AcasăPtiuAudiovizuale

Audiovizuale

1

De trei zile freacă ăştia margarina, prin ziare, pe la televiziuni, cu „criminalul de la coafor”. De dimineaţă până seara, fără pauze de hidratare, aceeaşi poveste. O să ajungem să ne dăm toţi doctoratul în biografia criminalului. Şi dă-i cu oroarea, şi pompează la indignare, şi bagă din plămâni la angoasa publică.  De ce mănâncă ăla ciorba cu furculiţa, cum chinuia graurii când era el mic, ce ojă folosea nevastă-sa la unghiile  de la picioare. Pe urmă dă-i iar cu indignarea şi o exclusivitate cu un vecin al unui cumnat al unui fost coleg de şcoală de şoferi al unui pieton care tocmai trecea pe acolo când s-a întâmplat grozăvia.

Toată zguduiala asta e de porc. Ăsta e un subiect cu durată de valabilitate extrem de scurtă. Cum a fost şi jaful de la casa de schimb valutar, şi jaful de la bancă, şi ăla de la benzinărie, şi ştirea cu ăia care s-au împuşcat în trafic, şi aia cu fiul nu ştiu carui dobitoc care împuşca graurii din balcon. Pentru că singurul subiect pe care trebuia să-l discutăm e unul singur: regimul armelor. Cum am ajuns ca toţi dilimacii să aibă o durdă? Cu glonţ, cu bile sau cu gaze. Şi nu mă frecaţi cu dreptul la legitimă apărare sau dreptul oricărui dobitoc de a avea puşcoci. Singurul caz de legitimă apărare de care am auzit a fost ăla al naibii de dubios, cu Iovan care l-a împuşcat pe hoţul care a atentat la integritatea lănţişorului nevestei lu’ nea Iovan ăla. În rest am auzit de jafuri şi tot felul de zurbagii care scot durda cum li se scoală lor.

Ce pula mea hal de libertate ne imaginăm noi că apărăm dând dreptul tuturor demenţilor să umble cu arme? Vrăjeala cu „să treacă un control psihiatric” e iar de caca. Vrei o armă? Bang, deja e clar că nu eşti zdravăn la cap. Pa! Ce pula mea control mai e necesar? Adică de ce vrei o armă? Ca, la o adică, să poţi băga o gaură în unul care te supără? Eşti diliu. Pa. O putem lungi, imaginându-ne că e un subiect de mare dezbatere, că e una din libertăţile fundamentale ale purtătorilor de ciorapi… Sanchi! Nu e nicio libertate. E dileala unora şi nevoia altora de a-şi vinde puşcoacele. Câtă vreme o să continuăm să credem că suntem în judeţu’ Texas şi e sănătos să lăsăm zevzecii cu puşcoaie, tot din astea o să avem. Şi o să tot băgăm exclusivităţi şi breaking news-uri de porc.

Scurt pe doi: de ce îşi ia dobitocul o armă? Ca să ucidă! Punct. Câtă vreme statul zice că e ok aşa o să tot prizăm ştiri din astea până o să dăm cu capul de asfalt. Şi nu ţine nici vrăjeala cu arma de vânătoare. Unde cică o iei pentru distracţie. Vrei distracţie? Îmbată-te ca porcu’, mergi la futut, bagă un biliard sau fă o labă. Poţi să te distrezi şi fără să mierleşti pe careva.

2.

Alt rahat de care m-am săturat e hinghereala cu CNA şi Antena 3. Deci avem următoarea situaţie: Gâdea l-a făcut dobitoc pe măgarul ăla de la CNA. Şi? A greşit Gâdea? Nu. A sărit pârleazul? Da. Bun, atunci veniţi voi păstrătorii virtuţii naţiei, de la CNA, îi futeţi o mustrare sau o amendă ( ca să vadă băselu’ că prestaţi) şi pa. Gata. End game. Ce pula mea e cu hinghereala asta? Şaptej de mii de şedinţe, de runde de vot, doar-doar o ieşi cu o întrerupere a emisiei, ca să puteţi raporta cu mândrie îndeplinirea planului la hingherit?

N-o să dau niciun exemplu din cele 839.567 de exemple de bulănire a normelor CNA, de pe la altele posturi tv, la care ceneacii s-au făcut că nu văd. Nici n-o să zic că Gâdea n-o fi sărit pârleazul. Am zis deja că a făcut-o. Dar încordarea în care se screm ceneacii să dea o băşină e deja enervantă. Are Gâdea o problemă cu Duţa? Să şi-o rezolve cu Duţă! Punct. Ăstora din CNA ar trebui să vă intre în cap că rostul vostru acolo nu e să beliţi opozanţii puterii -breji sau nu, cum or fi ei. Că nu v-a întrebat nimeni cum daţi licenţe de emisie pe la tot felul de pseudo-televiziuni. Şi nici nu sunteţi voi puşi acolo pe post de apărători ai virtuţii portocalii, oricât aţi îndoi, oricât aţi face origami din legea aia ca să iasă iepuraşul roz cu care să-l încântaţi pe băsel.

Ca să fim înţeleşi: jobul vostru e să sancţionaţi abaterile de la o linie de conduită definită ca acceptabilă. În cazul ăsta să-i trântiţi o mustrare lui Gâdea pentru că l-a făcut dobitoc pe dobitoc. Şi gata. Atât. Nu să vă puneţi călare pe o televiziune care e incomodă puterii. Oricât de mult vă place vouă de fratili vostru Chavez! Mai daţi-i o mustrare şi pentru că spune „ce” în loc de „care” ( chestia asta mă scoate din pepeni!) şi gata. Dacă eu, telespectator, găsesc că e cazul, suspend eu emisia, din telecomandă, când şi dacă socotesc eu necesar. Nu vă mai scremeţi să o faceţi în locul meu, că nu e cazul.

3.

Un amic, om de televiziune, îmi mărturisea, cu ipocrit regret, că nu poa’ să aducă nume grele din cultură la emisiunile lui, pentru că nu fac rating. L-ar fi adus pe cutare scriitor, dar nu face rating. Sau pe cutare istoric, muzician etc. Dar nu fac rating. Bre! Las-o!

Radu Tudor îl are în fiecare săptămână invitat pe Dinu C. Gurescu. Şi ratingul nu e o problemă. Adi Ursu are la „Secvenţial”, în fiecare duminică, invitaţi de o anume ţinută. Şi pare-se că ratingul nu se strică la număr. Ciutacu l-a avut pe Tudor Gheorghe invitat şi ratingul nu s-a supărat. Aşa că nu e acolo buba, prietene. A, poţi să îmi spui că nu faci rating, cu astfel de invitaţi, pe segmentul de public al emisiunii tale. Asta e altceva. Dar publicul ăla tu ţi l-ai format. Aşa că las-o. Poţi avea invitaţi de calitate fără să-ţi cauzeze la rating. Mai depinde şi cui obişnuieşti tu să te adresezi. Şi cum ştii tu să duci emisiunea ca să nu devină plicticoasă. Aia e.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Dementul de la coafor s-o fi inspirat din Aurora – asta ca tot a fost Cristi Puiu in emisiunea lui Patapievici. Azi am gasit un mesaj offline de la un prieten, critic, exact asta zicea si el si nu ne-am vorbit in prealabil.

    In ce-l priveste pe amicul tau teleast, rabbi, eu n-as fi atat de dur cu el: daca nu face parte din conducerea postului respectiv, probabil ca ii este foarte greu sa convinga sefimea sa finanteze calitatea, mult mai putin sau chiar deloc rentabila.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...