AcasăUncategorizedO mare dispută

O mare dispută

Unul dintre subiectele care nasc dispute aprins, peste ocean, este reprezentat de chestiunea avortului. Cele două curente de opinie care se confruntă militează fie pentru dreptul femeii de a decide (opinia liberală), fie resping ideea avortului, refuzând cu vehemenţă această idee( opinia conservatoare). După acest criteriu, Ceauşescu era un vioi conservator.

Subiectul nu încetează să nască vii dispute. S-au scris zeci de mii de articole, s-au rostit mii de pledoarii, aşa că discuţia pe acest subiect poate fi extrem de lungă şi complicată. Şi, până la urmă, e într-o destul de mică măsură problema noastră. Pasiunea cu care americanii dezbat acest subiect este, totuşi, interesantă. Argumentul fundamental al conservatorilor americani pare a fi unul de ordin religios. În SUA înfloreşte, sub umbrela încăpătoare a unei teoretice libertăţi de credinţă, o prosperă industrie a religiei. Tot felul de culte, mai mult sau mai puţin bizare, se luptă pentru o piaţă de 320 de milioane de potenţiali consumatori. Există sute de canale de televiziune sau radio, mii de publicaţii şi o colosală construcţie de marketing, cu ajutorul cărora tot felul de culte apărute peste noapte, încearcă să ajungă nu atât la sufletele, cât la buzunarele americanilor. O spoială de doctrină, mult bâlci şi un marketing agresiv înlocuiesc dogma şi autentica trăire spirituală. Biserica catolică, ea însăşi o adversară a avortului, se află sub un permanent asalt, căruia Vaticanul îi face faţă cu tot mai mare dificultate. Acesta este climatul în care are loc dezbaterea despre chestiunea avortului.

Deşi dezbaterea pare una de ordin etic, cu argumente de ordin moral şi pseudo-teologic revărsate din ambele părţi, lucrurile sunt de fapt mult mai simple. Ca întotdeauna, de fapt este vorba despre bani. Acceptarea fără rezerve a avortului ar pune mari probleme industriei farmaceutice, care obţine anual sume incredibile din vânzarea de produse contraceptive! Restul e aritmetică simplă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Dupa ce nascuse doi baieti mama unui amic de-al meu a facut 13 avorturi din dorinta de a avea si o fiica. 13 ani este si diferenta intre fiul cel mic si mezina.

    Marturisesc ca eu o consider pe mama amicului meu putin sarita de pe fix. Voi ce parare aveti ?

  2. Americanii sint oricum sariti de pe fix cu religia. Acum 10 ani, am trait si lucrat citeva luni intr-o firma mare de pe la ei, si am avut in jurul meu niste profesionisti adevarati, oameni cu doctorate. Multi. La serviciu. In viata privata, baietii erau baptisti hotariti (mid-East), bigoti pina la cer, convinsi de dreptatea lor si dispusi sa incerce sa ma „salveze” din 5 in 5 minute, pentru ca eram „baiat fain”, lucru care venind din partea tuturor, m-a dus repede in exasperare. Urarea lor, la plecare, a fost sa-l gasesc pe Christos. Dupa lunile de contract, mi s-a oferit serviciu permanent acolo, si am refuzat, pentru ca daca e un loc unde NU as vrea sa traiesc si nici sa-l caut sau gasesc pe Christos, ala e the US of A. Sint multe de spus… Nu ma mir de „recrudescenta” religioasa. Aia pot fi spalati pe creier in orice directie.

  3. Cred că, atâta timp cât populaţia unei ţări are acces liber la mijloace contraceptive, avorturile sunt practicate preponderent în mediile needucate. Dacă premisa de la care pornesc este valabilă, atunci interzicerea avorturilor ar contribui la creşterea ponderii categoriilor sociale de joasă condiţie, în populaţia acelei ţări.
    Aplicând această judecată la populaţia SUA, hispanicii şi afro-americanii ar trebui să salute poziţia conservatorilor.

  4. Problema e mai simpla de atat si poate escamota factorul religios: are cineva dreptul sa omoare un alt om, si daca da, de ce sa fie un copil si nu un presedinte ticalos, sa dau un exemplu. lol, daca ti se par mult 7 miliarde exista o gama larga de posibilitati de micsorare. intreaba-l pe basexul. adica am o mare reactie cand e vorba sa gatuim niste jigodii comunitare si devenim brusc intelepti si democrati individualisti cand e vorba de copiii nostri? daca permitem avorturile, de ce nu si eutanasierile si crimele in masa si pdl-ul? unde ne oprim si de ce sa incepem cu copiii?

  5. Americanii au o energie de neînchipuit când vine vorba de aceste lucruri. Evident în spatele acestei chestiuni se află diverse interese, dar la ei nu contează se apucă de un subiect de dezbatere și-l duc până la momentul în care fac ceva grandios din el.

  6. Adica acceptarea fara rezerve a avortului scade vanzarea de produse contraceptive? De ce ar fi asa? Mai intai, cei ce se opun avortului se opun si contraceptiei, in special cei cu argumente derivate din domeniul teologic. Apoi, nicio femeie care stie direct sau indirect ce inseamna un avort n-o sa-l prefere contraceptivelor, niciodata, cat ar fi de liberalizat. Nu vad unde e aritmetica simpla.

  7. Nu e vorba de interesele industriei farmaceutice aici, asta nu are sens asa cum spune si Lore. E altceva: o păcăleala electorală care se tot repetă de vreo 30 de ani, din 1980. Conservatorii (republicanii) tot agită teme de genul ăsta care ţin de „moral values” până se văd aleşi, după care uită de ele şi reduc impozitele pentru ultrabogaţi, privatizează sisteme publice, adoptă măsuri anti-sindicale etc. Un exemplu recent: G.W. Bush în 2004 promitea în campanie un amendament constituţional care să blocheze căsătoriile homo, dar după aia a uitat complet de asta şi s-a apucat să … privatizeze pensiile de stat. Nu a reuşit fiindcă poporul a reacţionat foarte negativ, dar a încercat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...