilegiul unei întîlniri cu Maestrul.
    Fiecare venise pregătit cu câte o întrebare la care nu voia să afle neapărat răspunsul regizorului, ci voia să se dea hiperintelectual şi citit (doctorii au obsesia asta, că ei sunt fini intelectuali). Şi, o domnişoară, l-a întrebat pe Daneliuc de ce a folosit albul ca simbol în film, când albul e culoarea purităţii, a ingenuităţii, a nevinovăţiei … şi a mai băgat vreo şapte sinonime, nu le mai ţin minte acuma. Ăsta, Daneliuc, se uita la ea parcă ar fi supt o penicilină V şi-i zice „Opriţi-vă, domnişoară! Albul semnifică eugenie, eutanasie, moarte, dictatură.”

  2. Şi io am urît „comentariile” alea…
    Io-s un român „fericit” :(. La Sibiu puritatea nu ne omoară. Îi destulă puritate pe trotuare, ca să-ţi poţi rupe, creştineşte, gîtu’, da’ aş fi ipocrit să mă mai şi plîng.
    Îi prăpăd pe la voi… Iar ţara e condusă „decît” de competenţi…
    Banzai!
    Cod portocaliu peste TOATĂ România 🙁

  3. Zapada mie imi place ,nu o las scirbelor astea portocalii ,sint asa de nemernici ca o transfotma in spaga ,o sa vedeti .Na maninca Igasi bors acum pe Realitatea ce destept a fost cind a bagat bucuresteni in supermarcheturi .Bou !!

  4. Ba io cred ca i-ar fi zis :
    „Iarna drumarilor”

    A-nceput de ieri sa cada
    Cate-un fulg , acum a stat.
    Banii s-au imprastiat
    Iara firmele „de casa”
    I-au papat!

  5. Eu zic să-l alungaţi pe Prinţul Semipur din Bucureşti, şi veţi vedea cum dispar cataclismele Prăpădul e pe jumătatea de ţara unde se află el. Cum a fost la Predeal, bang s-a mai îngălbenit o bucată din ţară.. Pariu că dacă se duce în Africa de Sud mâine, acolo ninge instantaneu?:)))))))) Şi nu uitaţi ca nu e singur…toată protipendada Sodomei şi Gomorei e tot acolo 😀 Contrastele se atrag, nu? Albul zapezii….negrul sufletelor…

  6. „…dar zăpada parcă simbolizează tot mai mult hoţie, nesimţire, ticăloşie şi incompetenţă.”…Dar parca si asfaltul.Si o bordura banala.Si gazul de la teava sau din butelie,care e al nostru,ca e extras(cat s-o extrage) de la noi, dar nu-i al nostru.Si parca si petrolul,care se comporta exact ca gazul.Si va urma aurul.Si astazi am aflat ca nici energia electrica nu mai e asa de pura si imaculata pe cat credeam noi.Da-mi ,Doamne zile sa apuc prima condamnare intru-un dosar de subminarea economiei nationale cu tot cu confiscarea totala a averii pentru cateva dintre naparcile astea care stapanesc acum poporul meu,asa cum e el!!!Jur ca primele borcane cu zacusca si primele pachete cu chiftele si slanina eu le duc la Jilava pentru Videanu,Udrea,Hoara,Casuneanu,Umbrarescu si care or mai fi pe-acolo,eu le duc.Si lui Base ii duc whiskey camuflat in compot de prune.Da’ apuc Rabi,ce zici?

  7. Zapada, melancolie, dor de copilarie…
    Si, ai dreptate, rabbi, puritate, imaculare, transcendenta angelica, nevinovatie.
    Exista cretini si decerebrati care ofteaza metafizic cind privesc afara.
    Probabil sint fie rentieri, fie someri.
    Un om normal, care are „sansa” de a lucra in piata capitalista a lu peste prajit, abia „flexibilizata” de nazistii astia mercozieni, injura de i se sleiesc vorbele. Cum pulicica lui boc sa te deplasezi usor printre nameti ca sa servesti patria capitalista, sa-ti iei copilul de la gradinita, sa faci aprovizionarea de la hipermarket?
    Insa la noi oligofrenia salveaza Romania.
    Traiasca albul imaculat si fara girusuri al scoartei cerebrale netede (scuzati pleonasmul, e cu tropi formula)!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...