AcasăGÂNDITORULOmul categorie

Omul categorie

Înainte de 1989 am cunoscut, ca şi după, oameni de tot felul. Un personaj interesant era cel care se recomanda, ori de câte ori era pus în situaţia de a se prezenta: „Mă numesc tovarăşul Vintilă”. Multă vreme m-am întrebat dacă nu cumva „tovarăşul” trebuia scris cu majusculă; poate era prenumele omului. Ipoteză uşor de validat, în condiţiile în care ăsta era şi apelativul folosit în mod comun în adresarea către sau despre el. Dacă intra secretara ( tovarăşul avea „muncă de răspundere”) să-l vestească despre cine ştie ce chestiune „presantă”, i se adresa simplu: „Tovaraşu’, mă scuzaţi.” Dacă-l sunai acasă şi răspundea nevastă-sa, ţi se explica cu ton ferm : „Tovarăşul e indisponibil, face baie.”

Nimic din felul în care se prezenta nu întâlnea băşcălia sau autoironia. Era, în opinia lui, o formă eficientă de comunicare a unei informaţii esenţiale. Prenumele era frivol şi ne-esenţial. Indicativul „tovarăş”, în schimb, era un atribut fundamental, care nu putea fi omis. Nu mi-a fost niciodată greu să accept că omul se poate socoti mai mult tovarăş şi mai puţin Romică.

O cu totul altă formă de introducere, de prezentare avea un fost profesor. Cărturar bătrân, rătăcit într-un veac pe care nu-l înţelegea şi în care se simţea ca un corp străin, se prezenta întotdeauna cu o anume solemnitate, cu discretă reverenţă ceremonială şi ton apăsat, uşor teatral, dar fără ifos ori semeţie: „Îngăduiţi-mi să mă recomand: al dumneavostră Profesor Rădulescu. Îmi face o nespusă bucurie să vă cunosc”. În cazul acesta majuscula e acolo. Nu era nicio urmă de moft de aristocrat prizonier al unei epoci căreia nu-i mai face trebuinţă, nicio emfază. Pur şi simplu era singura cale, singurul mod de a se prezenta pe care domnia sa îl socotea cuviincios.

 

Continuarea în Ghimpele.ro

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Nume proprii reale.Te adresai:ce mai faci tov.Ingineru X;ori Ciocan X;ori Secera x;Presa X;Motor X;Pompa X;Victorie X;Cur X;si Base Basssss.
    Si cu asta ce-am cacat…
    X prenumele care-l doriti.

  2. Sa vezi Mordechi ,cind eram tinar un sacretar de partid sa hotarit sa ma faca membru de partid asa ca ma uns propagandist la utc-isti .Nu a mers anul ~75′ ,am incercat sa le explic la utc-isti ‘Sfidarea mondiala’ ,secretarul a aflat si a venit la mine :Ma gata cu propaganda ,si nu mai vorbesti ca ne ia mama dracului te chiama tovarase si iti ti gura .Atunci m-am hotarit sa imi zica domnule ,a tinut pina in anul 94′. Cind am inteles ce facem praf economia ,i-am avertizat pe sefii ,subalterni ,prieteni ,cunostinte ca eu sunt tovaras nu domn ,pina in 2000 cind am iesit la pensie ,nu am fost hotarit cum sa imi zica lumea ,tarane cred ca mi-ar place cum ii zice Ciutacu lui Badea ……Vezi cum se sucesc oamenii….

  3. Merci! Am intrat din nou in sfarsitul de sapatmana cu starea de bine, totalmente contrastanta cu evenimentele brutale ale cotidianului, data de convingerea ca nu sunt singur.

    Te salut!

  4. Hm! Uneori nu te recunosc. La stil mă refer.
    Iar înainte de ’89 aproape niciun tovarăş nu mai pronunţa „tovarăşul”. Nici măcar „tovarăşu'” (cu excepţia momentului când vorbea de nea nicu). Ziceau, simplu şi cald, „to’a’şu”… Aşa, cu un fel de neglijenţă dulce. Fiindcă le intrase tovărăşismul în sânge, pe de o parte, iar pe de altă parte se pronunţa „toaşu”, dând apelativului o notă de omenie.
    Doar nevestele de tovarăşi continuau să pronunţe corect: „tovarăşu”. Cele care făceau pe frivolele, pe nonconformistele îi ziceau pe numele de familie, direct. Probabil că şi în pat.
    Dar, atât de tânăr fiind, e posibil să n-ai amintiri prea nuanţate despre acea perioadă. Şi e scuzabil.
    Sper să nu fie cu bănat! 🙂

  5. Dupa 89 a fost si mai simplu, cand au inceput partidele politice sa produca in masa directori executivi pentru toate agentiile infiintate cu sau fara rost. Unde era munca mai „telectuala”, mai fara bataie de cap, gen sanatate publica, mediu, munca si familie, etc. se punea ca director executiv o femeie. Care devenea peste noapte… Doamna. Cu majuscula.
    -A zis Doamna ca astea 100 de CDuri pentru mape trebuie arse pana la ora unsprezece.
    -Doamna a spus ca de 8 martie mergem cu totii la terasa.
    -Doamna a dispus ca cei proaspat angajati sa treaca pe la secretariat sa semneze adeziunea, ca stiu ei de ce…
    -Doamna e nemultumita de cantitatea de hartie colectata…
    Personal, pana acum am schimbat patru Doamne. Una pesedista, una taranista si doua pedeliste. Toate au devenit Doamne intr-o luna de la instaurare, toate au plecat Doamne. Cu dezastrul de rigoare: dupa Doamne, potopul…
    Ma intreb cu groaza, ce Doamna imi vor aduce alegerile. Vorba unei colege: Doamne-Doamne, ce de doamne…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...