AcasăPtiuInstalatorul

Instalatorul

Una dintre cele mai stupid-penibile situaţii cu care v-aţi putea confrunta, dacă nu vi s-a întâmplat deja, este aceea în care intraţi la toaletă după un nesimţit. Să spunem că sunteti la o petrecere, iar în casa gazdei există o singură toaletă, musafirii sunt mulţi, instituţia respectivă e foarte solicitată. Vi se întâmplă să intraţi, în vreme ce alţii îşi aşteaptă rândul, lângă uşă. Aţi intrat şi după lungă aşteptare e vremea izbăvirii. Aşa vă imaginaţi. Doar că deja aţi inspirat şi aţi luat primul contact cu problema: un miros insuportabil, o duhoare cumplită! Hotărâţi că, pe durata ceremoniei, vă ţineţi respiraţia. Vă apropiaţi de tronul marii solemnităţi şi acolo puteţi evalua adevărata dimensiune a problemei: e înfundat. Cel dinainte a fost extrem de bine hrănit, iar instalaţia sanitară nu era proiectată pentru aşa ceva. Recipientul alb e plin până la buză cu apa încărcată cu materii care nu au nevoie să fie descrise.

Acesta e momentul în care realizaţi că nu mai are sens să vă ţineţi respiraţia. Dar şi că nu puteţi respira. Deschideţi rapid geamul – dacă există aşa ceva. Apoi realizaţi care e adevărata problemă: va trebui să ieşiţi din toaletă, iar acolo va intra altcineva care vă va atribui merite care nu vă aparţin. Instantaneu vă transformaţi în instalator amator. Pe acolo trebuie să existe o pompă de desfundat! Mânecile se suflecă uşor, încercaţi să trageţi apa, dar asta amplifică problema. Pulverizaţi din parfumul pe care gazda neprevăzătoare l-a lăsat acolo pe becul care iluminează baia. În uşă se aud bătăi intense, intraţi în panică, situaţia e fără ieşire… Nu vă rămâne decât să deschideţi uşa şi să acceptaţi cu mândrie complimentele care vă aşteaptă. Sau puteţi alege mai puţin eficienta strategie în care încercaţi să vă disculpaţi, intraţi în pielea detectivului amator şi ţineţi să aflaţi cine a fost înainte la baie; vă încăpăţânaţi să demonstraţi că admiraţia cu care sunteţi privit nu este meritată, ci ar trebui să se îndrepte spre…

Probabil v-aţi întâlnit cu tipul acesta de situaţie. Dacă nu, încă nu e timpul pierdut. Oricum ar fi, realizaţi cam care e dimensiunea problemei. Acum să trecem la politică. Premierul Ungureanu a venit la guvernare după Emil Boc, preluând o situaţie perfect comparabilă cu cea descrisă mai sus. Situaţia este perfect comparabilă. Cum procedează noul premier? Pentru binele tuturor, cea mai bună soluţie ar fi fost să suflece mâinile şi să treacă la treabă. Omul n-are vocaţie de instalator, nu se pricepe, aşa că soluţia asta e nefezabilă. Ar fi putut atunci să îşi asigure supravieţuirea demonstrând că pentru starea de fapt vinovaţii sunt predecesorii. Nu o face. Soluţia pentru care optează MRU este cu adevărat una neaşteptată. Omul nu face altceva decât să continue lucrarea predecesorului adăugând cu generozitate propria contribuţie. De aceeaşi factură. Apoi zâmbitor, erudit şi cu prisos de elocinţă, purcede să explice cât de minunat e mirosul acela care ne sufocă pe toţi, cât de frumoasă e cascada care se revarsă, în culori de pământ, peste buza albă a vasului de porţelan. Nici vorbă de disculpare, nici urmă de jenă. Doar marea mândrie de a fi reuşit să adauge el însuşi ceva la opera înaintaşului, bucuria de a fi completat buchetul olfactiv cu note noi, mai pregnante.

Fireşte, cu toţii am înţeles că trebuie să trecem la cizme de cauciuc. Asta e. Nu găsim, totuşi, un instalator?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Ei ….. MRU sa reevaluat rapid ,alunge olimpic acusi .A invatat sa inoate rapid ,si ca sa ii arate lui Udrea ca si-a bagat mintile in cap ,a finantat rapid al doilea bazin de inot la Brasov ,ca la ala primul stateau brasoveni la coada mai ceva ca la buda !!. 💡

  2. Comparatia e „puturoasa” rau de tot, dar din pacate cat se poate de concludenta si adevarata. Poate totusi se gaseste vreun „prieten” bun al premierului care sa il sfatuisca ca e „groasa” treaba si mare, si astfel sa treaca la munca murdara!

  3. O vidanja trece, cu vidanjori zece…
    Ei privesc sfios, ca n-au mult de scos.
    E un mic alai, munca pe vatrai,
    De un timp , necazuri, de ei se tin scai…
    Ar face-o-n tandem, chiar daca se screm
    Si aceasta cazna nu suna boem..
    Viata-i un prapad , la o asa munca,
    S-ar naimi haiduci si-ar taia-o-n lunca…

    Si miscand furtunu’, ii prinse amocu’
    De-ar fi fost cu trocu’, tot mic era stocu’…
    Intindere mare , dara marfa ioc
    S-au uscat si tranjii , ca iasca de foc..
    E schimbat cu totu’, banalu’ ….t,
    Alta e lucrarea, azi, la vidanjat..
    Unde este dansu’ , cel de altadata,
    Cand bagam caucu’, la cate-o privata?
    Alta dimensiune, nu-i nimic pa bune,
    Nu-i asemanare, orisicat s-ar spune..
    Atunci tot romanu’, cand facea nevoia,
    Noi goleam vidanja, mirosea a soia…
    Masa s-a schimbat, totu-i ca si-un cur,
    De atatea E-uri, nu e dansu’ pur…
    Cand trageam furtunu’ si faceam spirale,
    Il scoteam o data , da’ cu grupa mare…

    Difera saracu’, nu mai e vartos
    S-a sleit da tot, canci bani …cu folos…
    Suruburi de-am strange, tot ar fi mai bine,
    Ni se duce traiu’, nu-s budele pline…
    Asta ne e viata, mirosim a acru
    Cu Dior de dam, tot putim ca dracu…
    Prafu’ s-a ales, breasla-i de manari,
    Ne-a fugit norocu’, vaiii de cacanari!

  4. comparatia e corecta dar concluzia pe care o trag e un pic diferita: nu are nici o treaba nici un musafir cu buda, dupa cum nu are nici un guvern cu guvernarea. fiecare om politic e un angajat, platit, educat, angajat si dat afara de proprietarul casei.singurul responsabil de efecte e proprietarul. treaba lui e sa gaseasca angajatul competent, sa il dea afara daca nu e eficient si sa isi asume complet responsabilitatea. fiecare om care ajunge intr-o pozitie nu are voie sa poata sa greseasca. simplu. cealalta varianta e asta in care dam vina pe cineva. pe ala dinainte. pe musafiri. pe angajati. pe portar. ca el duce firma in faliment. singurii responsabili sunt actionarii, proprietarii !

    ce tre sa faca? sa lucre! 40 ore pe saptamana lucreaza un om pt venit. 40% din venit care il cheltuie integral el. 60% din venit merge la impozite! cat lucreaza acelasi om ca sa vada ce se intampla cu cei 60% ? cate ore pe saptamana in care sa citeasca, sa scrie, sa se duca la curs, sa lucreze real ? daca singura lui munca, contributie e ca o data la cativa ani sa citeasca niste nume pe o lista si sa puna o stampila, apai exact atata primeste! ce ma astept eu sa faca fiecare votant? in fiecare zi sa citeasca un raport de la consiliul local, sa ii cunoasca pe nume pe toti consilierii, sa cunoasca bugetul local, sa aiba initiative, sa aiba saptamanal dezbateri publice impreuna cu toti locuitorii afectati de alegerile consiliului, iar alesii lor sa fie exact ce sunt – alesi sa faca exact ce zic ei. Si la fel si cu parlamentarii, guvernantii, etc. Vreau macar 5 ore de munca din partea fiecarui om/saptmana – citit buget, urmarit grafic de aplicare. vazut si comentat statistici. tv si presa nu se pune, exact asa cum nu se pune cand lucrezi la strung ca te uti la tv si citesti presa.

    unde se intampla asta? nicaieri (un pic poate in elvetia, finlanda..)- tocmai de asta vreau sa fie aici prima data cand se intampla!

    ce faci cand iti zugravesti casa? ii dai cheile la zugrav si te intorci peste 4 ani ? si fara nici un contract, fara nici o clauza care sa il oblige real la ceva?
    si ii dai si 60% din banii tai, in fiecare luna ? serios, ce te astepti sa gasesti peste 4 ani ?

  5. Antemergatorul [ipoteza sau certitudine ? ] la descrisa pseudoinstitutie [ sigur nu era privata ? ] a fost Baseala !
    Rabi sigur nu te-ai ratacit la B 1 ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...