Felicia… Ah, Felicia…
Când o vedeam cum trece sexi cu sacoşele de la penny simţeam că mă ia cu fierbinţeli în vintre. Ce bună e Felicia! Ce mişto! Cum trece ea aşa, agale, cu sacoşele atârnând…
Toţi întorc capul când trece Felicia, cu bulanele înghesuite în colanţii ciclam, cu paiete, jos la manşetă. Ce frumos sclipesc paietele de pe colanţii Feliciei! Ce frumos atârnă ţâţoaiele ei sub tricoul vernil, pe care sclipesc paiete şi pietricele. Şi cât de senzual, îmbibat cu eros, se aud lipăind şlapii ei. Ah, Felicia. Ce sexi e Felicia…
Şi ce frumos pictează Felicia. Cu rimel mult. Şi cu mult verde pe pleoape. Roz viu, pe obraji, de jur împrejurul aluniţei. Şi roşu vineţiu pe buze, gros ca talpa de bocanc militar. Ce sexi e Felicia când îi calcă pe toţi în picioare, atunci când se împart pachetele. Respiră un aer viril, când înjură cu voce grohăită. Ce bărbat solid ar fi putut fi Felicia. Ah, ce bărbat…
Ah, Felicia…
Suflet curat, candid, fără ascunzişuri. Toţi o ascultă, când vorbeşte ea la telefon, din balcon, pe stradă sau în lift. Şi ce glas are Felicia. Şi ce pas are Felicia, când trece cu sacoşele portocalii, de la domnii aceia.
Felicia mănâncă puţin. Doar seminţe. Când stă în balcon şi scuipă cojile, care se împrăştie în aer ca nişte gâze mărunte. Şi şoldurile ei se unduiesc pe muzica aceea trepidantă, care face să vibreze toate ferestrele din cartier.
Ce tristă e uneori Felicia. Plânge. De mila şi dorul Elodiei. Ah, Felicia… Ce bună e Felicia.
Frumoasa Felicia. Sfânta Felicia… În sufletul ei curat ca un borcan proaspăt spălat, trăiesc doar două litere, repetate, fiecare. PeeePeee DeeeDeee. PP-DD… Pentru că Felicia votează.
Ah, Felicia. Ce multă e Felicia…
De coma!!! 😆 😆 😆
E fericita, deh…
Un portret perfect ! :))
Brrrrr … ! 😈
http://www.youtube.com/watch?v=a5_QV97eYqM
Fericitule ce sa zic eu ,am un cumnat si doua verisoare una prin alianta si nu pot sa ii mai primesc in casa ca se reped la televizor si nu mai putem sa le scoatem telecomanda din mina ,DD-PP ii chiama ,am viata grea .. 🙄
Că bine zici, ce multă e Felicia… câtă frunză, câtă iarbă. Dacă e adevărat ce zic sondajele, în fiecare al zecelea dintre noi zace câte o Felicia. Când mă gândesc la mândria de a fi român, mă podideşte sângele pe nas de emoţie.
Asta a fost martisorul?!?!
Nu te-a invatat mama ca macar de 1 Martie sa nu superi femeile?
Omniprezenta felicia… pentru felicia cu suflet de român…
Lăsând gluma la o parte, o facem iar de oaie la alegeri în toamnă? fac, fac, fac
Ce bine o văzuşi, maestre, pe Felicia! Ai prins-o până în cele mai mici amănunte, ca un pictor academist.
Numa’ că Felicia şi Feliciile nu se văd aşa. Ele se văd şi se simt nişte doamne bine. Nişte EBE mai fără de noroc, da’ uite că iese şi pe strada lor soarele. Îl aduce domnul preşedinte DD într-o sacoşă de rafie, că e mai rezistentă ca pungile.
Tristeţea mea e că, în vreme ce tu scrii aşa de mişto despre Felicia, de zici că-i vie şi multă, iar noi ne entuziasmăm pe-acilea că ce bine i-ai tras-o, Felicia e chiar vie şi se duce direct la vot, şi nu-ţi citeşte blogul, şi se uită „decât” la domnul DD pe canal, şi chiar dacă ştie şi ea că nu-i fo deşteaptă, ştie şi cât e de multă. Şi mulţii înving puţinii, mult mai frecvent decât binele învinge răul.
Aşa că nu ştiu ce-o să ne facem…