AcasăPtiuLămurim şi sistemul de...

Lămurim şi sistemul de vot

La o cafea, o gogoaşă, mai multe ţigări şi o pălăvrăgeală, mai mulţi oameni serioşi ne-am trezit vorbind despre sistemul de vot. Adicătelea cum stăteam noi şi ţuguiam buzele suflând în cafea, fix grija asta ne futea gânduL: care ar fi, musiu, sistemul de vot cel mai bine tuns, ca să stea bine sub fesul democraţiei româneşti. Simplul fapt că umblam cu oximoroneală din asta, de bază piscicolă, de genul „democraţie românească” , arăta cât de serioasă era discuţia. Până la urmă despre ce mama dracului să trăncăneşti la o cafea, când te-a lovit lenea-n guşă şi scârba-n plex?

Cum pe toate celelalte le rezolvasem şi am constatat că mai e de rezolvat problema sistemului de vot, ne-am gândit că o rezolvăm noi şi pe asta, cât goleşte ospătarul scrumierele. Am pornit de la situaţia actuală. N-a vrut, monşer, rezervaţia de ornitorinci să voteze uninominal? Na, uninominal să vă săturaţi! Na Oprea, na Boldea, na cutare, na -na-na-na-na-na la refren. Pân’ să se înfigă sistemul ăsta în rectul democraţiei (aia cu oximoronu’) elodiacii nu mai pridideau cu lăudarea virtuţilor marii chestii. Bre, să vezi cum o să alegem noi omu’, nu persoana! îşi închipuiau ornitorincii. Pe urmă s-a văzut că e uninominal, dar doar joia după amiaza, că în rest se intră în Parlament şi de pe locul doi sau trei. Şi oricum, uite aşa, uninominal, s-a umplut Parlamentul de minunăţii, numai unu’ şi unu’. Deci sistemul ăsta e cam de caca.

Pe urmă ar fi sistemul propus şi promovat de Băsescu. Ăsta cu uninominalul dintr-o labă. Adică, pardon, dintr-un tur. Aici e nasol spre naşpa, că grosul voturilor ajung să nu mai conteze. Adică ăl care a ieşit pe primul loc, indiferent de numărul de voturi, intră în parlament. Chiar dacă locul întâi a fost obţinut cu doar 10 procente, restul de 90 nu contează. Şi sistemul ăsta e de rahat, dar uite aşa o să vă votaţi primarii: de rahat.

Pe urmă e votul pe liste. Ăla cică nu e ok. Că adică de ce să votezi partidu’ şi să nu votezi dobitocul? Că uite, de exemplu Boldea… sau Igaş, dacă au fost ei votaţi uni şi nominal, nu e aşa că au devenit subit băieţi gigea? Nu e bun nici votul pe liste, s-a stabilit deja ( de cine? cum?), că de aia s-a trecut la uninomineală.

Cum rămăsesem fără ţigari şi ospătarul se cam plictisise să ne tot golească scrumierele, am zis să punem scurt soluţia pe masă. Deci ideal ar fi să se voteze astfel:

– prin SMS, ca la Eurovision. Cine vrea să se distreze, să plătească! Aşa mai face şi bugetul un ban. Votul prin SMS se aplică doar celor care votează cu cine trebuie. Aceştia pot vota de câte ori îi ţine cartela. Pentru ăia care nu votează cum trebuie se aplică pasul următor.

– Votul cu ştampila. Aia care se încăpăţânează cu cine nu trebuie vor vota cu ştampila. Ştampila, standard, va fi confecţionată din fontă, având greutatea minimă de 78 de chile. Tuşiera va fi amplasată la o distanţă minimă de un kilometru de cabina de vot. Simplu.

– O alternativă poate fi buletinul de vot răzuibil, ca la lozuri. Iei buletinul, răzuieşti şi vezi ce ţi-a ieşit. Regula e că indiferent ce votezi, la răzuire nu câştigi nimic.

– Sistemul de vot va îmbina sistemul uninominal cu cel pe liste. Adică va fi votul de grupuri mici. Nu mai votezi uninominal, dar nici liste de partid. Că nu vrei să votezi ditamai listoiul. Votezi simplu: grupul Udrea- Cocoş. Sau grupul Videanu. Sau grupul de la Golden Blitz. Şi ştii exact care e treaba. Hai că e simplu.

– Pentru a menaja candidaţii sensibili, ţinând cont de precedentul Geoană, se va stabili că, în anumite cazuri, rezultatele de la exit poll ţin loc de rezultat al numărătorii oficiale.

– În fine, pentru a evita înşelăciunile, ar mai fi de aplicat o prevedere. Frăţioare, care promiţi ceva, vii fratili meu cu banu’. Nu tot! Doar garanţia de bună execuţie, ca la şantier. Ai promis că dai câte douăj de mii de coco la fiecare dobitoc? Sări cu banu’. Aduci măcar 10% din suma totală şi o bagi în cont, iar la sfârşitul mandatului, dacă ai mâncat rahat, pierzi banu’. Ai promis 1000 de km de autostradă? Bagă banu pentru 100 de km. Ai promis că reduci impozitele şi la sfârşit se constată că le-ai mărit? Îţi iau banu. Hai că e simplu.

Problemă rezolvată. Ospătar, nota!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Se vede treaba ca nu ati consumat doar cafea simpla 😉

    Pai monser voi ati discutat degeaba complet pe langa subiect. Nu sistemu de vot e gresit. Conteaza cine voteaza domle, nu cine si cum candideaza.
    Asta e o greseala comuna deci pardonabila.

    Daca in democratie votul „poporului” este esential si complet lipsit de importanta (oamenii propusi spre a fi votati fie uninominal fie pe liste fie pe raboj sunt tot aia pe care ii stim cu totii doar ca se mai plimba de la o culoare la alta – deci cercul este inchis) atunci eu propun sa schimbam sistemul intr-o democratie autentica romaneasca – si sa conteze cine voteaza nu cu cine. De exemplu sa voteze numai persoanele angajate, cu vechime neintrerupta in munca de minim 1 an, cu toate taxele la zi, si numai din teritoriul neaos al tarii. Si perioadele dintre alegeri sa nu mai fie de 4 ani ci de 2 ani. Asa ca sa stimulam nitel realizarile marete.

    Ehhh …

  2. Ha. tocmai injurarăm nu demult sistemul cretin cu alegerea presedintelui la un an după parlament, ceea ce a condus la campanie non stop doi ani. Dacă o tinem intr-o campanie pentru alegeri la doi ani… Si de ce să voteze numai persoanele angajate? Şomerii, cei între slujbe, cei care nu VOR sa muncească şi nici nu au nevoie, tăranii, pensionarii etc nu au nici un cuvânt de spus? Şi, chiar şi aşa, nu tot dintre ăia votează, nu tot partidele alea sunt pe piaţă şi nu alcătuite din aceaiaşi oameni?
    „vechime neîntreruptă un an”, când? În anul electoral; în general? Şi ce rezolvi cu alegeri la doi ani, când nici regimul revoluţiilor la doi ani – când aia care greşeau o mierleau, nu doar pierdeau postul – sistem în mare vogă în America de Sud o perioadă, n-a dat rezultate. Păi dacă nici când ar putea să moară nu renunţă la măgării, să se sperie de alegeri? Şi să stea în opoziţie, să zicem, doar doi ani? Asta să-i îndrepte? no way!
    Nu! democraţia e o fatalitate! dacă exista un sistem bun de alegere, sunt sigur că l-ar fi inventat până acum.

  3. @Dan : mecanisme transparente si corecte 100% nu gasesti nicaieri. Vezi alegerile din SUA cand a castigat in Florida G.W.Bush contra Al Gore si mai ales cum a castigat. Si de ce sa nu radem ?

    @Mircea1965: exact – o permanenta campanie electorala. Si daca toti la sfarsit de mandat se apuca sa dea tunuri si sa praduiasca ce mai pot prin contracte extrem de paguboase pentru noi, atunci in 2-3 mandate ar realiza toti ca singurul mod de a fi reales este sa faci ceva cu impact pozitiv. Daca crestem viteza de rotatie a conducatorilor iubiti, s-ar putea sa crestem si calitatea acestora. De ce sa astept 4 ani cand este evident ca cei cu care am votat nu mi-au indeplinit asteptarile ? Doi ani ar fi suficient pentru a incepe ceva. Si daca vad alegatorii ca meriti mai castigi 2 ani sa si termini proiectul. Deci partidele s-ar tria automat de uscaturi. Si eu cred sincer ca numai cei care muncesc si aduc bani la stat ar trebui sa hotarasca cine ne conduce. Restul oricum sunt doar masa de manevra electorala (uite pensia crescuta si punga de faina ….)

    Nu uita ca noi discutam acum pe marginea unei discutii la o cafea 😉

    @barbarul: he ce ma pot astepta de la un .. barbar 🙂 intolerantule cu droizii care esti!

    Trolling over!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....