Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor

on

|

views

and

comments

Asta e strigarea obligatorie la orice tăiere de moţ, arătare a femeii cu barbă sau la orice  înghesuială, în general. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Primul binom face adresare sexului graţios. Pentru bărbaţi nuanţele, adresarea în categorii, nu funcţionează. La noi e simplu: domni. Mi se pare injust. Adică de ce 2/3 din politeţuri să fie rezervate femeilor? Păi, nu era vorba de egalitate? Corect ar fi să mai adăugăm o categorie şi la masculin. Corect ar fi, dar… care?

Doamne- domni, aici suntem la egalitate. Mai avem de echivalat şi „domnişoare” şi suntem chit. Doar că nu e aşa de simplu. Pâna la urmă ce va să zică „domnişoară”? Jună? E o ipoteză. Totuşi, îmi amintesc de profa de engleză, „domnişoara Lascu”. Era trecută binişor de 50 de ani. Nici domnişoara Cucu, din „Steaua  fără nume” nu era tocmai o fragedă narcisă. Dacă ne-am referi strict la vârstă, atunci formula ar deveni: Doamnelor, domişoarelor, domnilor şi puştilor. Nţ. Nu merge.

O altă ipoteză ar fi că apelativul „domnişoară” face referire la situaţia matrimonială a duduii cu pricina. Nemăritată, deci domnişoară. La bărbaţi e mai simplu; poţi fi domn şi dacă n-a cântat popa „Isaia dănţuieşte”. La femei nu. Câtă vreme porţi numele lu’ tac’tu eşti domnişoară, după ce iei numele lu’ bărbat’tu, ai devenit doamnă. Poţi deveni doamnă şi la 14 ani, cu derogare specială. La ţigani merge şi făra derogare.  Mare tâmpenie. Şi atunci cum facem dreptate? Inventând formula: doamnelor, domişoarelor, domnilor şi burlacilor? Neah, nu merge.

Mai există o ipoteză. I-aş spune ipoteza „himenală”. Numele de cod „domnişoară” mai funcţionează şi când, întemeiat sau nu, supravieţuieşte ipoteza că duduia în cauză are himenul intact. Deci, în traducere liberă, futută-doamnă, nefutută-domnişoară. Dar doar la nivel de prezumţie. În lipsa declaraţiei în forma autentică, a certificatului medico-legal, lucrăm doar cu prezumţia. Adresarea către o jună de 20 de ani cu apelativul „domnişoară” poate fi, în cheia asta, tradusă şi ca: mă uit la faţa ta şi pun pariu că nimeni n-a avut curaj să te fută! Nţ-nţ! Cu alte cuvinte: pune, bre, pe unul să te fută şi o să devii şi tu o doamnă. Măi, mai… nu e bine. Iar dacă ne întoarcem la formula iniţială… ce devine? Doamnelor, domnişoarelor, domnilor şi… nefutuţilor? Urât.

De ce avem nevoie să le împărţim pe femei în cele două categorii? Şi de ce ne rezervăm nouă una singură? Ne acordăm politeţea în funcţie de ce? De vârstă, stare civilă sau condiţia himenului? Junele virgine, dar care se masturbează, în ce categorie intră? Şi n-avem de ce ne scandaliza, de vreme ce oferim prezumţii cu atâta generozitate, cum e prezumţia de virginitate sau de lipsă a ei, de ce nu am folosi şi perfect admisibila prezumţie că „domnişoarele” se masturbează? Nu e bine, pentru că atunci formula iniţială devine: doamnelor, domnişoarelor, domnilor şi labagiilor.

Mai avem soluţia echivalenţei gramaticale: domnişoară- domnişor. Doar că… „domnişor” nu complimentează deloc pe junele în cauză. „Domnişor” e potrivit pentru Boy George. „Domnişor” e o fetiţă de sex vag masculin. Nţ. Nu merge.

Aşa că mai bine scoatem „domnişoarele” din formulă. Sau revizuim formula ca să încapă toată lumea: Doamnelor, domnişoarelor, domnilor, burlacilor, nefutuţilor, labagiilor şi poponarilor. Ei?

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Ranga moralei și târnăcopul principiilor

Poate cel mai greu păcat al societății noastre post-decembriste este legat de raportarea la propriile principii. A devenit limpede că societatea românească, azi, nu...

Dați câte o bombă, să ajungă la toată lumea!

Pentru spectatorul occidental, cu osebire pentru cel american, războiul din Ucraina e de neînțeles. Rusia are petrol căcălău, Ucraina n-are. Ucraina nu e nici...

Cum l-a rupt tataia pe Putin

Despre gălbejirea jurnalismului, cu osebire a celui de la noi, s-a tot scris. S-a vorbit despre degradarea limbajului, mototolirea stilisticii, bălăceala într-un senzaționalism de...

Recent articles

More like this

25 Comments

  1. Mă, ficior …asa-i in Ardeal 😀
    Iar in Banat: fetele si feciorii, aka domnisoarele si baietii.
    Clar, baiat, asta-i termenul. Caci abia dupa…aia devine barbat, adica domn.

    • Si atunci „fata” la care etapa se incadreaza?
      Am auzit in piata cum se strigau: „fa fata”.
      Erau doua surate de varsta incerta, evident,avansata.

  2. Prea multa preocupare pentru etichete si pentru delimitarea notiunilor. Titulatura sau particula de adresare nu indica nobletea unei persoane si pe cale de consecinta, nici masura in care acea persoana este demna de respectul semenilor sai. „A rose by any other name would smell as sweet”. In traducere libera, o femeie frumoasa e frumoasa si-n salopeta de mecanic. N-are importanta cum ii spui. Nobletea, moralitatea, demnitatea, eleganta, acestea dau unei femei calitatea de doamna. Simpla existenta a vaginului nu aduce cu sine domnia. Nu toate femeile sunt doamne, nu toti barbatii sunt porci.

  3. Clasificarea asta-i fix , nu ştiu cum să zic…. Eram în Alexandria cu treabă. Cu maşina de serviciu. Era să intru, din vina mea, recunosc într-o şoferiţă. Nu ştiam drumu, semne nu prea erau, n-am văst un STOP, mascat fiind de un copac şi era s-o pălesc. Am oprit amîndoi, aia mă înjura de m-am roşit io… Zic „duduie…” şi atît, că mi-o închis gura c-o palmă… „ce pula mea, bă, nu vezi că-s doamnă” şi-mi bagă verigheta sub nas. După ten nu mi-am dat seama dacă-i doamnă sau nu, da’ cert îi că mi-am furat-o. Io cu golfu’ meu de SB, ea cu un Passat de TR…. Mai zi ceva…
    Banzai!

    • „Doamnelor, domnilor, si cetatenilor onorabili de gen nedeterminat?”

      Asta mi-aduce aminte de o chestie de cand lucram cu o trupa de teatru in facultate, in tara. Aveam in trupa si o persoana transgender: o fata foarte sufletista, nascuta, prin cine stie ce ghinion, intr-un corp masculin. Pentru ca era mult prea la inceputul tranzitiei ca sa fie passable, si pentru ca familia nu o sustinea, pentru ca se temea de prejudecatile lumii- nu se imbraca/aranja feminin. Daca nu ne-ar fi spus, nu ne-am fi prins ca e femeie.

      La ceva timp dupa ce ne-a spus, faceam un joc de improvizatie; sau ceva de genul asta. Nu mai stiu ce faceam; si unul dintre baieti a strigat-o „domnisoara Eva”. Cu toata seriozitatea. In momentul acela am simtit ca suntem un grup supportive si deschis la minte 🙂

  4. Sa fii domnisoara [virgina] e o calitate, sa fii domnisor [virgin] e un defect.
    De aceea o femeie nu se supara daca in loc de doamna i se spune domnisoara, in timp ce unui barbat sigur nu-i va place sa i se spuna domnisor…

  5. Pai francezii au rezolvat-o, nu mai au „mademoiselle”, ca si englezii, unde „miss” nu mai exista de-o vreme „la oficial”.

    Eu m-as adresa cu „stimabililor/~elor” sau „onorabililor/~elor”, dar si aici e o discutie, ca nu prea mai stau lucrurile pe baza de stima si onoare. Merge mai bine „ba acestia/acestea, ochii la mine!”.

  6. imi place cum ai ironizat exprimarea asta sexista si aberanta! e firesc sa spui „doamnelor si domnilor” . cuvantul „domnisoara” e un diminutiv care nu isi are rostul! nu am auzit sa i se zica nici unui baiat „domnisorule”! daca te adresezi femeilor cu „doamnelor si domnisoarelor” atunci de ce sa te adresezi barbatilor doar cu „domnilor”,hai sa le zicem „domnilor si domnisorilor”! sau mai bine sa terminam odata pentru totdeauna cu exprimarea asta idioata! e jignitor,chiar daca majoritatea femeilor nu observa inca!

  7. Sunt întru totul de acord cu Laura.
    De fapt, nu-mi este deloc clar ce înţeleg unii sau alţii prin „domnişoara”. Văd că nici ţie 🙂
    În munca mea zilnică trebuie, uneori, să răspund unor scrisori. Întotdeauna folosesc apelativul „doamnă”, chiar dacă este clar că petenta are 14, 16 sau 18 ani.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.