AcasăPtiuTelemea portocalie

Telemea portocalie

Dacă aş fi al dracu’ aş spune ca noi nu-l plătim ca să meargă la curve.  Dar nu-s. Despre Brânză e vorba. Nu brânză, varză, viezure – cuvinte rămase de la daci, aşa cum am învăţat noi de la toa’şa ‘văţătoare. Ci Brânză politician de culoare porto şi anume calie. Şi Wiliam, care nu ne-a mai rămas de la daci.

Deci Brânză, cu ocazia prilejului de 8 Martie, s-a deplasat portocaliu şi diasporic în Sicilia, ca să dea cu floarea în producătoarele românce care testează trotuarele fără borduri Videanu. Frumos gest. Frumos. Curve, curve, da’ românce, aşa ca se cuvenea să fie floricite de către Wiliam. Respectiv Brânză. Cred că gestul a fost apreciat şi de către clienţii fetelor. Să vadă ăia cât de recunoscătoare le e patria pentru sacrificiile pe care le fac ele prin cabinele de TIR.

Ei, el cică le-a îndemnat să se lase de meserie.  Direct la locul de muncă. Brava băiat. Dar ca oameni normali la cap, noi ştim că nu te apropii de producătoare să faci gargară dacă nu eşti client plătitor. Din cauză de ţiganul burtos care funcţionează ca peşte. Aşa că dacă vrei să dai cu flori, să faci propagandă şi să te pozezi cu doamnili curvi, musai să ai blatul rezolvat dinainte cu peştele. Ca să nu se lase cu săbii ninja. Şi dacă aţi înţeles asta, devine evident cum funcţionează maşinăria pedelistă şi care sunt adevăratele sale resurse.

Până la urmă Brânză cred ca e singurul bărbat despre care am auzit că s-a dus la curve să dea şi el o… floare. Gestul e de înţeles. Brânză e pedelist. Coleg cu Udrea, cu Turcanu, Anastase. Ştie cum să se poarte cu femeile. Şi mai e şi calcul electoral: între două mui şi un futut în cur, fetili alea poa’ să şi voteze. Şi când o fi să voteze n-or să să-şi aducă ele aminte cum au primit floare de la pedelic, pe când stăteau aplecate în cabina camionului?

Pe urmă mai e un schepsis. Florili alea au frunze. Şi frunza e cu aluzii propagandistice, „Carpathian garden” carevasăzică. Merge producătoarea în parcare cu clientul şi cât timp cântă ea la cimpoiul cu păr, ăla conspectează la frunze până i se face de vizitat România, acum că o parte a corpului său a pătruns deja în grădina din Carpaţi şi s-a familiarizat cu subiectul.

Ce le-o fi zis, monşer, Brânză? În timp ce le florea, ce le zicea, bre? „Când sugeţi pula, gândiţi-vă că noi vă iubim şi vă respectăm”? sau „Când mai luaţi o pulă în cur nu uitaţi că Băsescu vă iubeşte şi pedelicul vrea votul vostru”? Sau „imaginea României în lume trece şi prin păsărica voastră”? Ori le-o fi explicat că guvernul pedelist face în România exact ce fac acolo clienţii cu ele? Mai puţin partea cu plătitul. Parcă îl văd pe Brânză dând cu floarea în Geta sifilista şi explicându-i cum e cu reforma în justiţie. Şi nici numele nu e tocmai ok. Că, în munca lor, fetele când dau de Brânză cer şi spor de toxicitate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Dupa articolul tau a crescut „deverul” fetelor din Sicilia, poate si de prin alte parti. O traducere in italiana, franceza, engleza ar fi de folos. O ajuta pe Oodrea la frunza.

  2. Lasa bre ca asta Brinza are preocupari diverse ,sa plimbat si cu Udrea in Spania sa racoleze agentii electorali ,de aia care cinta pe strada la clarinet ,sa si pozat ,adica tot de suflat in goarna !!. 😎

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...