Decât Putin şi bine, mai bine Băsescu şi prost

Alegerile prezidenţiale din Rusia au fost un bun prilej de dat cu micul prin muştar şi cu părerea pe televizor, pentru largi colective de oameni ai muncii de la Combinatul de dat cu părerea.  Ce încântare să vezi hoardele de lăudaci portocalii criticând bubele democraţiei din Rusia! Ce spectacol delicios să-i auzi pe tartorii sacoşelor portocalii plescăindu-şi în cerul gurii nemulţumirea faţă de fraudele de la alegerile din Rusia. Parcă aşteptam să apară Baconschi pe un post de televiziune şi să reclame neregulile de la secţia de vot din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse de la Paris.

Despre democraţia din Rusia putem vorbi la nesfârşit. La fel şi despre lipsa ei. Sau despre democraţie în general. Privind totuşi ţara în care trăim şi starea în care se află, mă întreb cât de familiari suntem, de fapt, cu generosul concept de democraţie.

Perindarea aceloraşi vorbeţi pe la televizor, ca şi cupidităţile ori enormităţile care îi însoţesc, nu mă mai interesează de multă vreme. Democraţia din Rusia e ferfeniţă – am aflat. Aserţiune la care pot fi dispus să achiesez, dacă aruncătorii cu părerea nu s-ar pripi să supra-liciteze, comparând „suferinda democraţie din Rusia” cu „marea democraţie americană”. Cum nu sunt nici rusofob, nici americanofil, dar nici viceversa, prefer să ignor ambele „modele”. McCarthismul nu-mi pare deloc mai prizabil decât stalinismul, Guantanamo rezistă comparaţiei cu Gulagul, iar Patriot Act găsesc că e orice, numai expresia unei „mari democraţii” nu. Nu mai amintesc de sistemul electoral american ori de episodul Florida 2000. Mă opresc. Subiectul este, totuşi, reprezentat de alegerile prezidenţiale din Rusia.

Continuarea în Ghimpele.ro.