AcasăPtiuTehnologia pupatului în cur

Tehnologia pupatului în cur

Pupatul în cur oferă, probabil, pupătorului fantastice voluptăţi. Altfel e greu de înţeles nesaţul cu care atâţia se avântă cu buzele ţuguiate spre borta maronie şi hirsută care se ascunde între bucile câte unui pricopsit de-al vremii. La „Evenimentul zilei” pupatul în cur nu mai e doar o ocupaţiune ocazională şi voluntară, ci o necesitate, o funcţie fiziologică. Bulinarul se trezeşte şi până să îşi merite cafeaua ştie că buzele lui au nevoie de contactul imediat şi intens cu epiderma iritată de frecatul cu hârtia igienică. Apoi respiră fericit: doar două buze şi atâtea sfinctere!

Pupatul în cur are şi el dichisul lui, nu-i pentru origine. E nevoie de pricepere, de tehnologie, bre. Uite, de-un paregzamplu, MRU. Acum că a ajuns prim ministru, se cuvine să simtă în fiecare dimineaţă răcoarea pastei de dinţi care îi atinge rectul. Ce fel să facă, totuşi, bulinarul, ca pupatul în cur să devină o experienţă memorabilă pentru stăpânul bucilor? Păi, lasă deoparte orice urmă de bun-simţ şi bagă un ţoc cu elan revoluţionar. Revoluţionar, bre! Pentru că, dacă n-aţi ştiut, MRU a fost şi el revoluţionar, în ’89. Secretar pe probleme cu revoluţia, la UASCR. Cu mâna aia sfinţită de atingerea mâinii tovarăşului secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu, ei bine, cu mânuţa aia micuţă şi grăsulie făcea el semnul victoriei, cu deştele răşchirate.

Că MRU îşi fabrica trecut de revoluţionar, că îşi născocea insurecţii personale şi vitejii ficţionale, e treaba lui. Că ăia de la bulină au găsit în asta un prilej la fel de bun ca oricare altul, pentru un pupic în cur, e treaba lor. Treaba noastră care e? Să dăm link-ul. Şi să-l cităm pe Moshe:

„Se ia una bucata pupat in cur, si se analizeaza pozitivist, ca doar Ungureanu e istoric din orasul Junimii. In contextul dat, pentru cine-si mai aduce aminte, orasele mari erau inchise, asa ca jurnalistul iesean MRU nu se putea afla in Cluj cu ocazia Revolutiei, ci cu misiuni mult mai tovarasesti. La o triunghiulara uascerista mai exact; insa daca tot era acolo dadea bine sa scrie si de „lunetistii” care-i improscau sange pe blugii lui de utecist. Si o alta problema de logica: daca Piticul, despre al carui al XIV-lea Chiolhan junele s-a exprimat cu patos si abnegatie, nu o mierlea, dimpreuna cu tot gulagul estic, asta micu ce-ar fi ajuns? Mutilator de constiinte in slujba national-comunismului ceausist, cum ar spune Volodea Izmeneanu. Ce scarba am!”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Dupa martie 1990 eu l’am auzit cu urechile mele si l’am vazut cu ochii mei pe tînarul student de la istorie ( asa a fost prezentat cred ca de L. Antonesei) în balconul hotelului Traian din Iasi, cum se isterica pe teme maghiare . Citez exact: :” în judetele Covasna si Harghita ungurii joaca fotbal cu capete de români”
    De perplexitate am pierdut tramvaiul. Deh , acum se pare ca nu mai sunt probleme.
    Si apropos de pupatul în cur ; acu’ cîteva zile îl zaresc la televizor în vizita la Iasi pupîndu’se pe obrajori cu un amic . Pe lînga gestul cel putin rar întîlnit între barbati pe meleagurile valaho-moldovenesti ma uitam perplex la amicul care suferea de bucurie cu gura pîna la urechi ca îl gratuleaza fostul lui elev de la Negruzzi (om destept cu multa carte).
    Da’ cred ca sunt eu un idiot si nu pricep nimic .

  2. Testul de virginitate sau cum a devenit MRU revolutionar de hartie.
    In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte anticomuniste in camine. „Datorită fanatismului şi zelului său ceauşist din zilele revoluţiei, M.R. Ungureanu a fost arestat, la cererea tinerilor revoluţionari ieşeni, în seara de 23 decembrie 1989, la Casa Tineretului din Iasi, unde era sediul UTC. Luat sub escortă de către doi ofiţeri de grăniceri a fost dus la sediul unităţii de grăniceri pentru a scăpa de furia revoluţionarilor ieşeni.”

  3. Da masina ,masina de scris de unde pizda masi a facut rost ca erau pe lista la secu pe nume si prenume ,a primit de la securitate una ca sa se faca revolutionar ……!!

  4. Da, pe asta n-am priceput-o nici eu, de cind am vazut articolul initial. Cum pastele ma-sii era MRU la Cluj cind el trebuia sa fie la Iasi? Mai ales ca erau filtre de militie pe toate caile de acces si daca n-aveai treaba oficiala in oras erai direct la beci sa te racoresti putin, preventiv.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...