AcasăRabbi zicePresa scrisă - o...

Presa scrisă – o propunere

Dispariţia presei scrise nu mai este un subiect de dezbatere teoretică, ci un fapt împlinit. Cauzele sunt multiple: proasta administrare, inepţia patronatului, concurenţa celorlalte media, distribuţia, calitatea tot mai scăzută a conţinutului şi aşa mai departe. Fenomenul nu este unul local, dar la noi proporţiile sunt îngrijorătoare. În Ungaria vecină, principalele ziare reuşesc să apară în formă tipărită, în tiraje la care ziarele noastre nu ar cuteza să viseze. În Italia, deşi tirajele au scăzut, apar în continuare zeci de gazete, în formă tipărită, iar numărul de exemplare vândute rămâne în continuare la nivelul sutelor de mii. Cred că nicăieri, în Europa, presa scrisă nu trece printr-o criză atât de acută, ca la noi.

O simplă vizită la chioşcul de ziare este edificatoare. Puteţi găsi 3, maximum 4 ziare. Restul s-au mutat în online, luptându-se să supravieţuiască, fie şi virtual.

Presa este o afacere. Şi ca toate afacerile trebuie să se supună legilor pieţei. Ca orice afacere, profitul ar trebui să fie cuvântul cheie. Sau nu. Când mediul economic este profund viciat, corupt, controlat politic, este imposibil să ceri presei să îşi asigure supravieţuirea funcţionând corect, supunându-se regulilor pieţei. O bună parte din vină le aparţine patronilor de presă, care au preferat să îşi lege gazetele la căruţa puterii, renunţând la obiectivitate, integritate, în schimbul supravieţuirii. În fine, nu am să reiau subiectul. A fost discutat suficient şi este îndeajuns de cunoscut.

Un lucru se poate spune cu certitudine: nu putem vorbi despre democraţie fără o presă liberă. Iar presa înseamnă în primul rând presă scrisă! Ori despre ce democraţie mai putem vorbi, la noi, când presa scrisă e muribundă, iar cea care se luptă să supravieţuiască este aservită puterii?

De ce avem nevoie de ziare tipărite, pe care să dăm bani, vă veţi întreba, când avem acces la ele gratuit, pe net? La fel de bine vă puteţi întreba: de ce să merg la un concert, pe bani, când pot descărca muzica de pe net? Tehnologia e bună. E foarte bine că avem acces la gazete în format electronic. E bine că şi cărţile au început să fie disponibile astfel. Doar că, între timp, am început să citim tot mai puţin, dar să dăm tot mai multe click-uri. Oricât de satisfăcătoare ar părea experienţa cititului pe monitor, e doar o ficţiune, în absenţa concretului miros de cerneală tipografică. Pentru cei mai mulţi, în continuare, accesul la gazetă e condiţionat de existenţa unui calculator, a unei prize şi a unei conexiuni la net. Dacă unii dintre noi suntem privilegiaţi şi ne putem purta IPhone-ul peste tot, nu ar trebui să ne închipuim că privilegiul ăsta le e dat tuturor. Cred că oamenii pe care îi vedeam odinioară, dimineaţa, citind gazetele în metrou, erau mai informaţi şi mai deprinşi cu ritualul cititului decât hoardele de butonaşi care ostenesc la tastele telefoanelor mobile acum.

În fine, pot continua o lungă înşiruire de argumente pentru care cred că ar trebui să ne îngrijim de supravieţuirea presei tipărite. Care presă are şi ea obligaţia de a se primeni, de a nu se prostitua şi de a-şi recruta gazetarii cu grijă la condei. Şi cred că putem găsi o soluţie pentru a asigura supravieţuirea acestei prese. Ştiu că ideea îi va scandaliza pe mulţi, dar merită măcar discutată. Ei bine, cred că statul ar trebui să subvenţioneze presa tipărită!

Nu vă grăbiţi să protestaţi! Dacă vă faceţi griji că pentru asta statul vă va stoarce noi taxe, greşiţi. Subvenţia asta se întâmplă deja! Într-un mod deloc transparent şi foarte puţin onest. Presa supusă puterii primeşte publicitate de stat şi diverse alte forme de subvenţionare, pe căi oculte. Doar că banii curg în buzunarele patronilor şi nu în buna stare a gazetelor. Exemplele le găsiţi şi singuri.

Imaginaţi-vă un sistem în care, anual, pe baza unei licitaţii, eventual, se acordă o subvenţie pentru un număr de 10-12 ziare cu acoperire naţională şi, să spunem, 3-4/judeţ, pentru cele locale. Criteriile pot fi de la tiraj la proiectul editorial. Ziarele subvenţionate sunt obligate să asigure publicitatea de stat, în schimbul subvenţiei- în felul ăsta dispar favorurile pe care le primesc doar aserviţii puterii, oricare ar fi ea. Banii dedicaţi de instituţiile statului pentru publicitate vor merge direct în fondul pentru subvenţii. Pentru a avea acces la subvenţii, conform criteriilor stabilite pentru licitaţii, gazetele se vor afla în competiţie, iar asta nu poate fi decât în folosul nostru. Pentru a-şi creşte tirajul, pentru a avea un conţinut editorial superior, vor trebui să apeleze la condeie de calitate. Iar noi vom avea de câştigat. Valoarea subvenţiilor nu ar trebui să acopere integral costurile gazetelor, ci o fracţie. Eventual costul hârtiei sau ceva similar. Creşterea tirajelor poate atrage creşterea interesului clienţilor de publicitate, iar asta poate stimula creşterea veniturilor gazetei, pentru ca, într-un final, asta să atragă creşterea taxelor plătite către stat.

Ca să înţelegem despre ce vorbim, vă pot spune ca pentru o gazetă cu audienţă naţională, bine condusă, o subvenţie de, să spunem, un milion de euro, poate face diferenţa dintre supravieţuire şi moarte. Pentru 10 gazete asta ar însemna 10 milioane. Dacă adăugăm presa locală(unde subvenţia nu ar depăşi 100-200.000) şi săptămânalele de interes ( cultură, economie) am putea ajunge la un total în jurul a 50 de milioane de euro! Ştiţi cât ne costă anual Parlamentul, care este o instituţie fundamentală pentru democraţie, ca şi presa? Dar excentricităţile diverşilor demnitari? Dublaţi suma, spuneţi 100 de milioane şi tot nu e exagerat, dacă ţineţi seama de economiile la publicitatea de stat, care nu mai e controlată politic. Condiţia este ca acele criterii de acordare a subvenţiei şi comisia care se ocupă cu aşa ceva să funcţioneze onest. Iar asta se poate realiza. Chiar se poate.

Ştiu, vi se pare ciudat ca statul să subvenţioneze afaceri private, într-o economie de piaţă. Fiţi serioşi! Se întâmplă zi de zi! Statul pompează miliarde în bănci! Roşia Montană e o afacere privată! Afacerile Udrea-Cocoş sau Pinalti sunt tot private. Agricultura e tot o afacere privată. Şi putem continua. Doar că instituirea mecanismului de care am pomenit ar ajuta nu doar supravieţuirea presei, ci ar reduce controlul politic asupra acesteia. Şi ar impune o anume calitate, dacă în condiţiile de acordare a licitaţiei ar fi incluse şi nişte minime norme deontologice obligatorii.

E o propunere. Care merită cel puţin discutată. Şi îi poftesc să ia notă de ea şi pe câţiva oameni politici, interesaţi de subiect. E alegerea lor dacă se implică sau nu în discuţie. La urma urmei e an electoral. Deci aştept şi reacţiile doamnelor Norica Nicolai, Diana Tuşa şi pe ale domnilor Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Varujan Vosganian .

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Corecte calcule… Numai bugetul de publicitate al blondei supreme pentru un singur proiect – promovare de frunzulita , nu si alte alte proiecte ale MTDR – era de 22 milioane de EUR. M-am intrebat mereu cat din cele 22 milioane de EUR au ajuns la Hotnews …
    Si ar mai trebui ceva : ar trebui ca toti banii platiti de autoritati catre presa tiparita sa fie DECLARATI, adica sa existe transparenta in alocarea de resurse bugetare catre „formatorii de opinie” : cititorul ar sti astfel ca EvZ este un ziar stipendiat cu 100 milioane, RL cu 75 milioane, Adevarul cu 50 milioane si Jurnalul cu 0. Si ar putea sa decida in cunostinta de cauza in ce „cheie” sa citeasca informatiile din ziar – laudele/criticile la adresa puterii/opozitiei.
    Dar cum informarea corecta a opiniei publice nu este deloc dezirabila pentru actuala putere, nu te astepta la nimic actuala legislatura. Or ever.

    • 22 de milioane, deci. Stiti cate filme se pot face in Romania cu 22 de milioane – filme de difuzat afara, la festivaluri de prestigiu, distribuite de case serioase si retransmise de televiziuni cu audienta considerabila? Vreo 220. Uite de-aia merg eu sa filmez prin America de Sud si le promovez alora turismul, pentru ca Udrea da bani tuturor carnatilor. La fel ca ICR, de altfel.

  2. Doamne fereste ,nu se da parandarat destul ?, si hai sa se dea dar sa fim mintiti frumos ,cine sa o faca Cartianu ,Plesu ,Pora ,Cristoiu nu mai ii pomenesc pe altii ca mi se apleaca .Mai bine pe net ,iar cei care nu ajung la net cel putin ii trimet ad patres pe cei de mai sus ,este un semn de curartenie ,mai bine Clik o data pe saptamina cu programul tv !!. 😯

  3. Hai sa fim „romani” de aceeasi speta cu conducatorii pentru putin: cine ar sponsoriza o presa care iti este ostila, care zilnic te ia doar la suturi? Ceea ce se sponsorizeaza , chiar dacae privat, sunt afacerile oamenilor destepti din transporturi, minerit, turism si alte cele, nicidecum afaceri private oarecare. Daca ar lua „jurnalul” Elena Udrea, si „Gandul” Traian Igas, probabil vom avea si sponsorizari in domeniul media! E departe democratia!!

  4. Nici o sansa. Propui ceva care se intampla, si stim cu totii cum, in cinematografie. Si ala e un domeniu unde e doar pe bani, nu pe ideologie si propaganda. La noi, la americani e mai ales propaganda. Alta lume, nu se pune. Dar la noi? Si in presa? Nu are cine sa vina la putere sa fie dispus la asa ceva. Aia care ar fi dispusi la asa ceva ar apartine unui care ar anula necesitatea presei. Un cerc vicios, deci.
    Si o mentiune referitor la nostalgia cu cartea pe hartie, la mirosul de cerneala etc. Frectii. Suportul nu conteaza. Poate… la exlibris. Dar, sa fim seriosi, nu la asta ne referim. Or fi fost si nostalgici dupa papirus; fata de cartile scrise mana de calugari si caligrafi tiparul e o mizerie si o golaneala, dar asta nu a impiedicat nici scrierea de capodopere, nici existenta cititorilor. Am devenit adeptul ebook-ului, incomparabil mai practic, desi inca mult redus ca oferta de titluri. Nu mi-am aruncat cartile, totusi, cum n-am aruncat nici vinilurile, nici casetele. Dar daca am de ales, aleg ebookul. Cartile esentiale inca sunt necesare si pe hartie. Inca. Dar ziarele? Nu suportul le-a falimentat, ci gratuitatea. Iar aici conteaza adaptarea economica, nu continutul. Mai mult, cred ca online ziarele de continut au mai mare sansa de succes decat presa de bulevard. La oferta de porno free, nu vad cine ar prefera s-o frece pe Click sau libertatea online. Ca inca nu stiu ziaristiisi patroni sa scoata bani din online, e alta discutie, dar presa scrisa e moarta, chiar daca inca nu stie asta. Cine se adapteaza in noile conditii supravietuieste. Subventionarea presei scrise ar fi, cum spunea Tutea, ca si cum i-ai sufla unui mort in cur, sa-l faci viteaz.

  5. In principiu ai dreptate, dar mă întreb dacă nu cumva combativitatea unor ziare va fi afectată. Când primeşti subvenţie de la stat, parcă nu-ţi mai vine să ataci puterea. Nu vorbesc despre teama că subvenţia va fi diminuată sau anulată, ci de faptul că, într-un fel, este imoral să dai în cel care te ajută.
    Si ar mai fi ceva. Dacă este subvenţinată numai presa scrisă, nu vorbim de o discriminare pozitivă a acesteia, în defavoarea celei audiovizuale?

    • O fi imoral. Dar nu trebuie „să dai” , ci să îţi faci meseria. Iar cel care te ajută nu e X, Y sau Z ciumete, ci contribuabilul. Şi faţă de el ai o datorie. Tocmai asta e problema, că în continuare socotim că vreun ciumete e stăpân peste tot şi toate. Şi tocmai asta ar trebui schimbat.

  6. Bre, Rabi, ce scrii are sens, dar pleci de o premiza care functioneaza la nivel central si doar partial la nivel local. Eu as propune ca primul pas sa fie o micuta completare la Legea achizitiilor publice. Uite, ceva de genul: Doar gazetele cu audit recunoscut au acces la orice fel de publicitate platita de institutiile de stat sau la care statul este actionar. Dupa ce vedem si noi cum stam cu cinstea prin presa scrisa, e corect sa impartim cascavalul dupa o propunere asemanatoare cu ce expusesi.

  7. Ceva nu se leaga. Dupa lovilutie romanii cumparau si min. 2-3 ziare zilnic.
    Azi e un moft sa dai o bancnota verde pentru o mizerie tiparita unde aproape invariabil gasesti pe prima pagina stiri despre Cruduta, Bianca si Borcea. Simpla prezenta a lui Basescu pe prima pagina iti strica ziua si-ti aduce aminte de miile de euro pe care le vei plati in viitor pentru acoperirea datoriilor.

    Presa a avut si ea vreo 22 de ani sa demonstreze cum il poate ajuta pe cetatean. Pur si simplu atat poate. Pe de alta parte, gazete care au putut mai mult cred ca au facut si banuti. Inclusiv condeiele cu pricina. Direct sau indirect…

    PS: On-line nu inseamna chiar gratis. De fapt publicitatea on-line este infinit mai deranjanta decat cea in varianta scrisa. De fapt eu sustin reducerea disconfortului creat de publicitatea on-line prin reglementari precise.

  8. publicitatea pt stat in ce ar consta mai exact?adica publicitate pt ce?ce „afaceri” deruleaza statul pt a-si face publicitate?frunza dnei udrea?service-ul ratb?hidroelectrica? carui consumator s-ar adresa aceasta publicitate?frunza dnei udrea trebuie promovata extern, nu intern – bine, ar trebui reconceput tot proiectul si dupa, dar ca idee.nu e fezabil – un pic de logica are ideea insa eu nu as fi de acord – ar fi pur si simplu o legiferare unor inverteli de bani, a unor campanii electorale platite „legal ” din bani publici.Nicaieri pe planeta presa nu e 100% independenta, in sua sunt aproape la fel de aserviti puterii ca si la noi.Iar ca presa scrisa a disparut de pe piata e normal, calitatea e sub orice critica, ziarele cu tzatze desenate sunt singurele care mai vand pt ca toate fufele sunt ziariste.Online-ul e suficient cred eu si e suficienta rampa pt idei si jurnalisti buni.Tusul si mirajul foii tiparite se aplica unei carti, nu unei bucati de ziar cu moaca lui prigoana.cartea e cea care trebuie tiparita si citita la lumina lampii, ziarul inseamna 3 click-uri dimineata inainte de munca .ziare mari nu avem, specializate nici atat, ziarele noastre financiare par a fi scrise de niste studenti respinsi de la spiru haret, iar 90% pupa un bas.care se simte umilit ca nu-l pupa toate – desi normal este ca toata presa sa fie impotriva puterii – asta e scopul jurnalismului – de a investiga, semnala si distribui derapajele celor de la putere – pt asta s-a inventat ziarul.

  9. Şi ce ai vrea ?
    Un TVR scris ?
    Că şi la TVR vărsăm banul obligaţi fiind, iar el produce căcat, deoarece e o televizuină călduţă unde se trage mâţa de coadă la modul barbar pe salarii bunicele.
    Ca să nu pomenesc că a fost şi va fi organul de propagandă şi limba-n curul celor de la putere.

    Dumneata ţi-ar conveni dacă mergând la magazin, vânzătoarea ţi-ar pune forţat în coş un pachet de pamperşi, şi te-ar taxa pentru ei ? Chit că nu ai copii mici.
    –-
    Nu văd de ce să plătesc ceva ce nu folosesc ?

    Presa scrisă – SĂ MOARĂ , dacă e imbecilă.
    Şi presa scrisă are o vină pentru nivelul de îndobitocire a poporului.
    –-
    Repet : de ce să plătesc ceva ce nu folosesc ?

  10. propunerea respectiva nu repara cu nimic din „proasta administrare, inepţia patronatului, concurenţa celorlalte media, distribuţia, calitatea tot mai scăzută a conţinutului şi aşa mai departe. ” sa ne gindim cu ar arata presa astazi daca ‘povestile astea ar merge efectiv si cit de penibil ar suna o astfel de propunere.

  11. Erau niste romane rusesti in care eroii buni ajun geau sa transforme tunurile in pluguri si sa fie pace pentru toata lumea. Cam asa si cu presa scrisa, luam banii cheltuiti netransparent si ii facem transparenti. Ca si romanele acelea asta este o utopie. Cui foloseste presa scrisa? Poporului! Si eu, ca politician, cati bani imi baga poporul asta in buzunar? Nimic? Si atunci de ce as misca un deget?

  12. Problema este ca nimeni nu vrea sa cumpere,uite eu de exemplu nu as cumpara ziarul la care scrii tu numai pentru faptul sa te citesc numai pe tine sau nu as cumpara jurnalul sa il citesc pe Ciutacu, pentru asta este de ajuns sa intru pe blogurile voastre poate

    • Ce-ar fi sa cumperi un ziar pentru ca scriu o multime de oameni capabili acolo? De reportajul senzational facut de Zaschievici, Paul Cristian Radu si de mine despre fabrica de cocaina din Columbia ai auzit? Succesuri!

      • Ca si cititor al blogului ma bucur sa fiu ferit de reclame. E o chestiune de confort si intimitate. Desigur, nu m-ar deranja cele care promoveaza o cauza (de ex. ONG-urile care lupta impotriva RMGC, etc).

        Din perspectiva articolului cu pricina – propunerea cu finantarea presei – e de cantarit cine si cat merita sa monetizeze din contributia la aceasta piata a „parerilor scrise” (on-line sau off-line – presa).

  13. Sistmul exista in Austria, se numeste Presseforderung si mai nou se discuta daca sa mai fie acordata ziarelor care au profit. De exemplu derStandard care a avut profit anul trecut de 1 milion a primit bine mersi si subventie 🙂
    Sistemul nu e total lipsit de coruptie, se pun intrebari cum sunt alese ziarele carora sa li se acorde subventia, daca sistemul este bun si daca se aplica corect. Momentan se acorda in functie de tiraj, insa asta mai variaza, se zvonea intr-o vreme ca un ziar a dat o mica donatie unui partid ca sa nu piarda subventia, etc.
    Ideea subventiei a fost initial de a asigura independenta ziarelor nationale si supravietuirea ziarelor locale.
    In Elvetia au descoperit ca a scazut numarul de ziare cu 25% in zece ani si au discutat daca sa instituie un sistem de subventii. Nu s-a aprobat deocamdata
    http://derstandard.at/1330390634226/Initiative-abgelehnt-Schweizer-Nationalrat-gegen-staatliche-Pressefoerderung .

    La noi cred ca prea multi cred ca romanii sunt cretini si vor sa citeasca doar tabloide. Sau poate vor sa ii faca cretini pe cat mai multi.
    Sa vedem ce reuseste sa faca Dilema cu continut platit, sper sa dovedeasca ca exista suficienti oameni dispusi sa plateasca pentru continut.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...