Sistematic mă lovesc tot soiul de razne. N-or fi singurele, n-oi fi singurul. Dar la ale mele ţin, că-s ale mele. V-aş face părtaşi (pe cei care aveţi chef şi care aveţi propriile razne) la una dintre ele.
Chestia asta poate funcţiona şi ca o leapşă. Uneori mă loveşte dorul de ducă, de chipuri noi, de taifasuri. Şi mă las dus. Cam despre asta e vorba şi acum. Îmi propun ca, în primăvara asta, să mă las iar dus de dorul de ducă. Nu ştiu când, nu ştiu unde, dar sigur se va întâmpla. Şi mi-ar plăcea, în hoinăreala asta, să întâlnesc oameni cu care să stau câte un ceas la taifas. Despre o carte. Asta e şi regula jocului pe care vi-l propun: vorbiţi-mi despre oraşul vostru.
Mi-e drag Sibiul, cu frumuseţea sa rece, nemţească; Iaşiul e unul din oraşele acelea care par că mereu mai păstrează ceva de descoperit. Şi câte astfel de locuri nu îmi vin în minte. Mă gândesc ca Geo Bogza a găsit atât de povestit despre cele 175 de minute la Mizil. Sunt atâtea orăşele în ţara asta care pot fi prietenos loc de popas pentru rătăcitor. Aşa că, vă rog, vorbiţi-mi despre oraşul vostru. Şi despre o carte. Pentru că e parte a ritualului. Poate în primăvara care vine ne vom găsi, preţ de un ceas, la o cafea şi un taifas despre o carte ( la alegerea voastră), în orăşelul vostru.
În felul ăsta ceva din razna mea e şi al vostru.
Iar la întoarcerea din hoinăreală, m-aş bucura să am ce povesti aici.
Eu cred c-am sa sar peste leapsa asta pentru simplul motiv ca orasul meu e Bucuresti. 😀
Deja petrec prea mult timp în Bucureşti.:)
Un catun, un palc de case , consider ca are mai multa poezie si incarcatura emotionala decat un oras. As da orasul in care traiesc pe un loc asemanator celui in care am prins viata.O carte inceputa si dusa pana la capat, imi pare intotdeauna o carte buna.Si sunt multe. Asa ca…n-as prea sti de unde sa incep si cu ce sa continui.
din aprilie esti bine venit la Varatec ( ti’am facut o bojdeuca- be bune)
facem gradinarit -tocmai ce am semanat rosiile ;
si vorbim despre Bizant ( proaspat citit „Byzantium” -Judith Herrin).
asta asa ca sa vedem ca toate-s vechi şi noi îs toate .
[…] deosebire de cea cu Ziua Portocalie, leapşa asta nu m-a nimerit, pentru simplul fapt că-s bucureştean. Îmi propun ca, în primăvara asta, să […]
Moinesti orasul despre care Stefan Luchian scria „Simt ca locurile astea ma iubesc”!
Aici s-a nascut Tristan Tzara unul dintre fondatorii miscarii culturii dadaiste.
In linkul pe care am sa vi-l dau medicul Romeo Dumitrescu sustine descoperirile arheologice ale „Culturii Cucuteni”
http://www.impartialdebacau.ro/arheologia-medicinei-romeo-dumitrescu/
Pe langa Moinesti, este Tescani unde a compus George Enescu.
Noapte buna copii de Radu Pavel Gheo, sper sa nu oftic vreun alt mantuitor al penelului cu sugestia mea.
Rabbi, cu oraşul e simplu: centrul e medieval, are străzi înguste, în pantă, cu piatră cubică; Poarta Elisabeta, de lângă Poarta Schei, e superbă (chiar dacă mai puţin cunoscută), aleea de sub Tâmpa e idilică (atunci când nu sunt rockeri beţi), centrul vechi urlă la tine „istorie, bre, nu făcătură!”, mozodromul de pe drumul Poienii e plin seara de maşini cu perechi care se, da, mozolesc… ce mai, Braşov îi zice!
Cu cartea… mă pui la muncă! Să fie un Tom Clancy, preferatul meu? Poate chiar „Executive Orders?” Să fie un Frederick Forsythe? Să fie un John Saul, care pentru mine e peste Dean R. Koontz şi chiar peste Stephen King?
Ne dăm sci-fi? Vrei un Asimov clasic? Un Frank Herbert? N-aş discuta Dune (deşi e o capodoperă), ci mai degrabă „Ciuma albă”, care e o carte cutremurătoare.
Ne dăm clasici? Andre Gide să fie, atunci! Sau ne dăm moderni? Bine, Umberto Eco cu „Numele trandafirului” merge? Ne dăm trendy? Am rămas la „Shogun” – „Gai-Jin” – „Nobila Casă”.
Sau discutăm asul de treflă din pachet? 😀
Fe-martie este clar vine primavara ,sa vina ……… 🙂 !!.
ii dau dreptate lui feodor … bunicul meu sta intr-un sat mic din campia baraganului,un loc minunat.verile de acolo sunt doze de liniste si calmitate … eu sunt din mizil,oras mic si linistit,oras in care nu se intampla nimic,oras care prinde viata doar atunci cand elevii intra/ies de la scoala sau atunci cand lumea intra/iese de la munca… in rest,parca e mort 😐 nu se intampla nimic deosebit. o carte care o recomand este: La capat de drum http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=7982
De-ai şti, Rabbi, câtă căldură ascunde, sub răceala lui aparentă, Sibiul …
Cu atât mai cald pare-mi-se căutându-l şi călcându-l atât de rar!
Mi-ar place să sporăvoim despre cine ştie colţişor din Piaţa Mare, călcat de bădia Mihai sau de Lucian Blaga sau de-o veche boltă pe unde câţi ştiuţi şi câţi neştiuţi vor fi băut un pocal cu vin asprit …
Mi-ar place sa te vad in „Orasul cu salcami” cum il numeste Mihail Sebastian, sa sporovaim despre „Cartea cu prieteni” [prima, a doua] sau „Frumosii nebuni ai marilor orase”, [pe care am si autograful de la lansare al lui Fanus Neagu] dar vino in august cand este Concursul International de Canto Haricleea Darclee, iti garantez ca nu vei uita serile petrecute pe malul Dunarii in compania tinerilor cantareti. Si sa nu uitam de Kira Kiralina sau Ciulinii Baraganului pentru ca si francezii il citesc cu placere pe Panait Istrati. Oare mai e cineva care nu a recunoscut vechea Ibrail?
Timisoara este orasul spatiilor largi, al orizonturilor deschise. E un oras in care te simti liber. Aici esti acceptat de oriunde ai veni, insa dureaza ani sau poate generatii sa intelegi spiritul locului, sa iti insusesti „superba lui trufie”. Sunt multe locuri de vizitat, exista cultura si istorie, o arhitectura de influenta austro-ungara, o viata sociala efervescenta si o economie activa care ofera multe oportunitati in cariera. Timisoara e orasul din care, daca-l vizitezi, iti doresti sa nu mai pleci – si, mai ales, e orasul in care ai dori sa creasca si sa fie educati copiii tai.
Autorii mei preferati sunt Octavian Paler, Graham Greene, Nick Hornby – iar in ultimul timp am citit din seria „Cantec de gheata si foc” a lui George R.R. Martin, volumul „Dansul dragonilor”. Este o carte plina de imaginatie si deconectanta.
Orice oras pastreaza ceva de descoperit, chiar si unul cunoscut, prin oamenii sai care invita a fi descoperiti!
Mie mia placut cartea aia cu Al Chimistu.
Iau leapşa…
Piteştiul e oraşul MEU, niciodată pierdut, mereu nou, mereu verde şi curat şi mereu altfel decât l-am lăsat ultima dată. Trăiesc în Bucureşti de douăzecişi de ani şi îl urăsc mai mult decât îmi place. E murdar, deşi mai civilizat (depinde totuşi prin ce locuri te învârţi – e foarte uşor să ajungi la marginea prăpastiei dacă faci 5 metri în direcţia greşită…) Dar cel mai mult îmi e dor de Tg. Ocna, oraşul bunicilor mei…
Gata cu oraşele, sau locurile. Locul ideal e acela unde ai deopotrivă parte de singurătate netulburată şi colocvialitate comunitară. Undeva la munte, cred, într-un sat mic cu acces la internet… (hihi). Unde să ai căsuţa ta, autonomă, cu energie de la soare şi vânt, cu apă din fântână, cu biblioteca ta, cu led-uri strălucind în noapte de la toate perifericele audio şi video.
Trecem la cărţi… Am (m-am) observat că mai curând recitesc decât citesc… Dacă e vorba de cărţi. Picăm, vrem nu vrem, în lumea tastaturii…
Înşir câteva „recitiri” temeinice, pentru interesaţi: Dodds (Grecii şi iraţionalul), Besancon (tot), Fowles (tot), de Coulanges (La cite antique), Clavell, Lesage (Gil Blas), Mark Twain. Ar mai fi, dar…
Bună leapşă!
Du-te la Sighet! N-o sa -ti para rau. Si apoi pe Valea Izei. Poate reusesti si te si intorci de acolo.
http://citizen-tourette.blogspot.com/2012/02/un-om-un-oras-o-carte.html
ce zici de Risnov oraselul tineretii mele in care te trezeai dimineata cind plecau vitele la pascut .n-am stat decit un an dar amintirea e atit de vie de parca a fost ieri. de carti nu pot spune ca nu pot trai fara ele.sint fan SF asa ca voi vorbi de autori:Asimov,Herbert ,Dick ,Arama al nostru,Ursula K .Le Guin,N Spinrad,
Centrul vechi al Brasovului (de unde sint) sau al Sibiului (unde ma aflu), vara, la bere la gradinile de vara, si mai ales centrul vechi al Clujului (pe unde-am mai studiat), iarna, la bodegile studentesti: locuri in care puteti incepe sa vorbiti de unul singur despre ce doriti, ca se gasesc interlocutori… Nici in Bucuresti nu mi-a ajuns timpul, in cei doi ani cit am stat, sa „epuizez” locul, asa ca as mai fi stat daca n-ar fi fost de plecat. Prin cele strainataturi, mai aproape sau mai departe, sint orase (si nu numai) frumoase, mari si mici, de luat la picior cu prieteni sau cunoscuti de ocazie, in timp ce vorbim despre alti prieteni sau cunoscuti de ocazie, cafenele cu ziaristi, poeti si scriitori, terase cu artisti, si ce-mi place mie cel mai mult, crisme fara curent electric, cu pian, unde cinta cine vrea, mai bine sau mai prost, si din cind in cind si genial. Io’s doar un inginer caruia ii plac oamenii. Dvs. sigur le-ati aprecia pe toate mult mai bine… Enjoy!
Daca vrei sa faci o vizita unei babe cu pisici, te astept ca sa-ti alegi ceva carti afumate. Poate vei gasi cartile care iti lipsesc. In mahalaua Bucurestiului. Am o biblioteca de schizofrenic, cum ar spune Noica. Are de toate.
M-aş bucura. Lasă nişte date de contact, te rog.
[…] atras atentia „o leapsa” lansata in aceasta saptamana: „Un oras, un om, o carte”. Interesant! Bloggerul – EL/EA, ne spune„vă rog, vorbiţi-mi despre oraşul vostru. Şi despre […]