Unul dintre cele mai tâmpite bancuri pe care le-am auzit suna cam aşa: „Un arab avea două cămile. Totuşi, conform unui sondaj de opinie, arabul ar fi avut doar o cămilă. Nemulţumit, arabul comandă propriul sondaj de opinie, iar rezultatele acestuia demonstrează că el ar avea, de fapt, cinci cămile. Cel care realizează acest din urmă sondaj i se adresează arabului:
– Ei, eşti mulţumit? Să-mi dai două cămile, atât te costă sondajul.
– Păi şi eu cu ce mai rămân? se căinează arabul nostru.
– Cum cu ce? Aveai două cămile, acum ai cinci. Din astea două mi le dai mie şi rămâi cu trei.
– Bine, dar de fapt eu nu am decât două cămile! se vaită omul mai departe.
– Uite ce e! Noi nu lucrăm cu cămile, noi lucrăm cu cifre!”
Nu e cel mai grozav banc pe care l-am auzit şi ( am recunoscut deja) e tâmpit. Dar se potriveşte unei anume realităţi. Sunt tare tentat să cred că arabul nostru i-a comandat sondajul cu pricina lui Vasile Dâncu.
E bine ca domnu’ Dancu ne spune, inca odata, raspicat, de la cine ii place domniei sale sa ia camile.
Personal, tipul mi s-a parut totdeauna o facatura (acum devine clar si a cui era). Din pacate, exista o generatie noua care populeaza partidul pe care domnul cu pricina l-a reprezentat candva din inaltele scaune ale guvernarii.
Un singur cuvant, de inalta apreciere profesionala si umana pentru domnul Dancu: ptiu!
Cum bre raby ,asta este banc timpit ? ,este o realitate ,arabul ramine cu trei camile .Cu Dincu este alta poveste el face sondaje aici la romanica pentru Jiji Becali cu oile ,si pentru Base cind il felicita cu oi pe dealuri ,la noi la cinci oi patru sunt pentru plata lui Dincu ,si se platesc de la bugetul de stat . 😆
Mai tare ca David Copperfield, Dâncu ăsta. Scoate cămilele din burtă, ceva de speriat.
Oricum, sondajele de la noi cred că seamănă cu autostrăzile lui Bechtel: nu se fac, dar se plătesc. Pe sondorii ăştia ai lu’ Peşte i-a controlat vreodată cineva, să vadă dacă nu cumva umblă doar cu vrăjeli?
” […] Daca v-am povestit aceste amanunte cu privire la asteroidul B-612 si daca v-am destainuit numarul lui, am facut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele.Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata; „Ce sunet are glasul lui?” Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?” Ci intreaba: „Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?” Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: „Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis” …, ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.
Lor trebuie sa le spuneti: „Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci”. „Ce frumoasa e!” vor exclama atunci. […] ”
Antoine de Saint Exupery – Micul Print