Titlul îl iau de la Boldea – „De profesie:interlop”

Cucu’ zilei e ăsta cu Boldea. Aşa că un sobor de analişti, comentatori, vorbeţi, vânători, pescari, mecanici auto şi proprietari de microfoane, a purces la bocete şi descântece rituale.  Oy-vei! Cum s-a dussssî elîîîî, sireacu’ Boldea! Uite aşa a aflat şi consumatorul român de sămânţă de floare că exista prin Parlamentul României un deputat cu numele ăsta.

Personajul ăsta care a devenit brusc buricul atenţiei publice nu e altceva decât un borfaş, un mafiot sadea. Ceea ce n-a deranjat absolut deloc câtă vreme vira cota parte din plus valoare către partid. După ce s-a stricat cu pedelicul, a devenit evident, subit, că e fix ce spuneam mai sus: borfaş şi mafiot. Şi a inceput periniţa cu DIICOT-ul.  Nu e nici primul, nici ultimul mafiot  cu carnet de partid portocaliu. Nu e nici prima, nici ultima combinaţie de genul ăsta în care sunt vârâţi pedelicoşii. Legăturile cu clanurile mafiote ţigăneşti, care fac prăpăd prin Italia şi Spania, sunt de notorietate; buna parte din mecanismul de fraudare a voturilor din străinătate se bazează pe aceste legături. Cum vă închipuiţi că mergea alde Brânză prin Italia, la dat cu floarea în curve, dacă nu avea binecuvântarea proxeneţilor din clanurile ţgăneşti? Prietenia şi cumetreala cu Borcea Mondialu, a familiei Băsescu, are aceleaşi resorturi. Că după ăia Borcea a pupat pârnaia e altă poveste. Doar tâmpiţii nu au învăţat ca prietenia cu Băsescu funcţionează într-un singur sens.

Pe scurt, ca să n-o mai lungim, că putem s-o ţinem pâna mâine cu exemplele, de la mafia din portul Constanţa şi mafia asfaltului până la legăturile cu clanurile ţigăneşti, conexiunile dintre pedelic şi mafioţii de tot felul nu reprezintă o noutate. Până acum câteva luni Boldea era vicelider al grupului PDL din Camera Deputaţilor şi (asta e bună!) membru  în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi petiţii! Tare, nu?

Deputatul Boldea era extrem de preocupat de reformarea învăţământului românesc. Daţi-mi voie să pomenesc câteva dintre declaraţiie sale politice:

„Stabilitatea sistemului educaţional – o necesitate pentru viitorul copiilor noştri”;

„Institutul Cantacuzino – sfârşitul şcolii româneşti de virusologie? Qui prodest? (observaţi latina originală!)

„Revizuirea Constituţiei României – element vital pentru regenerarea noastră naţională”;

„Autonomia universitară trebuie respectată”;

„Şcoala românească – conservatorism sau inovaţie?”

Observaţi că omul era preocupat de „şcoala românească”? Asta ne dă o imagine perfectă asupra reformei pedeliste în educaţie. Mafioţii aduşi de pedelici în Parlament au păreri despre „şcoala românească”. Minunat. În fine, cea mai tare e declaraţia politica din 24 februarie 2009, când Boldea vorbea despre…. pişarea lumii, sunteţi gata? Despre „De profesie: interlop”. Daţi-mi voie să citez. Vă rog să o citiţi pentru că e  m i n u n a t ă !

„De profesie: interlop”

Asistăm cu toţii, de ceva vreme, la o nouă reorganizare a grupurilor mafiote şi mai ales a domeniului lor de activitate.

Nu e vorba nicidecum de faptul că ele ar fi lovite de criză, ci că afacerile mărunte de care se ocupau până acum nu le mai satisfac orgoliile.

Dacă până acum, infracţionalitatea organizată a acestora se traducea fie în furtul din buzunar al chenzinei, al rufelor de pe balcon sau a oglinzii retrovizoare de la maşină, fie al exploatării sclavagiste a cerşetorilor de la metrou sau de la colţul intersecţiei, odată întorşi de la „specializările” din Occident, infractorii români şi-au schimbat domeniul de acţiune în sectoare mult mai profitabile.

Vând, astfel, stupefiante şi arme, spală bani, fac trafic cu copilele noastre de 14 ani, fură maşini de lux pentru a cere apoi răscumpărarea, finanţează şi şantajează oameni politici şi oameni de afaceri, cer taxe de „protecţie” a afacerilor de cartier şi chiar a luxoaselor magazine din mall-urile bucureştene.

Arma lor este una singură şi sigură: teroarea.

Sabia ninja a lui Fane, zis Spoitoru’, e acum demodată, locul ei fiind luat de armele de foc.

Nici un om de bună-credinţă nu mai poate gândi o afacere profitabilă dacă nu se interesează, înainte de toate, în raza de acţiune a cărui clan are de gând să plătească taxe: Preda? Pietroi? Cămătaru? Şi nu e vorba de taxele către stat, ci taxele plătite pentru prosperitatea acestor suborganizări sociale: clanuri, clănuleţe, găşti sau familii.

Stau şi mă întreb pe ce se bazează acţiunea nestingherită a acestora.

În primul rând, pe inacţiunea instituţiilor abilitate ale statului: poliţia şi procuratura.

Nu cred că este vreun membru al acestor clanuri mafiote care să nu fi trecut măcar o dată prin secţiile de poliţie, iar, pentru cei mai mulţi, cazierul judiciar e mai mare decât pomelnicul preoţilor în zi de sărbătoare.

Evident că soluţia în exterminarea acestui tip de criminalitate organizată o ştim cu toţii, însă mereu amânăm aplicarea ei. E vorba, în primul rând, de o mult mai mare putere şi libertate de acţiune acordată ofiţerilor poliţiei române, care, batjocoriţi zilnic de aceste reziduuri ale societăţii, nu pot practic reacţiona. Poliţiştii români trebuie ajutaţi şi din punct de vedere al resurselor, dar şi legal-procedural.

Un al doilea aspect priveşte profesionalismul şi celeritatea anchetării cazurilor de către procurorii români care au această misiune. Degeaba se pun în mişcare toate resursele poliţiei române, dacă, din pricina unui viciu de procedură al procurorilor, infractorul este imediat eliberat. Ca exemplu, vă aduc situaţia neplăcută petrecută în weekend, când protagonistul scandalului de la Plaza România, Eugen Preda, a stârnit un imens scandal legat de „taxa de protecţie”, deşi numai anul trecut el fusese anchetat pentru ultraj şi tentativă de omor.

Stimaţi colegi,

Nu cred că trebuie să aşteptăm momentul în care clanurile mafiote să ceară chiar Parlamentului României „taxă de protecţie”.

Foarte tare, monşer! Tare! Minunat!

În fine, întrebarea corectă, care musai trebuie pusă, nu este „cum a scăpat Boldea din ţară?”, ci : cum a scăpat Boldea în Parlamentul României? Răspunsul e portocaliu şi pute.