Bifat

Am primit, până la ora asta, mai multe mustrări.  Mi se reproşează că nu m-am grăbit încă să comentez chat-ul de ieri seară, la care au participat Mihai Gâdea şi premierul Ungureanu.  Am spus chat, pentru că interviu n-a fost. Dezbatere n-a fost.  Nici măcar dialog. Gâdea avea întrebările corecte, dar nu ştia cum să obţină răspunsuri la ele. Am avut senzaţia  că  obiectivul era doar să-l aducă în studio pe MRU, iar obiectivul ăsta fiind deja îndeplinit, întrebările mai erau doar o formalitate care trebuia bifată. Şi a fost bifată. Atât.

Cu câteva seri în urmă, acelaşi Mihai Gâdea îşi ilustra emisiunea cu fragmente dintr-un interviu luat de Bill O’Reilly ( care îmi e profund antipatic) lui Obama. Se încerca o demonstraţie: că un interviu poate fi şi incisiv, fără inflaţie de reverenţe, că interlocutorul poate fi şi trebuie întrerupt când bate câmpii sau când ocoleşte răspunsurile. Ei bine, nimic din asta nu s-a regăsit la chat-ul de aseară. Nu a fost decât un recital de narcisism în care s-au întrecut doi juni peste măsură de îndrăgostiţi de sine. Abia pe final, în pasa cu Badea, MRU a avut parte de tratamentul adecvat.

În Jurnalul de ieri exista o anchetă referitoare la legăturile ( să le spunem „de afaceri”) dintre soţia lui MRU şi OMV. În chat-ul de aseară subiectul a fost survolat rapid. Gâdea l-a întrebat pe premier dacă vede în situaţia respectivă un conflict de interese, ăla a răspuns că nu. Şi gata. Minunat! Ungureanu a ocolit răspunsurile la toate întrebările care erau puse de cei de la Jurnalul, lejer. Le-a ocolit pentru că nu i-au fost puse. Întrebările sunt în continuare acolo, pe blogul lui Ciutacu şi în Jurnalul.

În fine, nimic memorabil în povestea de aseară. Cu excepţia unei singure chestiuni: MRU a insistat pe ideea că refuză să discute „nume proprii”, ba mai mult, i-a reproşat lui Gâdea ( şi presei în general) insistenţa cu care discută despre „numele proprii”.  Ungureanu îşi imagina că, în felul ăsta, se aşează în văzduhul principiilor, acolo unde se discută idei, concepte şi nu oameni. Ca şi cum actul guvernării ar fi o trăncăneală de cafenea sau, dacă vreţi, un seminar. O tâmpenie! Că MRU se crede gaura din gogoaşă e evident. Că se sufocă frecvent din admiraţie pentru un sine umflat peste măsură şi peste merit, e treaba lui. Dar discuţia care trebuie purtată nu are cum ocoli exact numele proprii. Pentru că acolo sunt problemele. La prinţipuri, idealuri şi aforisme de bodegă  (nivelul maximum care îi e accesibil premierului, din ce am văzut ieri) ne descurcăm bine-merci şi singuri. Cu numele proprii se ocupă dreptul penal. Ba mai mult, numele proprii sunt cele votate. În fruntea ANAF e un nume propriu. Şi numele ăla propriu e responsabil pentru multe porcării. Tot nume propriu e şi ăla de la CNAS. Tot nume proprii sunt Cocoş, Udrea, Flutur sau Gheorghe Ştefan.

Jaful banilor publici, afacerile puturoase sunt opera numelor proprii. Parandărătul, şpăgile şi banii pentru partid trec prin mâna numelor proprii. Ori, poate va fi voind Ungureanu să ne anunţe ceva şi noi nu ne-am prins? Poate ne vesteşte că puterea pe care o reprezintă a transformat hoţia, corupţia, în principii fundamentale, în canon.

Ungureanu e un papiţoi. Un lighean de vorbe goale. Cum românii sunt mari consumatori de trăncăneală, nu m-ar mira deloc să constat că mulţi se găsesc seduşi de zgomotele pe care le produce personagiul. Mi se mai şopteşte, pe ton conspirativ, că domnul respectiv are viza nu ştiu căror cancelarii de pe afară. Că e foarte posibil să… Să ce? Să fie premier şi din iarnă, în guvernul alcătuit din oamenii lui Băsescu şi cei ai lui Dan Diaconescu?

Gata. Am comentat.Bifat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. In prima parte a anilor 60′ faceam liceul ,doua clase pe serie ,una umana ,una reala ,doi sefi de clasa invatau foarte bine ,dar nimeni nu ii baga in seama ,nici profesori .Altii ori erau buni la sport ,la matematica ,scriiau versuri ,am terminat liceul .Ne-am intilnit dupa 10 ani nu lipseau decit sefi de clasa ,m-a lamurit unul cica ajunsesera activisti pcr la judet ,lume buna ,noi ceilalti medicii,tehnicieni ,ingineri ,chiar un poet ,te miri ce pulime ,cind am vazut intilnirea Gidea vs Ungureanu am avut un deja vu ,imi revedeam sefi de clasa ,erau la o sedinta cu activul …..

  2. Noroc cu Badea ,imi place sa ii spun ‘Spagagistul’ sa ii bag in boaia pe cei care nu il inghit , l-am ascultat ca in fiecare seara si m-am racorit !!. 🙂

  3. Curat chat!
    Directorul de staţie TV contra şefului spionilor. A „cîştigat” spionul.
    Ca o ştiucă. Nu atacă dacă nu ştii să-i „prezinţi” lingura, plus că stiuca ştie să-ţi scape printre degete, ba chiar te mai şi înhaţă, cînd vrei să-i scoţi lingura din gît, dacă tot ai scos-o din apă. Mie aşa mi s-o părut emisiunea de aseară.
    Banzai!

    • Propun sa nu mai vehiculeze nimeni ideea de „seful spionilor” pentru ca MRU n-a fost si nu va fi niciodata mai mult decat o marioneta.
      Imi aduce aminte de Torje, marele Messi de Romania. Tocmai ce a prins un post de titular in echipa petardelor din Serie A.
      Asa si MRU. Petarda de banda dreapta. Bagat pe ultimul sfert de ora de antrenorul Basescu :).

  4. Nu am nervi să îl suport pe individul ăla găunos, care dă pe dinafară de suficienţă şi autoadmiraţie. In plus, nici Mihai Gâdea nu mi se pare sclipitor, ci mai degrabă anost. Aşa că n-am stat să pierd timpul cu cei doi, şi se pare că bine am făcut.

  5. Corect spus , rabbi , iar descrierea pe care i-o faci lui MRU mi se pare cea mai realista si corecta din cate am auzit . 😉
    Cu un singur lucru nu sunt convins ca sunt in asentiment cu tine , referitor la intalnirea Gadea -MRU , pe care , de altfel , ai descris-o corect : privit din perspectiva , efectiv nu stiu daca era mai buna incisivitatea dorita de noi , ce mai radicali , sau chat-uiala lui Gadea ?! 🙄 Problema are mai multe fatete care ar trebui analizate si nu stiu care e de fapt cea corecta si dominanta . Eventual timpul ne-o va dovedi …

  6. M-am intrebat de multe ori dece un om inteligent bun profesional se ocupa de politica?!Vorbesc de vremea lui Ceasca.Va spun eu ,pentruca nu era atat de bun incat sa se descurce singur.M-RU si Boc sunt din acelas plamada.Dorinta de a parvenii.Domnul profesor Ungureanu este bun dar cu lipsuri.Este absolut sigur ca D-sa nu e in primejdie de a intra in MENSA,pentruca i-ar mai trebui vreo 40 de puncte in plus.Un intelectual care a studiat logica in anul doi de facultate este un dobitoc perfect.Stiu ca logica nu s-a predat in liceu ,comunistii se temeau de logica si computere,dar se putea studia logica cautand vechi manuale.Se vede ca Dl.profesor e „varza”la logica.Asemenea idiotenii scoase pe gura te ramane” paf’.Dar cum semantica nu e partea puternica nici a Dl-ui profesor, nici a ascultatorilor, multa lume e multumita sau e pe care sa laude un un tip locvace dar care nu spune nimic, sau spune numai prostii cu aerul ca e mare „scula”.Asta
    mai merge si chiar cu ochii aia de peste fiert, mare semn de inteligenta si vazand aproape ‘rotitele”invartindu-se prin cerebel,Lentoarea cand ideaza te sperie.Si ca se intreaba de cuvantul „salutar”daca e folosit bine ,cand nu se trage din Summer ,ci din latina,si ca se folseste cuvantul „fortuit”gresit m-ai lasa-l dracului de savant. Nu sunt toti trogloditi chiar daca e din „Iassi”.Dar ca istoric sa spui ca stie un Prim Ministru” facut” din functia de Director a Serviciului de Spionaj din Germania ,asta i-l desemneaza pe Dl Ungureanu ,un idiot patent,nu alta.Cine dracu’ a fost asta trimis in diplomatie este o intrebare fara raspuns.Chiar daca nu-l duce mintea ,vorbesc de rapiditatea gandirii,sa-ti ” scape” asemenea idiotenie se vadeste ca dl Ungureanu nu e un savant cu asemenea CV-u ,ci un impostor .Chiar pentru idioti ,tot romanul stie ca Germania este condusa de „Cancelar” fiind un stat federal.Ca landurile au prim ministrii dar nu sunt desemnate ci de obicei ocupa seful local al partidului care castiga alegerile si formeaza „parlamentul „local.Curios ca n-a observat nici Dl.Gadea,dar acesta nu era Prim Ministru al Romaniei.Culmea dupa logica Ungureana a reusit sa gaseasca un tip in Germania (imi scapa numele F….)care conducea serviciul german
    numit pudic „Serviciul de aparare a Constitutiei” sau cam asa ceva,si care a fost numit, Ministru de Justitie si apoi Ministru de Externe pentru scurt timp.Ce are „p…cu prefectura”este o intrebare care Dl.Ungureanu ar trebui sa raspunda si sa-si dea demisia.Un asemenea „tolomac n-am vazut de la Dl Geoana”Dupa logica de fier a acel-ui idiot poti sa crezi ca toti diplomatii,sunt loviti cu leuca.Un impostor fara viitor,ca n-or fi toti romanii idioti.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...