AcasăPtiuBlair who?

Blair who?

Care e marea şmecherie cu invitarea de către PSD a lui Tony Blair, la o vorbită? Azi nu-l mai bagă nimeni în seamă pe nenea ăsta. A vrut să candideze la ceva funcţii europene şi nu l-a băgat nimeni în seamă. Singurele locuri pe unde mai e chemat şi băgat în seamă sunt nişte luări la mişto. Mi-a fost în mod statornic antipatic. Arivist, oportunist, Blair are două merite fundamentale: a fost lacheul oricui era piua întâi la Casa Albă ( Clinton şi apoi Bush), adaptându-se, versatil, la nevoile şi damblalele noului stăpân. Al doilea merit al său e acela de a fi inventat social-democraţia de dreapta. Laburist fiind, a renunţat la opţiunile de stânga liberală, pe care părea să le îmbrăţişeze în perioada în care la Casa Albă se afla Clinton, trecând la un neo-con zgomotos pentru a se face pe placul lui Bush, odată cu venirea acestuia la putere. În fine, în ce mă priveşte, omul îmi inspiră zero simpatie şi maximum de antipatie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZbsapX57yCA]

Pentru Ponta şi PSD, invitarea lui Blair ar trebui să funcţionee ca un P.R. de avarie şi atât. Treaba lor. Ceea ce, totuşi, mi se pare de tot căcatul, dar de tot căcatul, este că Ponta, în faţa unei săli pline ochi de politicieni români, printre care se află doi foşti preşedinţi ai României, la Bucureşti,  se simte dator să vorbească englezeşte, doar pentru a se băga în seamă cu un fost cineva, actualmente neica nimeni. Asta mi se pare de tot căcatul! Să-l voteze englezii, bre! Că eu de cozi de topor m-am săturat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Şi mie mi se pare de tot căcatu’ să vorbeşti într-o limbă straină în ţara ta, tu politician fiind, întro oficială. Că io vorbesc engleză cu baschetbalistul american care stă la parter, pe scara mea, îi fix problema mea, că io nu-s persoană publică şi cu vecinii vorbesc în ce limbă „vrea mulchii mei”. La fel de căcat mi se pare ca un preşedinte de ţară să asculte în căşti discursul unui premier străin, care vobreşte în LIMBA LUI la o reuniune unde a fost invitat de nişte reprezentanţi ai statuluiRomân şi care îşi pemite să-l invite pe „seful statului” la cea reuniune. Ui aici (dacă nu trece linkul nu mă supar 🙂 )
    http://shogunusb.wordpress.com/2010/07/25/rusine/
    Banzai!

  2. Pur si simplu mi’ai salvat ziua.
    El si mai apoi Ioska m’au facut sa înteleg ca cineva poate sa spuna ca este de stînga de dreapta, pacifist sau (gin)ecologist sau ce vrea urechile pulimii sa auda, votul sa vina ; mai tîrziu facem razboi si ne rîdem de prosti.
    Aia e! mortii cu mortii, noi ne conferim în capul altor prosti. Sa’l vezi pe Gîdea orgasmînd diseara.

  3. Mmm, Rabbi… Ca nu iti place Tony Blair, e OK, simaptiile si antipatiile tale.
    Insa pe partea cu Blair neica-nimeni am rezerve. Blair nu a fost numit in functia de presedinte al Consiliului tocmai ca era influent, simpatic, se cremuia bine pe mecla si placea la dame. Sarkozy si Merkel s-au temut de un presedinte de Consiliu carismatic, influent si popular, setos de putere, pentru ca i)ar fi spulberat pe ei de pe ringul european. Asa ca l-au preferat pe Rompuy, care n-are ambitii de putere si, in plus, are carisma unei carpe ude, deci viitor politic zero.
    Eu am fost in vizita la Lincoln’s Inn (cine stie ce e, bravo lui) si i-am gasit tabloul lui Blair acolo, langa Thomas Moore, langa Judges of Fire din 1666, langa Pitt the Young, langa Churchill si Margaret Thatcher si ‘the royal benchers’. Nu e deloc neica nimeni, cel putin la el acasa. A bon entendeur, salut!

    • E fix un lache. S-au temut Sarkozy şi Merkel şi de-aia nu l-a votat neam, nici măcar un englez de-al lui, fie el şi laburist. Ok, i-ai văzut poza pe pereţi, deci e Gigi forţă. Influenţa lui e fix zero. Eşecurile lui, ca pseudo-lobbyst, în ultimii ani, au fost subiect de bancuri. Mă rog. N-o să ne certăm din cauza ăstuia.

      • De acord cu esecurile lui de lobby-ist. Insa Osborne este, de asemenea, membru al Lincoln’s Inn. Cameron este (aici nu sunt 100% sigur) membru in Inner Temple – deci cam acelasi drac. Desi inclin sa cred ca influenta lui nu ar fi chiar zero. E ca si cum am spune ca Nastase nu mai are influenta in PSD, ceea ce nu ar fi adevarat. Putere nu, influenta insa da.
        Dar sunt de acord ca PSD nu castiga mare lucru spre nimic din asocierea imaginii lor cu publica a lui Blair (imagine publica, ostensibila, de „fost cineva”).

  4. Lingaul asta de Blair mi-a fost antipatic mereu si reclama care il prezinta ca omul care a revolutionat nu stiu ce e de tot rahatul. Margaret Tacher a facut ceva, nu facatorul asta de copii.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...