Înainte de 1989 am cunoscut, ca şi după, oameni de tot felul. Un personaj interesant era cel care se recomanda, ori de câte ori era pus în situaţia de a se prezenta: „Mă numesc tovarăşul Vintilă”. Multă vreme m-am întrebat dacă nu cumva „tovarăşul” trebuia scris cu majusculă; poate era prenumele omului. Ipoteză uşor de validat, în condiţiile în care ăsta era şi apelativul folosit în mod comun în adresarea către sau despre el. Dacă intra secretara ( tovarăşul avea „muncă de răspundere”) să-l vestească despre cine ştie ce chestiune „presantă”, i se adresa simplu: „Tovaraşu’, mă scuzaţi.” Dacă-l sunai acasă şi răspundea nevastă-sa, ţi se explica cu ton ferm : „Tovarăşul e indisponibil, face baie.”
Nimic din felul în care se prezenta nu întâlnea băşcălia sau autoironia. Era, în opinia lui, o formă eficientă de comunicare a unei informaţii esenţiale. Prenumele era frivol şi ne-esenţial. Indicativul „tovarăş”, în schimb, era un atribut fundamental, care nu putea fi omis. Nu mi-a fost niciodată greu să accept că omul se poate socoti mai mult tovarăş şi mai puţin Romică.
O cu totul altă formă de introducere, de prezentare avea un fost profesor. Cărturar bătrân, rătăcit într-un veac pe care nu-l înţelegea şi în care se simţea ca un corp străin, se prezenta întotdeauna cu o anume solemnitate, cu discretă reverenţă ceremonială şi ton apăsat, uşor teatral, dar fără ifos ori semeţie: „Îngăduiţi-mi să mă recomand: al dumneavostră Profesor Rădulescu. Îmi face o nespusă bucurie să vă cunosc”. În cazul acesta majuscula e acolo. Nu era nicio urmă de moft de aristocrat prizonier al unei epoci căreia nu-i mai face trebuinţă, nicio emfază. Pur şi simplu era singura cale, singurul mod de a se prezenta pe care domnia sa îl socotea cuviincios.
Continuarea în Ghimpele.ro
Nume proprii reale.Te adresai:ce mai faci tov.Ingineru X;ori Ciocan X;ori Secera x;Presa X;Motor X;Pompa X;Victorie X;Cur X;si Base Basssss.
Si cu asta ce-am cacat…
X prenumele care-l doriti.
😯 @Weberstein , sa mor dac-am inteles ceva …! 😳
M-ai pierdut.
Sa vezi Mordechi ,cind eram tinar un sacretar de partid sa hotarit sa ma faca membru de partid asa ca ma uns propagandist la utc-isti .Nu a mers anul ~75′ ,am incercat sa le explic la utc-isti ‘Sfidarea mondiala’ ,secretarul a aflat si a venit la mine :Ma gata cu propaganda ,si nu mai vorbesti ca ne ia mama dracului te chiama tovarase si iti ti gura .Atunci m-am hotarit sa imi zica domnule ,a tinut pina in anul 94′. Cind am inteles ce facem praf economia ,i-am avertizat pe sefii ,subalterni ,prieteni ,cunostinte ca eu sunt tovaras nu domn ,pina in 2000 cind am iesit la pensie ,nu am fost hotarit cum sa imi zica lumea ,tarane cred ca mi-ar place cum ii zice Ciutacu lui Badea ……Vezi cum se sucesc oamenii….
Merci! Am intrat din nou in sfarsitul de sapatmana cu starea de bine, totalmente contrastanta cu evenimentele brutale ale cotidianului, data de convingerea ca nu sunt singur.
Te salut!
Hm! Uneori nu te recunosc. La stil mă refer.
Iar înainte de ’89 aproape niciun tovarăş nu mai pronunţa „tovarăşul”. Nici măcar „tovarăşu'” (cu excepţia momentului când vorbea de nea nicu). Ziceau, simplu şi cald, „to’a’şu”… Aşa, cu un fel de neglijenţă dulce. Fiindcă le intrase tovărăşismul în sânge, pe de o parte, iar pe de altă parte se pronunţa „toaşu”, dând apelativului o notă de omenie.
Doar nevestele de tovarăşi continuau să pronunţe corect: „tovarăşu”. Cele care făceau pe frivolele, pe nonconformistele îi ziceau pe numele de familie, direct. Probabil că şi în pat.
Dar, atât de tânăr fiind, e posibil să n-ai amintiri prea nuanţate despre acea perioadă. Şi e scuzabil.
Sper să nu fie cu bănat! 🙂
Dupa 89 a fost si mai simplu, cand au inceput partidele politice sa produca in masa directori executivi pentru toate agentiile infiintate cu sau fara rost. Unde era munca mai „telectuala”, mai fara bataie de cap, gen sanatate publica, mediu, munca si familie, etc. se punea ca director executiv o femeie. Care devenea peste noapte… Doamna. Cu majuscula.
-A zis Doamna ca astea 100 de CDuri pentru mape trebuie arse pana la ora unsprezece.
-Doamna a spus ca de 8 martie mergem cu totii la terasa.
-Doamna a dispus ca cei proaspat angajati sa treaca pe la secretariat sa semneze adeziunea, ca stiu ei de ce…
-Doamna e nemultumita de cantitatea de hartie colectata…
Personal, pana acum am schimbat patru Doamne. Una pesedista, una taranista si doua pedeliste. Toate au devenit Doamne intr-o luna de la instaurare, toate au plecat Doamne. Cu dezastrul de rigoare: dupa Doamne, potopul…
Ma intreb cu groaza, ce Doamna imi vor aduce alegerile. Vorba unei colege: Doamne-Doamne, ce de doamne…