AcasăUncategorizedDoamnelor, domnişoarelor şi domnilor

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor

Asta e strigarea obligatorie la orice tăiere de moţ, arătare a femeii cu barbă sau la orice  înghesuială, în general. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Primul binom face adresare sexului graţios. Pentru bărbaţi nuanţele, adresarea în categorii, nu funcţionează. La noi e simplu: domni. Mi se pare injust. Adică de ce 2/3 din politeţuri să fie rezervate femeilor? Păi, nu era vorba de egalitate? Corect ar fi să mai adăugăm o categorie şi la masculin. Corect ar fi, dar… care?

Doamne- domni, aici suntem la egalitate. Mai avem de echivalat şi „domnişoare” şi suntem chit. Doar că nu e aşa de simplu. Pâna la urmă ce va să zică „domnişoară”? Jună? E o ipoteză. Totuşi, îmi amintesc de profa de engleză, „domnişoara Lascu”. Era trecută binişor de 50 de ani. Nici domnişoara Cucu, din „Steaua  fără nume” nu era tocmai o fragedă narcisă. Dacă ne-am referi strict la vârstă, atunci formula ar deveni: Doamnelor, domişoarelor, domnilor şi puştilor. Nţ. Nu merge.

O altă ipoteză ar fi că apelativul „domnişoară” face referire la situaţia matrimonială a duduii cu pricina. Nemăritată, deci domnişoară. La bărbaţi e mai simplu; poţi fi domn şi dacă n-a cântat popa „Isaia dănţuieşte”. La femei nu. Câtă vreme porţi numele lu’ tac’tu eşti domnişoară, după ce iei numele lu’ bărbat’tu, ai devenit doamnă. Poţi deveni doamnă şi la 14 ani, cu derogare specială. La ţigani merge şi făra derogare.  Mare tâmpenie. Şi atunci cum facem dreptate? Inventând formula: doamnelor, domişoarelor, domnilor şi burlacilor? Neah, nu merge.

Mai există o ipoteză. I-aş spune ipoteza „himenală”. Numele de cod „domnişoară” mai funcţionează şi când, întemeiat sau nu, supravieţuieşte ipoteza că duduia în cauză are himenul intact. Deci, în traducere liberă, futută-doamnă, nefutută-domnişoară. Dar doar la nivel de prezumţie. În lipsa declaraţiei în forma autentică, a certificatului medico-legal, lucrăm doar cu prezumţia. Adresarea către o jună de 20 de ani cu apelativul „domnişoară” poate fi, în cheia asta, tradusă şi ca: mă uit la faţa ta şi pun pariu că nimeni n-a avut curaj să te fută! Nţ-nţ! Cu alte cuvinte: pune, bre, pe unul să te fută şi o să devii şi tu o doamnă. Măi, mai… nu e bine. Iar dacă ne întoarcem la formula iniţială… ce devine? Doamnelor, domnişoarelor, domnilor şi… nefutuţilor? Urât.

De ce avem nevoie să le împărţim pe femei în cele două categorii? Şi de ce ne rezervăm nouă una singură? Ne acordăm politeţea în funcţie de ce? De vârstă, stare civilă sau condiţia himenului? Junele virgine, dar care se masturbează, în ce categorie intră? Şi n-avem de ce ne scandaliza, de vreme ce oferim prezumţii cu atâta generozitate, cum e prezumţia de virginitate sau de lipsă a ei, de ce nu am folosi şi perfect admisibila prezumţie că „domnişoarele” se masturbează? Nu e bine, pentru că atunci formula iniţială devine: doamnelor, domnişoarelor, domnilor şi labagiilor.

Mai avem soluţia echivalenţei gramaticale: domnişoară- domnişor. Doar că… „domnişor” nu complimentează deloc pe junele în cauză. „Domnişor” e potrivit pentru Boy George. „Domnişor” e o fetiţă de sex vag masculin. Nţ. Nu merge.

Aşa că mai bine scoatem „domnişoarele” din formulă. Sau revizuim formula ca să încapă toată lumea: Doamnelor, domnişoarelor, domnilor, burlacilor, nefutuţilor, labagiilor şi poponarilor. Ei?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Mă, ficior …asa-i in Ardeal 😀
    Iar in Banat: fetele si feciorii, aka domnisoarele si baietii.
    Clar, baiat, asta-i termenul. Caci abia dupa…aia devine barbat, adica domn.

    • Si atunci „fata” la care etapa se incadreaza?
      Am auzit in piata cum se strigau: „fa fata”.
      Erau doua surate de varsta incerta, evident,avansata.

  2. Prea multa preocupare pentru etichete si pentru delimitarea notiunilor. Titulatura sau particula de adresare nu indica nobletea unei persoane si pe cale de consecinta, nici masura in care acea persoana este demna de respectul semenilor sai. „A rose by any other name would smell as sweet”. In traducere libera, o femeie frumoasa e frumoasa si-n salopeta de mecanic. N-are importanta cum ii spui. Nobletea, moralitatea, demnitatea, eleganta, acestea dau unei femei calitatea de doamna. Simpla existenta a vaginului nu aduce cu sine domnia. Nu toate femeile sunt doamne, nu toti barbatii sunt porci.

  3. Clasificarea asta-i fix , nu ştiu cum să zic…. Eram în Alexandria cu treabă. Cu maşina de serviciu. Era să intru, din vina mea, recunosc într-o şoferiţă. Nu ştiam drumu, semne nu prea erau, n-am văst un STOP, mascat fiind de un copac şi era s-o pălesc. Am oprit amîndoi, aia mă înjura de m-am roşit io… Zic „duduie…” şi atît, că mi-o închis gura c-o palmă… „ce pula mea, bă, nu vezi că-s doamnă” şi-mi bagă verigheta sub nas. După ten nu mi-am dat seama dacă-i doamnă sau nu, da’ cert îi că mi-am furat-o. Io cu golfu’ meu de SB, ea cu un Passat de TR…. Mai zi ceva…
    Banzai!

    • „Doamnelor, domnilor, si cetatenilor onorabili de gen nedeterminat?”

      Asta mi-aduce aminte de o chestie de cand lucram cu o trupa de teatru in facultate, in tara. Aveam in trupa si o persoana transgender: o fata foarte sufletista, nascuta, prin cine stie ce ghinion, intr-un corp masculin. Pentru ca era mult prea la inceputul tranzitiei ca sa fie passable, si pentru ca familia nu o sustinea, pentru ca se temea de prejudecatile lumii- nu se imbraca/aranja feminin. Daca nu ne-ar fi spus, nu ne-am fi prins ca e femeie.

      La ceva timp dupa ce ne-a spus, faceam un joc de improvizatie; sau ceva de genul asta. Nu mai stiu ce faceam; si unul dintre baieti a strigat-o „domnisoara Eva”. Cu toata seriozitatea. In momentul acela am simtit ca suntem un grup supportive si deschis la minte 🙂

  4. Sa fii domnisoara [virgina] e o calitate, sa fii domnisor [virgin] e un defect.
    De aceea o femeie nu se supara daca in loc de doamna i se spune domnisoara, in timp ce unui barbat sigur nu-i va place sa i se spuna domnisor…

  5. Pai francezii au rezolvat-o, nu mai au „mademoiselle”, ca si englezii, unde „miss” nu mai exista de-o vreme „la oficial”.

    Eu m-as adresa cu „stimabililor/~elor” sau „onorabililor/~elor”, dar si aici e o discutie, ca nu prea mai stau lucrurile pe baza de stima si onoare. Merge mai bine „ba acestia/acestea, ochii la mine!”.

  6. imi place cum ai ironizat exprimarea asta sexista si aberanta! e firesc sa spui „doamnelor si domnilor” . cuvantul „domnisoara” e un diminutiv care nu isi are rostul! nu am auzit sa i se zica nici unui baiat „domnisorule”! daca te adresezi femeilor cu „doamnelor si domnisoarelor” atunci de ce sa te adresezi barbatilor doar cu „domnilor”,hai sa le zicem „domnilor si domnisorilor”! sau mai bine sa terminam odata pentru totdeauna cu exprimarea asta idioata! e jignitor,chiar daca majoritatea femeilor nu observa inca!

  7. Sunt întru totul de acord cu Laura.
    De fapt, nu-mi este deloc clar ce înţeleg unii sau alţii prin „domnişoara”. Văd că nici ţie 🙂
    În munca mea zilnică trebuie, uneori, să răspund unor scrisori. Întotdeauna folosesc apelativul „doamnă”, chiar dacă este clar că petenta are 14, 16 sau 18 ani.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...