Acasăcacatul in artaO zi portocalie

O zi portocalie

Există în istoria oricărui popor momente absolut excepţionale, de divină graţie, în care personalităţi remarcabile apar şi schimbă definitiv destinul acelui popor. Aşa cum evreii l-au avut pe Moise, antica Eladă pe Alexandru Macedon sau SUA pe G.W. Bush, tot astfel poporul român îl are în fruntea sa pe acest om de mare nobleţe sufletească, domnul preşedinte Traian Băsescu.

Domnul Băsescu reprezintă tot ce are mai bun poporul român: cinste, omenie, bun simţ, discreţie, înţelepciune, modestie, cultură, simţ civic, bună cuviinţă, echilibru, toleranţă, cumpătare.  A venit, iată, momentul să afirmăm cu tărie că noi, românii, am dat lumii una dintre cele mai complexe şi fascinante personalităţi, înţelept conducător şi lider spiritual cu nimic mai prejos decât Iisus Hristos, Budha sau Moise. Pentru că poporului român şi nu altui poporul i-a fost hărăzit să fie condus de El, El Ce Fără de Şuviţă, cel al cărui nume cu toţii îl rostim cu profund respect şi aleasă consideraţie, însoţiţi de o trăire aproape divină: Traian Băsescu.

Noi, trăitori în epoca pe care cu înaltă mândrie o numim Epoca Băsescu, nu ne ridicăm la înălţimea marilor sale aşteptări şi poate nu întotdeauna ştim preţui marile realizări ale epocii sale, considerând că toate acestea ni se cuvin, dar istoria îşi va aminte enorma contribuţie  a Marelui Conducător la progresul civilizaţiei umane şi bunăstarea poporului român.

Epoca Băsescu a fost o epocă de înflorire a ştiinţelor. Fără atenta sa ocrotire, nu ar fi apărut ştiinţa spagisticii, atât de studiată astăzi de mulţi români. În epoca Băsescu s-au pus bazele moronologiei, o ştiinţă despre care altfel, poate, nu am fi auzit. Marii savanţi ai epocii Băsescu, Traian Igaş, Daniel Funeriu, Ioan Oltean şi delicata, dar atât de remarcabila cercetătoare în domeniul moronologiei, Elena Băsescu, sunt cei care au dus cercetarea românească în domeniu pe culmii nemaiîntâlnite vreodată. Lucrările lor fiind preluat şi admirate de o lume întreagă.

În domeniul artelor, epoca Băsescu a fost şi continuă să fie una dintre cele mai fertile şi remarcabile din istoria umanităţii. Noi orizonturi estetice sunt deschise de lucrări emblematice precum acea adevărată „Giocondă” a artei româneşti, Poneiul roz cu zvastică pe buci. Scriitorii din noua generaţie, încurajaţi şi patronaţi personal de marele conducător nasc opere nepieritoare, precum monumentala „Îmi place să beau pişatul iubitei mele”. Ca să nu mai pomenim de noile curente deschise în literatură: anulingusismul, pupabucismul, sugeolicuricismul sau multilmibismul, minunat ilustrate şi fundamentate teoretic şi practic de nume devenite azi de referinţă în cultura universală: T.R. U., Andreea Pora, Mircea Marean, Rodica Culcer, Ion Cristoiu, Gregoar Cartianu sau Sever Cotoi Voinescu.

În muzică, lucrările Prinţesei Ardealului, ale lui Nicolae Guţă sau Baboi, inspirate de viaţa şi opera domnului Traian Băsescu, stau astăzi alături de cele ale lui Bach, Beethoven, Verdi sau Michael Jackson.

Nu putem omite remarcabilele progrese înregistrate în matematicile complexe, prin cercetările, de o însemnată valoare teoretică şi practică, realizate de Roberta Anastase. Sau cele din domeniul economiei, realizate de un colectiv de cercetători, sub îndrumarea lui Emil Boc, care a demonstrat în mod genial un lucru pe care nimeni nu îl credea posibil: creşterea nivelului de trai se poate obţine doar prin majorarea dramatică a preţurilor şi concomitent reducerea semnificativă a salariilor. Chiar dacă există opinii retrograde ale unor spirite reacţionare, care contestă demonstraţia marelui savant clujean, aplicarea teoremei Anastase în economie a demonstrat fără putinţă de tăgadă că noul model economic este perfect viabil. Reducerea drastică a cantităţii de alimente pe care cetăţenii şi le pot permite, precum şi sportul, în numeroasele săli de sport, piscine şi patinoare, construite pretutindeni au avut ca rezultat un popor mai puţin numeros, dar mult mai suplu şi mai sănătos.

Şi dacă ar fi doar atât. Marinar încercat, Traian Băsescu nu i-a uitat pe navigatorii din rândurile cărora a plecat. Mai întâi la Anvers. Apoi la Ministerul Transporturilor, unde a putut în sfârşit să ia acele măsuri care se impuneau pentru ca marinarii români să nu îşi mai pună în primejdie viaţa pe mările şi oceanele lumii, departe de casă, răpuşi de dorul de cei dragi. Astfel, cu un curaj şi o îndrăzneală, pe care doar marii bărbaţi le au, a vândut flota.

Prin puterea exemplului propriu a demonstrat că pentru problema locuinţelor există soluţii dacă există şi voinţă. Folosind paradoxul căşunenian al schimburilor de terenuri, teorema Mihăileanu sau variabila vânzărilor anterioare, domnul Băsescu a demonstrat că se poate.

Kilometri întregi de autostradă, ba chiar zeci de kilometri unesc astăzi pe harta României comune de care nimeni nu ar fi auzit.

Ne-ar trebui un întreg SMS pentru a cuprinde toate măreţele realizări ale epocii Băsescu. Şi pentru toate acestea, alături de întregul popor, ne exprimăm sentimentele de adâncă recunoştinţă, solicitând Parlamentului României, ca începând cu acest an, capitala României să îşi primească numele marelui conducător. Sau şi mai bine prenumele ( numele ar putea ridica anumite probleme).

Vă mulţumim, domnule Traian Băsescu, pentru grija părintească de care ati dat dovadă (faţă de Ioana şi Eba), pentru dragostea cu care ne-aţi ocrotit (pe Elena Udrea), pentru bogăţia şi prosperitatea de astăzi ( Videanu, Căşuneanu, Oltean, Flutur, Pinalti, Falcă, Anastase, Ridzi, Cocoş, Boureanu etc. ). Vă mulţumim din suflet, mai ales acum când, iată, oamenii dvs., acei oameni minunaţi şi portocalii din PDL sunt gata să dea din sângele lor poporului. Adică din sângele lui. Adică să dea ceva sânge, din ce au supt. Ăia care n-au anemie. Oricum, intenţia contează. Şi spotul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

38 Comments

  1. Privirea-ţi vizionară, măreţ Conducător, a-mbogăţit o ţară, dar nu şi pe popor. Sunt numai 7 anii în care, Luminate, ne-ai cârmuit cu grijă peste poate. Istoria o scriem azi cu toţii: şomeri, săraci de-o parte, de-alta hoţii!

  2. Elogiile tale sunt absolut corect si la obiect facute. As mai adauga un lucru: datorita Multiubitului carmaci, conducator, felinar si stalp al propasirii neamului, productia de porumb va fi depasita anul acesta cu 3 to la hectar! Ura! Ura!

  3. Excelent articol!
    Patria iti va fi recunoscatoare! 🙂
    Uitandu-ma la descriere facuta chiorului … in prima faza … am zis ca dai dovada de o imaginatie debordanta …. la a doua citire mi-am dat seama ca e vorba de o descriere in … oglinda ….
    Apreciez scriitura dar am sa concluzionez spunand …
    JOS BASESCU!

  4. În muzică, lucrările Prinţesei Ardealului, ale lui Nicolae Guţă sau Baboi, inspirate de viaţa şi opera domnului Traian Băsescu, stau astăzi <>de cele ale lui Bach, Beetoven, Verdi sau Michael Jackson.

    cred ca l=ai mancat pe „alaturi”

  5. Frumos elogiu! Vin si eu si adaug multumirile mele cele mai de pret pentru faptul ca ne mai lasa sa respiram. Suficient ca sa putem trai. Trai bine, asa cum ne-a zis-o de n-spe mii de ori domnul presedinte!

  6. Da … sunt intru totul de acord … El este un mare barbat al tarii ..si bratele-i vanjoase … si apara poporul … cu unele diferente … el este o carpa-n-cur vanduta ..si aservita intereselor de afara …. corupta pana-n maduvioara oscioarelor …care indeplineste ca un adevarat barbat care este tot ceea ce i se ordona din exterior. Daca ar putea v-ar vinde si pe copiii vostri ne-nascuti …de fapt untr-o oarecare masura sunt vanduti si aia.
    Hai pa ..ca de barbati de-astia adevarati …de stat ..sunt satul.

  7. Înălțător omagiu adus celui mai iubit fiu al poporului,acest stejar la a cărui umbră se usucă orice urmă de opoziție ,Se cuveneau mai multe omagii aceleia care-i este muză și părtașă la nobilele acte de propășire a poporului român,doamna Elena Udrea.Peste veacuri cronicarii vor consemna de bună seamă munții de steril și lacurile de cianuri de la Roșia Montană ,mărețe ctitorii ale neobositului părinte conducător,marele Traian Băsescu…

  8. Ei cu anemia noi cu anomia, ca de,fiecare se sacrifica asa cum poate….:(
    Daca ar ucide ironia,acesti portocalii ar fi morti de mult..
    Rabbi,cu respect va spun ca mai am o speranta firava…..sa citesc pe blogul dumneavoastra comentariile despre caderea astora..

  9. Naaaaa … , shit ! 😡 … ca mi s-or strapezit dintii !
    De cate ori incerc sa scriu ceva elogios „conducatorului-iubit” mi-se-mbarliga neuronii ! 😳
    Neeee … , nu pot si pace !

    PS: poate dac-as fi sigur ca da in diabet de la atatea dulcegarii , poate ca ma opinteam mai tare , da’ asa … , nu vreu sa-mi stresez prea tare celulele nervoase (care , in fata cererii de „oda iubitului partid” au intrat in greva 😉 ).

      • Nici o sansa …! De cand am incercat sa aduc ode „conducatorului-iubit” am ramas … cu gura ranjita si dintii inclestati . 😳 Nevasta deja m-a amenintat ca daca mai ranjesc mult si nu deschid gura, il chema pe vecinu’ , cu doua leviere , sa-mi desclesteze maxilarul ! 😀
        PS: mi-a venit o idee: cred ca morcovii m-ar ajuta (sa rad cu toata gura) daca …. AS PUTEA SA-I BAG IN FUNDUL „IUBITULUI CONDUCATOR” , da’ … barem , asa … , o legatura …! 😉

  10. Dom-le, tot ai uitat ceva: despre nepreţuita contribuţie la îmbogăţirea teoriei şi practicii ezoterice. Am văzut că pe Aliodor l-ai tratat separat, da’ oriş’cât, ş-acilea era de zis ceva, că niciodată n-o să fie prea mult lăudat piratu’ din Carpaţi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...