AcasăUncategorizedOmul de zăpadă

Omul de zăpadă

Peste drum e o şcoală. Până acum nişte zile, curtea şcolii era stăpânită de nămeţi. Nişte puştoaice au plămădit acolo un om de zăpadă. E strâmb. În loc de ochi are doi cartofi, iar în loc de nas o portocală. Pe cap îi stă de pălărie o cutie goală, iar pe piept puştoaicele i-au încropit un fel de cămaşă. Albă. Au desenat mare, de-o şchioapă, nişte însemne de firmă, căci va fi fiind el om de zăpadă, dar nu poate fi lăsat să se arate lumii decât îmbrăcat cu zăpadă D&G. Pe la şold, cam pe unde mintea ar trebui sa ghicească un buzunar, e o doză goală de cola. Nişte sârmuliţe îi ies din urechi. Omul cel de zăpadă aparţine cu totul vremii sale: ascultă muzică la căşti. Până când se va topi. Mai întâi se vor topi literele desenate pe piept. Apoi vor cădea sârmele care-i atârnă din urechi. Iar la sfârşit va rămâne doar o băltoacă murdară.

Puştoaicele au plecat. Doi prichindoci, care nu cred că au încă vârsta şcolii, se tăvălesc în aceeaşi curte, în aceeaşi zăpadă. Unul dintre ei înţepeneşte în faţa bizarului om de zăpadă. Îşi şterge nasul cu dosul mâinii. Celălalt vine lângă el şi îl ia de mânuţă. Tuşeşte. Primul, mai voinic, se apropie cu pas şovăitor. Se cocoaţă pe namila de zăpadă şi îl mutilează, lipsindu-l de nasul-portocală. Se strâng aproape unul de altul cei doi prichindoci. Cercetează portocala ca pe o mare minune. Voinicul cel mucos purcede şi desface fructul. Miros amândoi cojile de portocală cu nevinovată încântare. Ştiţi expresia aceea, „se bucură ca un copil”? Sunt doi, nu unul. Şi despre ei se povesteşte în vorba aceea.

Voinicul desface portocala în două jumătăţi. Una i-o dă micuţului său tovarăş. Cealaltă o păstrează pentru sine. Zeama le şiroieşte pe faţă. Se amestecă iute cu ceea ce le curge din nas. Se şterg cu dosul mâinii. Şi sunt fericiţi. O fericire mică, aşa, ca ei. Strâng apoi cojile de portocală, le adună într-un fel de ghemotoc şi le înfig înapoi, pe faţa omului de zăpadă. Să nu rămână dumnealui prea multă vreme pocit, de râsul lumii. Apoi se prind de mână şi pleacă din curtea şcolii. Urnindu-se cu greutate prin nămeţii mai mari decât ei.

Se lasă seara. Şi gerul. Omul de zăpadă va mai supravieţui o noapte. Şi literele de pe pieptul său. Şi nasul său cel nou.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...